736 matches
-
de timp, la fel și combinația lor formula 63, unde "a" și "b" sunt două numere complexe oarecare, este soluția ecuației. În mecanica cuantică, evoluția în timp a unei stări cuantice este întotdeauna liniară, datorită principiului superpoziției. Totuși există și versiunea neliniară a ecuației lui Schrödinger, dar aceasta nu este o ecuație care să descrie evoluția unei stări cuantice, precum ecuația lui Maxwell sau ecuația Klein-Gordon din teoria clasică. Însuși ecuația lui Schrödinger poate fi gândită ca o ecuație de mișcare pentru
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Enciclopedica, București (1982); 9. R.Homescu: "Utilizarea funcțiilor spline și a criteriului normei minime în prelucrarea optică a informației, în:" „Cibernetică în slujba dezvoltării economico-sociale”, Ed. Academiei RSR, București (1983); 10. R.Homescu: "Restaurarea imaginilor degradate în sisteme" "liniare și neliniare," în: „The 5-th Internațional Conference on Control Systems and Computer Science”-Section:”Image Processing”, Institutul Politehnic București(1983); 11. R.Homescu, I.Roxin:"Utilizarea pseudoinversei matriceale în modelul balanței legăturilor între ramuri," Lucrările celui de-al IV-lea Simpozion ‹‹ Modelarea
Radu Homescu () [Corola-website/Science/305285_a_306614]
-
directe. Tot astfel, axiomele matematice nu sunt falsificabile. Infirmarea unei axiome nu este posibilă decât prin crearea unui alt sistem: axioma liniilor paralele își păstrează valabilitatea în geometria euclidiană, infirmarea ei a dus la dezvoltarea unei alte geometrii - geometria neeuclidiană neliniară -, fără de care nu ar fi fost posibilă enunțarea teoriei relativității. Aceasta nu a înseamnat însă falsificarea geometriei euclidiene. În știință nu se pot face progrese prin acel tip de experiențe, care nu fac decât să verifice legi încă valabile, ci
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
colaborare cu discipolii săi Arsenii Sokolov (teoria cuantică a radiației sincrotrone) și Igor Ternov (polarizarea radiației sincrotrone).Radiația sincrotronă a găsit ulterior aplicații multiple. Lui Ivanenko îî aparțin și alte lucrări în domeniul gravitației, inclusiv cercetarea efectelor de torsiune, teorii neliniare de câmp, etc. ș.a.
Dmitri Ivanenko () [Corola-website/Science/313540_a_314869]
-
(n. 1891, Odesa - d. 1968, Moscova) - fizician remarcabil, unul dintre creatorii fizicii oscilațiilor neliniare, profesor universitar la Moscova, șeful și fondatorul catedrei de oscilații a facultății de fizică a Universității din Moscova. și-a petrecut copilăria la Chișinău, unde tatăl său Franz Anton Teodorcic (Teodorczik), polonez de origine, lucra secretar al Biroului gubernial de
Cazimir Teodorcic () [Corola-website/Science/313555_a_314884]
-
Vitt au fost represați în 1935 și 1937 respectiv de către NKVD. Catedra de oscilații, înființată în acești ani cumpliți a întrunit mai mulți specialiști de valoare, între care și Cazimir Teodorcic. Preocupările principale științifice ale Profesorului Teodorcic au fost oscilațiile neliniare.
Cazimir Teodorcic () [Corola-website/Science/313555_a_314884]
-
de ceea ce știm din mecanica clasică, unde soluțiile erau traiectorii ale particulelor. Determinarea vitezelor în loc de poziții are mai mult sens în mecanica fluidelor, totuși, pentru vizualizare se trasează traiectoriile particulelor. Ecuațiile Navier-Stokes, în cele mai multe situații, sunt ecuații cu derivate parțiale neliniare. În unele cazuri, precum curgere unidimensională sau fluid Stokes, ecuațiile se pot simplifica și aduse la forma liniară. Neliniaritatea face ca rezolvarea ecuațiilor să fie mult mai dificilă, sau chiar imposibilă, cum este cazul scurgerii turbulente. Neliniaritatea într-un fluid
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
vecine proporționale cu viteza de deformație, coeficientul de proporționalitate μ numindu-se vâscozitate. Desigur, există și fluide care nu au această proprietate, ele numindu-se "fluide nenewtoniene", fluide la care legile dintre tensiunele tangențiale și viteza de deformație au forme neliniare. Deducerea ecuațiilor Navier-Stokes începe prin aplicarea legii a doua a lui Newton (conservarea impulsului), lege scrisă pentru un volum de control arbitrar. Într-un sistem de referință inerțial, forma generală a ecuației unui fluid în mișcare este: în care, v
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
dreaptă reprezintă suma tuturor forțelor care actionează asupra volumului de control, precum forța gravitațională, gradientul de presiune și tensorul tensiunilor. O caracteristică semnificativă a ecuației Navier-Stokes este prezența accelerației convective, dependentă de coordonate și independentă de timp, reprezentată de cantitatea neliniară: care poate fi interpretată ca formula 6 sau ca formula 7, în care formula 8 este derivata tensorială a vectorului viteză formula 9. Ambele interpretări dau același rezultat, independent de sistemul de coordonate, arătând că formula 10 este interpretat ca o derivată covariantă. Termenul convectiv
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
de forfecare formula 39 devine în cazul fluidului incompresibil și Newtonian formula 40. Pentru a pune în evidență sensul fiecărui termen să comparăm ecuația de mai sus cu ecuația impulsului a lui Cauchy: De notat că doar termenul corespunzător "accelerației convective" este neliniar pentru fluid incompresibil Newtonian. Accelerația convectivă este o accelerația cauzată de o schimbare a direcției vitezei, de exemplu, accelerarea fluidului care intră într-o duză convergentă. Deși individual particule de fluid sunt accelerate și prin urmare sunt în mișcare instabilă
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
se scrie: Pentru fluide incompresibile densitatea fiind constantă, ecuația de continuitate se scrie: Această formă a sistemului celor patru ecuații este cea mai comună pentru studiul mișcarii fluidelor. Soluția sistemului este în general greu de găsit, deoarece rămâne un sistem neliniar cu derivate diferențiale parțiale. S-au găsit soluții pentru curgeri uni și bidimensionale, dar pentru cazul tridimensional nu se cunosc. În sistemul cilindric, adică în variabilele formula 53 și formula 54, sistemul Navier-Stokes se scrie: Ecuația de continuitate devine: Reprezentarea în coordonate
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
fluxului paralel de mai sus creează un "flux radial" între plăci paralele. Acest lucru implică convecție și neliniaritate. Câmpul de viteze poate fi reprezentat de o funcție f(z), care trebuie să îndeplinească condițiile: R fiind numărul lui Reynolds. Termenul neliniar al ecuației face ca problema să fie foarte greu de rezolvat analitic, soluția implicând integrale eliptice și rădăcinile polinomului cubic. Probleme cu existența soluțiilor reale ale polinomului cubic apar pentru "R > 1.41". Acesta este un exemplu în care ipotezele
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
pierd aplicabilitatea lor, precum și un exemplu al dificultăților înâmpinate la numere Reynolds mari. Există doar câteva cazuri în care avem soluții exacte ale ecuațiilor Navier-Stokes. Aceste sunt: curgere Couette, curgere Poiseuille și stratul limită Stokes oscilator, cazuri în care termenul neliniar este zero. De asemenea avem soluții si pentru cazul în care termenul neliniar există, unul din acestea fiind vârtejul Taylor-Green. De notat că existența acestei soluții exacte nu implică și stabilitatea ei, turbulența putându-se dezvolta pentru numere Reynolds mari
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
Există doar câteva cazuri în care avem soluții exacte ale ecuațiilor Navier-Stokes. Aceste sunt: curgere Couette, curgere Poiseuille și stratul limită Stokes oscilator, cazuri în care termenul neliniar este zero. De asemenea avem soluții si pentru cazul în care termenul neliniar există, unul din acestea fiind vârtejul Taylor-Green. De notat că existența acestei soluții exacte nu implică și stabilitatea ei, turbulența putându-se dezvolta pentru numere Reynolds mari. Ca exemplu se poate da cazul în care fluidul este incompresibil și staționar
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
peisaj liniare cum ar fi garduri vii, fâșii împădurite, arbori în aliniament, margini de câmp, rigole sau zonele-tampon sunt considerate adiacente terenului arabil, atunci când latura lungă a elementului de peisaj atinge fizic parcela agricolă de teren arabil. Elementele de peisaj neliniare cum ar fi iazuri, arbori izolați, grupuri de arbori, pâlcuri arbustive din zona de câmpie sunt considerate "adiacente terenului arabil" când ating fizic terenul arabil în cel puțin un punct. ... ---------- Alin. (2) al art. 86 a fost modificat de pct.
ORDIN nr. 619 din 6 aprilie 2015(*actualizat*) pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271906_a_273235]
-
a fost atinsă în mai puțin de 6 zile . Nu au fost observate acumulări plasmatice neașteptate după administrări repetate ale dozei recomandate de 100 mg o dată pe zi . Cu toate acestea , la doze de 300 mg și mai mari , farmacocinetica neliniară conduce la concentrații plasmatice disproporționat mai mari ale sitaxentanului de sodiu . Populații speciale Pe baza rezultatelor analizei farmacocinetice în populație și a datelor centralizate de farmacocinetică din mai multe studii , s- a descoperit că sexul , rasa și vârsta nu afectează
Ro_1053 () [Corola-website/Science/291812_a_293141]
-
și în cadrul acestor domenii, defecte ce furnizează majoritatea punctelor ideale pentru apariția împrăștierii luminii. Același fenomen se observă ca factor limitator al transparenței domurilor de rachete cu infraroșii. La puteri optice mari, împrăștierea poate fi cauzată și de procesele optice neliniare din fibră. Pe lângă împrăștierea luminii, atenuarea poate apărea și din cauza absorbției selective a anumitor lungimi de undă, într-o manieră similară cu cea răspunzătoare pentru apariția culorilor obiectelor: 1) La nivel electronic, depinde dacă orbitalii electronilor sunt spațiați de așa
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
semnal care reflectă starea actuală a dispozitivului (oprit / pornit) și abia apoi trimisă la etajul de comparare. Ieșirea acestuia din urmă, avînd două stări posibile, comandă pornirea și oprirea dispozitivului. În acest mod se produce o reacție inversă pozitivă (dar neliniară), care generează oscilația de la o stare la cealaltă a dispozitivului. În sistemele automate electromecanice (folosite în unele modele de fiare de călcat sau frigidere) histerezisul este produs prin utilizarea unui întrerupător cu bimetal (material alcătuit din două metale cu coeficienți
Histerezis () [Corola-website/Science/296595_a_297924]
-
algebra liniară este utilizată pe scară largă atât în algebra abstractă cât și în analiza funcțională. Algebra liniară are de asemenea o reprezentare concretă în geometria analitică. Are aplicații numeroase în științele naturale și științele sociale, întrucât sistemele și fenomenele neliniare pot fi adesea aproximate printr-un model liniar. Istoria algebrei liniare moderne începe în anii 1843 și 1844. În 1843, William Rowan Hamilton (care a introdus termenul de "vector") a descoperit cuaternionii. În 1844, Hermann Grassmann și-a publicat cartea
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
problemele matematice liniare - cele care manifestă liniaritate - probabilitatea de găsire a unei soluții este cea mai mare. De exemplu, calculul diferențial este de mare ajutor în cazul funcțiilor dacă acestea sunt aproximate liniar. În practică, diferența între problemele liniare și neliniare este foarte importantă. Metoda generală de a găsi un mod de abordare liniar pentru o problemă, de a exprima această abordare în termenii algebrei liniare, și apoi de a o rezolva dacă e nevoie prin calcul matriceal, este una dintre
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
Această pagină este pentru ecuația iψ = −½ψ + κ|ψ|ψ. Pentru ecuația iψ = −½ψ + V(x)ψ + κ|ψ|ψ, folosită în teoria Bose-Einstein, vezi ecuația Gross-Pitaevskii. În fizica teoretică ecuația neliniară a lui Schrödinger (NLSE) este versiunea neliniară a ecuației lui Schrödinger. Este o ecuație a unui câmp clasic cu aplicații în optică si unde generate de vânt. Spre deosebire de ecuația Schrödinger liniară, ecuația neliniară nu descrie niciodată evoluția în timp a
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
Această pagină este pentru ecuația iψ = −½ψ + κ|ψ|ψ. Pentru ecuația iψ = −½ψ + V(x)ψ + κ|ψ|ψ, folosită în teoria Bose-Einstein, vezi ecuația Gross-Pitaevskii. În fizica teoretică ecuația neliniară a lui Schrödinger (NLSE) este versiunea neliniară a ecuației lui Schrödinger. Este o ecuație a unui câmp clasic cu aplicații în optică si unde generate de vânt. Spre deosebire de ecuația Schrödinger liniară, ecuația neliniară nu descrie niciodată evoluția în timp a unei stări cuantice. Ea este exemplul unui
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
vezi ecuația Gross-Pitaevskii. În fizica teoretică ecuația neliniară a lui Schrödinger (NLSE) este versiunea neliniară a ecuației lui Schrödinger. Este o ecuație a unui câmp clasic cu aplicații în optică si unde generate de vânt. Spre deosebire de ecuația Schrödinger liniară, ecuația neliniară nu descrie niciodată evoluția în timp a unei stări cuantice. Ea este exemplul unui model integrabil. În mecanica cuantică, ecuația neliniară este un exemplu al câmplului neliniar Schrödinger, iar când acesta este cuantificat canonic, descrie o particulă bosonică interacționând cu
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
ecuație a unui câmp clasic cu aplicații în optică si unde generate de vânt. Spre deosebire de ecuația Schrödinger liniară, ecuația neliniară nu descrie niciodată evoluția în timp a unei stări cuantice. Ea este exemplul unui model integrabil. În mecanica cuantică, ecuația neliniară este un exemplu al câmplului neliniar Schrödinger, iar când acesta este cuantificat canonic, descrie o particulă bosonică interacționând cu funcția delta - particulele respingându-se sau atrăgându-se atunci când se află în același punct. Ecuația neliniară a lui Schrödinger este integrabilă
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
aplicații în optică si unde generate de vânt. Spre deosebire de ecuația Schrödinger liniară, ecuația neliniară nu descrie niciodată evoluția în timp a unei stări cuantice. Ea este exemplul unui model integrabil. În mecanica cuantică, ecuația neliniară este un exemplu al câmplului neliniar Schrödinger, iar când acesta este cuantificat canonic, descrie o particulă bosonică interacționând cu funcția delta - particulele respingându-se sau atrăgându-se atunci când se află în același punct. Ecuația neliniară a lui Schrödinger este integrabilă atunci când particulele se mișcă în spațiul
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]