1,494 matches
-
Și nu acolo m-ai găsit pe mine? În ziua aceea ai avut noroc! Băiatul agita zarurile. — Dacă și când o să pregătești noile tale rețete o să riști așa cum riști acum rostind vorbele astea obraznice, o să devii cu adevărat un bucătar nemaipomenit. Băiatul aruncă zarurile. — Sunt deja un bucătar nemaipomenit - zâmbi, calculând punctajul. Frumos joc... Dacă nu-ți iese Venus, câștig eu. Vitellius amestecă zarurile gânditor, evaluând jocul băiatului. — Dacă învingi tu, vei lucra pentru mine la bucătărie. Dacă înving eu, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În ziua aceea ai avut noroc! Băiatul agita zarurile. — Dacă și când o să pregătești noile tale rețete o să riști așa cum riști acum rostind vorbele astea obraznice, o să devii cu adevărat un bucătar nemaipomenit. Băiatul aruncă zarurile. — Sunt deja un bucătar nemaipomenit - zâmbi, calculând punctajul. Frumos joc... Dacă nu-ți iese Venus, câștig eu. Vitellius amestecă zarurile gânditor, evaluând jocul băiatului. — Dacă învingi tu, vei lucra pentru mine la bucătărie. Dacă înving eu, înseamnă că ești un idiot și voi pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
componenți ai armatei staționate pe Danubius. — Adepții cultului lui Mithra... - Vitellius se încruntă. Mă tem de ei... Cineva mi-a vorbit despre cultul ăsta. Prin riturile lor, adepții își asigură protecția zeului. Se spune că vitejia lor în luptă e nemaipomenită... că luptă în numele dreptății și cu speranța de a ajunge nemuritori. Mithra e un zeu puternic. — Eu știu prea puțin despre cultul ăsta. E asemănător cu cel al creștinilor. Nero a ars mulți adepți ai sectei creștine, dacă-ți aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
imediat lângă el și lângă Marcus, dezorientați. Priviți în jos, la mașinile de război. Le vedeți? Sunt catapulte și vor arunca pietre în noi. Iar mai încolo, acelea - arătă spre scorpiones - vor arunca în noi cu săgeți, cu o putere nemaipomenită. Vom folosi scuturile și palisada ca să ne apărăm. Arătă spre pajiște. — Vedeți petele acelea întunecate pe iarbă? Ocoliți-le când luptați sau împingeți-i pe dușmani într-acolo... Sunt capcane în care puteți cădea. În cele din urmă, arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În aclamațiile soldaților, centurionilor și tribunilor, Antonius se apropie de Arrius Varus. Cei doi își strânseră mâinile, uniți în cultul lui Mithra. — Am învins. Antonius zâmbi ușor. Nu era un surâs de mândrie, ci de ușurare. — A fost o victorie nemaipomenită. Când am văzut bucățile de pânză albă pe zidurile Cremonei... când i-am văzut pe generalii vitellieni ieșind pe porți și pe Caecina în lanțuri... când am înțeles că am învins cu adevărat, i-am mulțumit zeului nostru. El ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
venit la tine mânată de un impuls de moment. Peste puțină vreme vei intra în Roma. Îți urez ca zeul tău să te apere până la victoria finală. Dar apoi... — Apoi? Calvia se așeză cu mâinile în poală. — Ești un războinic nemaipomenit, dar îți va fi greu să te aperi de invidia apropiaților lui Vespasianus și a celor care declară că îți sunt prieteni. Intrigile nu sunt pentru tine. — I-am scris lui Vespasianus o scrisoare ca să-i explic... Calvia ridică mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am pus moneda din greșeală în fanta câștigurilor. S-a blocat și eu am fost aruncat afară, ca de obicei, pentru că am dat cu pumnii în automat... Poate crezi că banii pe care-i capeți de pomană au o valoare nemaipomenită, nu-i așa? Poate crezi că ți s-ar părea că sunt ultimii bani de pe pământ. Dar nu e așa. Ți se vor părea ca gunoaiele, ca lucrurile de aruncat. Ți se vor părea un nimic. Banii, banii put. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Calf nu era perfect își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea și de ce. Se gândea la propria lui soartă, care-i scăpase complet de sub control. Acum, că Vultur-în-Zbor își pusese-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să gângurească, alintându-se. Virgil Jones gâfâia vesel, lovindu-și coapsa cu mâna stângă, rămasă liberă, iar colacii de grăsime de pe burtă i se scuturau vesel. Ia uită-te aici, spuse el. Poziția urcuș-pe-munte! Nemaipomenit de potrivită sau potrivit de nemaipomenită. Vezi, vezi, Vultur-în-Zbor? Tu ești muntele, iar ea se cațără pe munte, cerșind un sărut. Gângureli și tot tacâmul. O tehnică autentică de Kama Sutra, una plină de tâlc. — Guguguguguă făcea Kamala Sutra. Madame Iocasta se îmbufnă. Nu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și simultan am avut orgasm. Era prima dată când mi se întâmpla așîn felul ăsta. Era destul de solicitant să fiu cu Sebastian. Nu numai că sexul era grozav, dar la fel era și conversația; era ceea ce americanii numeau o atmosferă nemaipomenită. Fiind obișnuită cu o separare mai clară a acestor elemente - pentru primul, bărbații, pentru a doua prietenii - simțeam uneori nevoia să respir puțin. Sigur că asta era foarte imatur din partea mea, dar personalitatea mea era deja formată și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a închis o ușă. M-am uitat pe furiș, cu atenție, printr-un tufiș. Simon cobora ușor scările, lăsându-mi destul timp să îi analizez bine chipul. Nu mai era preocupat, ci ușurat, eliberat de griji, de parcă primise niște vești nemaipomenite; părea mai fericit decât îl văzusem eu vreodată. M-am uitat la ceas. Stătuse acolo mai puțin de o oră. A luat-o înapoi pe Primrose Gardens, mergând pe drumul pe care venise. M-am gândit dacă să îl urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fac“? — Exact, „să o fac“, nu „să-l plătesc“. Nu pot să cred că Charles voia bani de la Bill - ar fi fost o nimica toată pentru el. Dar oportunitățile care derivau din a avea un paznic la mâna ta erau nemaipomenite. S-ar fi putut furișa când ar fi fost puțini oameni acolo și să-l pună pe Bill să-l atenționeze dacă urca cineva. Bill patrula noaptea și în restul timpului se uita la camerele de supravegheat. Putea chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sfârcul țâței, ca și cum mi-aș fi uns cu seva ei uscăciunile. — Evreii, i-am arătat femeii de lângă mine măslina, cred că destinul lor e ca al măslinei. Abia strivită, măslina dă tot ce are mai bun în ea, uleiul ăsta nemaipomenit după care umblă toată lumea. Un ulei sfânt, care poate arde cât de mult nici nu gândești, atunci când Templul e distrus și altă lumină nu mai este să-i trimită Domnului ruga. A întins mâna și mi-a luat măslina, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea. Nu m-am gândit decât la lupta mea cu stomacul. Arma psihologică. Țopăind ca împins de un arc nemaipomenit, am pornit spre intersecția dinspre Cișmigiu. Aveam 25 de lei în buzunar. Puteam să sărbătoresc victoria asupra stomacului peste drum, la „Gambrinus“. Se luminase de-a binelea de-acum. Ceața se risipise. Valÿ, de la hotelul „Cișmigiu“, ieșise deja să admire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
povești de pregătire a unei crâncene răzbunări pe Mocofanu, căruia avea să-i scoată iluziile din testicule și-avea să le îngroape în părculețul bisericii Sf. Elefterie, „să damblagească popa“. Aceasta era tema pe care Teodora își povestea, cu o nemaipomenită risipă de fantezie, viața. Credea în reîncarnări, spunea cum trăise în Bizanț, cum trecuse prin secoli, născându-se și murind la aceeași vârstă, douăzeci și unu de ani, cum nu o interesa nimic din destinul ei de peregrin prin timp, decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu-i vedeam capul, doar umerii, sânii și restul corpului. Cu picioarele sprijinite de marginea căzii, ținea între ele ceva ca o bărbăție pe care o tot vâra, o tot scotea din ea. Știam că se masturbează, nu era ceva nemaipomenit. Ciudat era instrumentul acela. Mi s-a făcut de-adevăratelea frică. Mi s-a părut că văzusem ceva care semăna cu un delict grav. Pe vremea aceea chiar discutam cu colegii o temă literară care ne preocupa: tema martorului. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unchiul lui când a fost să plece în Israel. Erau mai ales acele timbre mari, viu colorate, din țări stranii pentru noi, al căror nume, în simpla rostire, stârnea în mintea noastră, în dorurile noastre, chemări de drumuri, de aventuri nemaipomenite, de pierderi în reverii în care, intrând împreună, nici nu ne dădeam seama cum sufletele noastre se apropiau până la contopire. Am jurat atunci cu Ghidale ca primul dintre noi care ajunge în Volta Superioară sau în Indiile Orientale sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
târam zilele, de la o votcă la alta, nepăsător la tot ce mă înconjura sau mi se întâmpla. Gândul că sunt întruna dator mă chinuia, cu sâcâitoare statornicie, precum mult hulitele picături chinezești. Și măcar de-ar fi fost niște sume nemaipomenite. Datoriile mele, adunate, nu făceau mai mult decât câștigul unei traseiste în trei-patru seri bune. Mă îngrețoșa și un astfel de gând. Am dat de Samsar după un anunț din ziar. Am stabilit întâlnirea în Cișmigiu. Nu-l invitasem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știi, un altul de mult te-a furat și te poartă în el. Nu am suflet mai liber, mai plin de cine știe ce chemări spre nebănuite tărâmuri, cu proiecții de mari deschideri în care să mă las mistuit cu dăruirea unor nemaipomenite avânturi. Nici măcar nu sufăr. Să duc - așa cum am auzit, sau am văzut, sau am citit - o luptă teribilă cu mine însumi. Să am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e drept, câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată setea în ea. Nu mă lăsa. Se aplecase peste mine, cufundându-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se oferă întruna paharul de ambrozie al aleșilor, al răsfățaților norocului. Învățasem să trăiesc într-o duplicitate a neputinței, cu prietenii mei fugind în refugiul iluzoriu al literaturii în care credeam, pe care încercam să o scriem, care ne dădea nemaipomenita libertate de a lua mereu și mereu de la capăt calvarul nu al fiecărei zile, ci al textelor pe care le scriam cu tot ce era mai adevărat în noi. Ne aducea împreună adevărul în care credeam. Învățam, împreună, curajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe unde se nimerea. Scotocea, de fapt, printre hârtii, printre însemnări de tot felul. De parcă aș fi fost cine știe ce tăinuitor de perfide secrete. Bănuiam că o face. Nu înțelegeam de ce. Nu aveam, în fond, nimic de ascuns, nu urmăream ascensiuni nemaipomenite, nu am făcut altă carieră decât aceasta, modestă, pe care am fost în stare să o suport cât de cât. Acum se vorbește despre el că-i cu mulți bani, lumea îi stă la picioare, că-l pupă mulți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de armată, calibrul 45, încărcat cu dum-dum-uri unse cu usturoi și un șiș special. „Locotenente, ce plăcere”. „Spune-mi Dudley. Avem grade egale. Eu sunt mai în vârstă, dar tu ești mult mai chipeș. Presimt că o să fim niște parteneri nemaipomeniți. Nu-i așa Ellis?” Mal privi peste umărul lui Dudley Smith la Ellis Loew. Șeful Diviziei Criminale a Procuraturii era așezat ca pe tron, într-un scaun din piele, pescuind stridiile și bucățelele de costiță dintre cartofii prăjiți. „Sunt absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz palmă banii și se ridică în picioare. — Mulțam, Mick. — Să te fut. Ce e un elefant care se prostituează? — Nu știu. Ce? Mickey etală un rânjet cât casa: — O bucățică bună de două tone care se lasă greu. — E nemaipomenită, Mick. Atunci de ce nu râzi? Trimite-le pe fete. Acum! Buzz se îndreptă spre bar și-l văzu pe Stompanato gata să dea pe gât altă tărie. Întorcându-se, îl văzu pe Cohen stând cu spatele și lăsându-se periat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o combatantă mai eficientă pentru Revolta Poporului. În ’47 audierile comuniștilor de pe Coasta de Est au dat-o peste cap. Un amic de-al ei și-a prins știi tu ce unde nu trebuia. Buzz, CCAA a fost o chestie nemaipomenită pentru afacerea mea! Multe remușcări, supradoze, încercări de sinucidere... Comuniștii cu bani sunt cei mai buni comuniști, de acord? Buzz inventarie în minte lista celor aflați în colimator. — Cine și-a prins puța unde? Vreun amant de-al lui Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]