979 matches
-
tu, față palidă! Tu ești „fetiță“! Ed rîse. — Cunoști care-i mersul pe-aici, trebuie să recunosc. Se vede treaba c-ai trecut pe la școala de corecție și știi că sînt polițistul drăguț, care Încearcă să te facă să vorbești. Nemernicul de Tyrone... cît pe ce să-l cred! Probabil că mi-au sărit niște siguranțe după ce m-a pocnit Denton. Cum am putut să mă las dus de nas...? — Zi, omule, ce vrei să spui? — Nimic, Ray. Hai să schimbăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
clădire de pe Dunkirk. Ce fel de probe avem de acolo? — Bine punctat. Dar, unu, compararea cartușelor e o chestie cu bătaie lungă. La armele astea cu Încărcare prin Închizător, tuburile de cartușe puteau să sară direct În mașina condusă de nemernicii ăia, iar locul exact În care s-a tras este doar vag cunoscut. În Griffith Park sînt numai dealuri, În ultimele două săptămîni au fost ploi și alunecări de teren, iar pzanicul a cam lălăit-o la identificarea celor trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
primă fază fiind condamnați la moarte. Cazul a inspirat-o pe Harper Lee să scrie celebrul său roman Să ucizi o pasăre cîntătoare. Termen ce desemnează un metis cu un părinte de origine hispanică și unul de origine amerindiană. Ticălos, nemernic (În span. În original). Insultă adresată homosexualilor (În span. În original). În original sweet Lucy - denumire argotică pentru LSD. În anii ’60, John Lennon avea să compună piesa Lucy in the Sky with Diamonds, făcînd aluzie la același drog. Soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca să cumpăr ceai. La pachet. Ashling nu crezuse niciodată că lui Boo îi place să stea pe străzi, dar nu realizase că ura situația atât de mult. Am parte de atât de multe abuzuri. Oamenii îmi spun că sunt un nemernic leneș, că ar trebui să îmi iau o slujbă. Mi-ar plăcea la nebunie să am o slujbă. Urăsc să cerșesc, e atât de umilitor. — S-a întâmplat ceva? întrebă Ashling. Ceva ce să provoace toate astea? Nu, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
categorie ușoară în jocul ăsta. În momentul în care Ashling și-a dat seama că Marcus îl denigra de fapt pe Ted, era deja mult prea prinsă pentru a protesta. — Totul se reducea la Marcus Valentine, observă Joy. Pare un nemernic egoist. — Nu era chiar așa. Era amuzant să îl ajut. Eram apropiați, eram amici. Asta durea enorm. Dar el cunoscuse pe cineva pe care să-l placă mai mult. Așa se întâmpla mereu. —Ai simțit că se întâmplă ceva? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de secole, iar puiul se încadra perfect. Peste zece minute, intra în bucătăria lui Kathy și se lovea de zgomotul puternic pe care îl făcea televizorul și copiii care se certau. Kathy părea agitată. —E aproape gata. Amestecă în sos, nemernic nefolositor! Replica fusese direcționată către John, gâlma benignă pe care o numea soțul ei. Vrei ceva de băut, Lisa? Lisa era pe punctul de a cere un pahar cu vin alb sec, când Kathy a început să enumere: —Ribena? Ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mîini negre și că era moartea personificată. Aldaya și el s-au recunoscut pe dată În fumul cafenelei Novedades. Aldaya era bolnav, mistuit de o stranie febră pentru care Învinuia insectele din junglele americane. „Acolo pînă și țînțarii sînt niște nemernici“, se lamenta el. Fumero Îl asculta cu un amestec de fascinație și repulsie. El venera țînțarii și insectele În general. Le admira disciplina, puterea și spiritul de organizare. La ei nu exista lene, obrăznicie, sodomie ori degenerarea rasei. Specimenele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nerăbdare. Prima lovitură mi-a tăiat respirația. Am alunecat pe pardoseală, cu spatele rezemat de perete, cu genunchii slăbiți. O strînsoare teribilă m-a Înșfăcat de gît și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid. — Ce i-ai făcut, nemernicule? Am Încercat să scap din strînsoare, dar Tomás m-a doborît cu un pumn În față. Am căzut Într-o beznă nesfîrșită, cu capul Învăluit În vîlvătăi de durere. M-am prăbușit pe dalele de pe coridor. Am Încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trăiești. Ce zici? Am Încuviințat Încet. — Atunci, spune-mi unde-i Carax. Am Încercat să bîigui ceva. Fumero și-a retras Încet revolverul. — Unde-i? — Jos. În criptă. — Du-mă acolo. Vreau să fii de față cînd o să-i spun nemernicului cum gemea Nuria Monfort cînd i-am Împlîntat cuțitul În... O siluetă și-a croit drum din neant. Lucind peste umărul lui Fumero, mi s-a părut că zăresc cum bezna se agita În perdele de ceață și cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
strigă la el Rogojin cu ciudă. — Ba o știu! răspunse victorios funcționarul. — Știi pe naiba! Parcă puține Nastasii Filippovne sunt! Și ce gânganie obraznică îmi ești! Asta-i, m-am gândit eu că o să mi se bage-n suflet vreun nemernic ca ăsta! continuă el, adresându-se tot prințului. — Ba poate c-o știu, rogu-vă! repetă sâcâitor funcționarul. Lebedev știe! Luminăția Voastră, văd că binevoiți să mă mustrați, dar ce-ați zice dacă v-aș dovedi? E vorba de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Știți că și eu, luându-mă după toți și după ea, mă consider tot ticălos? Asta-i, ticăloșia rămâne ticăloșie! — De-acum n-o să mai cred niciodată că sunteți ticălos, spuse prințul. Mai înainte eram convins că sunteți un mare nemernic și, pe neașteptate, mi-ați făcut o bucurie foarte mare. Mi-am primit lecția: nu trebuie să judeci, când n-ai experiență. Acum văd că nu puteți fi considerat nici nemernic, nici, cu atât mai mult, un om foarte stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar acasă, cu copiii, nu discută decât în stilul înalt. În fața judecătorilor de pace a vorbit acum cinci zile. Și pe cine s-a apucat să apere? Nu pe bătrâna care îl implora, care îl ruga și pe care un nemernic de cămătar a jefuit-o, n-avea decât cinci sute de ruble, toată averea ei, ci l-a apărat chiar pe cămătar, Seidler, un jidan, pentru că i-a promis că-i dă cincizeci de ruble. — Cincizeci de ruble în caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vrea să plece, căci nu sunt legată de el. Iar dumitale, Parfion Semionâci, o să ți se servească ceai în lipsa mea, sunt sigură că ți s-a făcut foame.“ Se întoarce singură de la teatru. „Ceilalți, zice, sunt niște fricoși și niște nemernici, se tem de tine, mă sperie și pe mine; îmi zic: n-o să plece cu una, cu două, nu-i mare lucru să te înjunghie. Însă eu mă duc în dormitor și nici n-o să încui ușa după mine: uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințul dădu să-i explice motivele sale, însă ea îi luă iarăși vorba din gură. — Toți te țin de prost și te înșală! Ieri ai fost în oraș; pariez că te-ai pus în genunchi și l-ai rugat pe nemernic să primească cele zece mii. Ba deloc, nici nu m-am gândit. Nici măcar nu l-am văzut, ca să nu mai vorbim de faptul că nu e nemernic. Am primit o scrisoare de la el. — Arată-mi-o! Prințul scoase din servietă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
du rerea, cât și bucuria lui pot deveni slăbiciuni exploatate de cei din jur. Asta a învățat de la Pollio. Ah, Pollio, ce fiu de cățea mi-ai fost! Un sughiț violent îi zgâlțâie pieptul. S-a lăsat manipulat de acest nemernic care i-a răpit tot ce avea mai scump. Dă drumul unui nou suspin. Știe însă că n a acționat din interese meschine, ci în folosul Romei. Apucă un colț al togii și își suflă cu putere nasul. Le-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și apoi, Gallus va sta cu siguranță la pândă. Dacă îi vede împreună, dacă îi vede că se înțeleg, cine știe ce stratagemă murdară mai poate concepe mintea lui bolnavă, ca să-i îndepărteze unul de altul? Mârâie printre dinți: — Gallus e un nemernic periculos. Agrippina oftează din nou și o atinge liniștitor cu palma peste genunchi. — E doar nefericit. A înțeles de mult că nu-l iubești. Vipsania se crispează și, fără să vrea, își înfige unghiile în mâna care o mângâie. — Dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Toranius spio nându-i mișcările și mimica. — Cât ceri pe ei? întreabă cu jumătate de gură. Neguțătorul se plesnește zgomotos cu palmele peste coapse. — O nimica toată, stăpâne! Două sute de sesterți. — Două sute!? izbucnește Gallus. Își controlează tonul. Trebuie să se stăpânească. Nemernicul s-ar putea să-i fi dibuit intenția. Șuieră cu greutate printre dinții încleștați: — Ai înnebunit? Instantaneu, Toranius schimbă tactica. Se ploconește cu umi lință: — Ce-s două sute de sesterți pentru tine, Preabunule? Își împreunează două degete: — O pișcătură de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui: Ne pun să stăm de strajă în fața parapetului - la nevoie, chiar și răniți. Și Curtius Atticus nu mai vrea deloc să cheme medicul din oraș, mormăie cu ciudă Rufus. Evită să se uite la vreunul dintre ei. — Face economie, nemernicul! Ganymedes continuă cu o voce surdă: — Păzim chiliile de sub noi, în care dorm gladiatorii. Fornăie înfundat. — Să nu fugă cumva vreunul. N-ar avea cum, scrâșnește Rufus din dinți. — Nu ne putem sprijini nici măcar în lance, se jeluie în con
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sigilii și de scarabei de aur. Iar el observă că nu vede de ce ar fi putut să mă izbească cuvintele medium-ului, dacă toate comorile sunt protejate de scarabei de aur. Îi cer să nu mă trateze ca pe un nemernic, iar el schimbă tonul și Începe să râdă. Zice că nu găsea ciudat faptul că fata spusese ceea ce spusese, pentru că Într-un fel oarecare Ardenti trebuie să-i fi vorbit de fanteziile lui, Încercând chiar s-o folosească drept mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întunericul se Îngroșa și apoi se subția ușor, doar atît, În timp ce reflectoarele se plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și comunicau lucruri obișnuite peste strigătele lui Giggs. — Wooly! Wooly, Îmi ești dator o juma de dolar, nemernicule! — Mick! Hei, Mick! Ce faci? Nu era nici un ofițer care să-i potolească. Ei se duceau direct În adăpostul lor, imediat după ce Începea raidul. — Îmi ești dator...! — Mick! Hei, Mick! Oamenii trebuiau să răcnească pînă răgușeau pentru a se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la ferestre aruncîndu-se direct În paturi. În următorul minut luminile electrice fură aprinse. Domnul Browning și domnul Chase veniră tropăind puternic pe scări și o luară la goană pe coridoare, izbind În uși, deschizînd la repezeală vizoarele: Pacey! Wright! Malone, nemernicilor - Dacă vă mai prind, nenorociților, că nu sînteți În pat, toți o să fiți bătuți de acum și pînă la Crăciun, auziți? Fraser Își vîrÎ capul În pernă, gemînd și blestemînd lumina. Duncan Își trase pătura pe ochi. Le-au bubuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușă, dar pașii grăbiți au trecut de ei. Dispărură o clipă, se opriră, deveniră mai puternici, apoi dispărură din nou. Duncan simțea cum domnul Browning și domnul Chase se Întorc arătîndu-și colții, asmuțiți și furioși ca niște cîini În lanț. Nemernicilor! strigă unul dintre ei, demonstrativ. Vă avertizez...! Mai patrulară În sus și-n jos un minut sau două, dar pînă la urmă o luară pe scări, călcînd greu. Peste o clipă, luminile din celule se stinseră din nou cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
taică-său să Întoarcă privirea și să nu-l găsească acolo. Dar numai Viv se uită Înapoi - o singură dată, scurt. Apoi domnul Daniels se apropie de Duncan și-l Împinse. — În rînd cu tine, Pearce. Și tu, Leddy. Haide, nemernicilor. Îi scoase din camera pentru vizite, Înapoi spre intersecția de coridoare care ducea la ateliere și-i dădu În primirea domnului Chase. Domnul Chase se uită deprimat la ceas. Era cinci fără douăzeci. Cei de la Atelierul de Coșuri se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care-mi fac probleme, sunt sprijinți. Și în afară de asta, sunt foarte mulți ignoranți gata să-i urmeze. Vom avea de lucru cu ei aici, la Fatehpur. — Sunt de acord. De asta avem nevoie de puterea Rowlatt. Să cadă greu asupra nemernicilor. Este singurul mod. Pran vâră capul pe ușă. Încăperea este în întuneric. Câteva șiruri de scaune sunt așezate în fața unui ecran mare, alb. Din spatele încăperii, se aude fâșâitul unui proiector care aruncă o undă de lumină, în timp ce un servitor aranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rechiziționat tonga-urile și bicicletele pentru armată. Dând colțul, Pran se confruntă cu un spectacol neobișnuit. Trei soldați englezi, bărbați din Somerset de culoarea cărămizii, aplecați asupra unui muncitor sikh. Merg în urma acestuia, care se târăște pe stradă. — Jaldi! Jaldi! Nemernic negru! latră subofițerul. Omul care se târăște încearcă să le spună că locuiește aici, de ce nu-l lasă să meargă pe picioare? Albii nu dau semne că l-ar înțelege. — Dă-i ’nainte acolo și taci! Chalo! Dar el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]