813 matches
-
ducea la joacă, cu alte fetițe, și atunci mă proțăpeam imediat Înaintea oglinzii; mă fixam În ochi și stăteam așa nemișcat cât mai mult, ca să văd dacă pot să intru În ramă, În locul celuilalt. Aveam Încredințarea că, prin tăcere și nemișcare, cele două imagini se vor suprapune una peste alta și că voi dispărea În oglindă, că voi trece pragul dincolo, În acea lume misterioasă din care venea spre mine dublul meu. Nu Încape Îndoială, Îmi spuneam fără cuvinte, că rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
n-o să aibă nevoie de ea În nici un caz. Meteorologic vorbind, ziua de septembrie părea să fie perfectă. Fără Îndoială, frigul și burnița aveau să revină, dar deocamdată Începutul de toamnă se făcea simțit numai În umbrele prelungi și În nemișcarea tăcută a aerului. Chiar și marea, de obicei agitată, era calmă. Soarele se juca pe valuri, lăsând impresia că la orizont ardeau artificii. Vânzătorii de hot dog și hamburgeri, care În mod clar Își făcuseră provizii pentru anotimpul rece, ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de la rădăcina părului până la picioare, intrase în fiecare crăpătură, între un deget și altul. Ea simțise plăcerea și frigul, în același timp, pielea i se zbârlise la trecerea mea. Simțeam că vreau s-o iubesc așa, bucățică cu bucățică, în nemișcare, în tăcere. Nu mai era cum fusese, nu mai erau împerecheri furioase, oarbe. Luasem obiceiul să o țintuiesc pe pat numai ca să o sărut. Vroiam să se simtă pe ea însăși prin mine. O străbăteam cu limba care mă durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Înger cu erecție de rinocer, râse Fima În sinea lui și simți din nou cum Împreună cu compasiunea se naște În el dorința, iar dorința aduce rușinea, ciuda, furia și autoironia. Și fiindcă tot se gândea la rinoceri, Își aminti de nemișcarea micii șopârle preistorice care dăduse din cap uitându-se la el În dimineața aceea. Se gândi puțin la Rinocerii lui Ionescu și, Încercând să evite comparația superficială, zâmbi totuși, căci avocatul Prag aducea mai mult a bivol decât a rinocer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în urmă în munți, împreună cu Curt, fratele mamei. În lumina aceea limpede și alunecoasă era ceva ce amintea de drumețiile pe coastele abrupte, prin pajiștile alpine și prin păduri, sus de tot, până pe flancurile stâncoase, acoperite de zăpadă în această nemișcare glaciară. Și asta, spunea tata, era absolut minunat, mai ales când vremea avea, ca azi, limpezimea cristalului. Cu toate astea, noi ne înghesuiam; ne urcarăm tremurând de frig și tata conducea mașina înțesată de bagaje în jos, prin curba ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
chambre, Îl prevestesc măcar parțial pe Parodi al nostru, figură inevitabilă, poate, În evoluția narațiunii polițiste, dar a cărui revelare, a cărui trouvaille, e o ispravă argentiniană comisă, trebuie să afirmăm sus și tare lucrul acesta, sub președinția doctorului Castillo. Nemișcarea lui Parodi e un adevărat simbol intelectual și cea mai perfectă dezmințire dată zadarnicei și febrilei agitații nord-americane, pe care cine știe ce spirit implacabil, dar sigur, o va compara, poate, cu celebra veveriță din fabulă. Cred Însă că observ pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sta țapăn, și ce luasem dă legănat era ocupantu. Iete, mi-a sunat În mansardă, mandea am aici Sfânta creatoare a cerului și pământului, și don Alejandro, vereșcanu, e tomna În La Plata! Și gându m-a și extras dân nemișcarea care căzusem În ea. Nu era momentu să cad la dulci contemplări: don Alejandro era puriu de anțărț și avea să-mi privească cu ochi nașpa esplicația că cum de nu-i purtasem dă grijă la turturica. Trăsese obloanile, odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
statui. Mâinile lui Adam erau, în continuare, pe umerii mei. Ne uitam unul la celălalt. Eram atât de conștientă de prezența lui, de puterea și de vulnerabilitatea lui. Între noi se instalase o formă de tensiune care vibra ușor în nemișcare. Apoi Adam s-a îndepărtat de mine. Extenuat și complet epuizat, a rămas cu brațele atârnându-i vlăguite pe lângă corp. —Adam, m-am aventurat eu să redeschid discuția. El nici măcar n-a ridicat ochii spre mine. Stătea cu capul plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o minune cel puțin similară dacă nu chiar și mai evidentă decît aceea tot de ordin meteorologic ce urma să se producă În timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, tinerii căsătoriți ducîndu-se În pridvor. Aici au stat În distinsă nemișcare la tradiționala ședință foto, mireasa purtînd pe cap o tiară tradițională Swarowski, se pare din Buzău, din cristale cu irizări bleu-turcoaz, slujba desfășurîndu-se la fel. În vremea asta măicuțele de la Horezu „șușoteau pe la colțuri” (din cînd În cînd ghilimelele pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moartea, uneori intimă. În vreme ce la CD-player se aude Pachelbel. Sau Rameau. Poți să asculți și For Sephora, cu Stochelo Rosenberg, apoi să mori pe ritm. Cuvintele Înseamnă tempo, iar mișcarea reprezintă cu destulă acuratețe lumea de azi, de neconceput În nemișcare, nemișcat fiind doar boul. Circulația vocabulelor pe Întreg setul de tobe cerebrale este singura care se opune notabil morții, fiindcă leagă arborescent lucruri la prima vedere ireconciliabile, Într-un dialog orizontal autor-cititor - aici cititorul este neantul -, cealaltă axă, verticală, conectînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
târziu și o știm noi acum. Dar atunci arăta altfel. A insistat să-l lase acasă, ca și cum ar fi avut treabă sau n-ar mai fi avut chef de nimic. După-amiaza scurtă trecea încet și cerul cenușiu încremenit într-o nemișcare rareori tulburată de vreo fulguire palidă se încăpățâna să nu se întunece. Privea pe fereastră orașul tăcut și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric se agita sub clopotul de sticlă, dar altceva nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și își dă seama că fiecare pas al drumului său greșit a fost necesar și inevitabil, ba chiar de la sine înțeles, că drumul întoarcerii îi este prescris prin forța destinului și forța zeilor, că de aceea îl ține ferecat în nemișcare pe loc, imobil cu tot efortul său de a înainta, rătăcit în hățișul imaginilor, al limbii, al cuvintelor, al sunetelor, încâlcit din porunca destinului în rămurișul universului lăuntric și al celui exterior, fiindu-i interzisă de destin, interzisă de zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va cufunda într-un nou vis de pustietate și rătăcire. Dar nu s-a întâmplat. Dragostea lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și lipsie de efort, în timpul căruia se afundau și se trezeau din somn, se legănau încoace și-ncolo între vis și trezie și n-au fost conștienți de trecerea timpului până când Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deschise din nou pofta de rîs, iar cînd ajunse Împreună cu domnul Mundy În aleea din fața casei, chiar Începu să rîdă, iar domnul Mundy se contamină și Începu și el să rîdă. Era un fel de reacție nervoasă față de cameră, de nemișcarea de acolo și de bariera de cuvinte blînde. Privirile li se Întîlniră În timp ce ieșeau din umbra casei strîmbe și se Îndreptară spre Lavender Hill rîzÎnd ca doi copii. — Nu vreau o femeie frivolă, zicea bărbatul. Mi-a ajuns ultima prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încruntare, și În timp ce o examina, clătină din cap. Nemaipomenit ce semeni cu fratele tău! zise el. CÎnd Helen se Întoarse În seara aceea, casa era goală. Rămase În hol strigînd-o pe Julia, dar, chiar În timp ce o striga, era conștientă de nemișcarea totală dinăuntru. Luminile erau stinse; În bucătărie, soba și ceainicul erau reci. Primul gînd, nebunesc, prostesc, a fost că Julia o părăsise, și intră cu un sentiment de spaimă În dormitor și deschise Încet ușa garderobului, fiind sigură că hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scrum; Îi atrăgea În continuare privirea, și după o clipă o dibui, o scoase din nou și-o șterse. Și-o puse pe degetul subțire și-și strînse pumnul pentru a n-o lăsa să lunece. Casa era cuprinsă de nemișcare. Toată Londra părea așa. Numai că, de Îndată, din camera de dedesubt se ridică vibrația Înăbușită a murmurelor domnului Leonard, ceea ce Însemna că lucra intens din nou; și-l imagină scăldat În lumina electrică indigo, Îndoit și atent, trimițînd binecuvîntări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de oameni care stăteau acolo - numai În localul În care era Duncan se aflau trei sute - și toți erau tăcuți și nu se foiau fără rost. Și totuși, cam la ora asta Duncan se trezea: de parcă un anumit punct maxim al nemișcării, o dată atins În locul acela, acționa asupra lui sub forma unui sunet sau al unei vibrații. Acum era treaz. Stătea Întins pe spate În patul lui etajat, cu mîinile sub ceafă; privea În Întunericul creat de patul lui Fraser, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te Îngheța, urmat de o bătaie, ca pulsul sîngelui Înghețat. În timpul zilei nu-i prea auzeai, poate că era prea multă gălăgie atunci; lui Duncan i se părea că fac parte din atmosfera nopții, de parcă ar fi fost creați de nemișcare și Întuneric. Aștepta să-l surprindă. La urma urmelor, Însemna că mai trecuseră șaizeci de minute din timpul de Încarcerare. Și dacă ar fi singurul treaz și conștient, atunci cele șaizeci de minute, credea el, Îi aparțineau doar lui - treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cîntecele lui Miller și Atkin, Își dădu seama Îngrozit de mișcarea furișată, neajutorată, intenționată, pe jumătate rușinată a mîinii lui Fraser. Un minut sau două rămase nemișcat, nevrînd să trădeze faptul că era treaz. Apoi Însă, Își dădu seama că nemișcarea Îi ascuțea simțurile: acum auzea respirația lui Fraser, mai aspră de data asta, Îi mirosea transpirația, chiar putea surprinde, credea el, sunetul slab, regulat și umed - ca un ticăit de ceas - al vîrfului pulei lui Fraser care se ridica ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mișcare și explozia ei ca pe un lucru fierbinte care-l frigea. Crezu că În acea clipă a ejaculării scosese un sunet; putea fi, foarte bine, urletul propriului sînge În urechi... dar atunci cînd urletul se topi, rămase doar tăcerea: nemișcarea groaznică, rușinoasă a nopții din Închisoare. Ca și cum ai fi ieșit dintr-o criză, un atac de nebunie; se gîndi la ceea ce făcuse și se imagină cum izbise, cum gîfÎise agățîndu-se de priciul lui Fraser ca o fiară. Fraser Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încercă alt program. În cele din urmă Închise radioul. Apartamentul i se păru foarte liniștit după aceea; așa era seara și În weekend, datorită faptului că depozitul de mobilă, Palmer’s, era Închis și cufundat În Întuneric. Uneori tăcerea și nemișcarea o călcau pe nervi. Se așeză din nou cu cartea În brațe, dar Își dădu seama că nu se poate concentra. Luă atunci o revistă; privirea Îi alunecă pe cuvintele de pe pagină dar nu reținu nimic. Atunci se gîndi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
foii de caiet studențesc, care mă așteaptă să o umplu cu litere, cu cuvinte. Degetele nerăbdătoare, dornice să explodeze în scris, strâng stiloul (primit cadou de la mama, evident!) cu îndârjire. Dar nimic nu iese pe hârtie. Mă descleștez anevoie din nemișcare și scriu cât pot eu mai ca ligrafic titlul compunerii. Sfârșit de vacanță. Mama mi a spus că trebuie să scriu mai citeț și mă străduiesc să o ascult, dar mi se pare că literele pe care le rotunjesc nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de praf, care a acoperit dintr-odată tot spațiul, a acoperit chiar și mortăciunea aia nevăzută și scârboasă care zăcea între mine și ei. Tac și eu. Mă îndrept spre camera mea cu pași ușori, să nu îi tulbur din nemișcarea lor stranie de statui care s-ar putea dez lănțui dintr-o clipă în alta. Nu am timp să mă frământ acum în legătură cu reacțiile disproporționate ale părinților mei. O să le treacă. Vreau să rămân singură, să-mi pun caseta cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bucătărie și le arunc fără nici o urmă de ezitare la coș. în același moment mi se pare că se clatină pardoseala cu mine. Ca și cum monstrul nevăzut din bucătărie ar fi scos un prelung oftat de ușurare. Apoi înțepenește totul în nemișcare. E o liniște deplină în apartament. Nu știu ce fac ai mei. Și zău că nici nu mă interesează în acest moment! Simt că mă sufoc și că am neapărată nevoie de aer. Ies pe balcon, mă sprijin de balustradă și mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna de sub așternuturile din căruță, foșnind în palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i dau să prinzi sămânță, zise el, oftând din rărunchi. Noi i-am cultivat din tată-n fiu, după ce un străbun, Păun-bătrânul, i-a adus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]