3,831 matches
-
mea care pleca în oraș cu tramvaiul 5, luat de la capăt. A condus-o până la stație, prin zăpada deasă ce continua să cadă și prin mormane de nămeți (iarna aceea fiind geroasă și bogată în nea), și a rămas acolo, nemișcat, când ea s-a suit în vagon și a plecat. Aparent, vroia s-o aștepte și să-i sară în întâmpinare, la întoarcere. Dar întâmplarea a făcut ca mama, care uitase cu desăvârșire de el, să se întoarcă prin altă
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
nemorții ca povară. Precum o nesfârșită vară Timpul întreg E doar o zi Rămasă văduvă de seară, În care frunzele nu cad Și nu pierd pagini, trandafirii. Nu e trecut, nu-i viitor, Un azi etern, năucitor, Cu soarele deasupra nemișcat Nemaiînstare Să măsoare Fărăderostul nemuririi. Cerneală Nimic nu e mai înrudit Cu mine decât marea. Apă sărată sunt și eu Închisă între maluri diferite Dar desenate de același zeu, Ca și pe ea Luna mă soarbe Și soarele mă pătrunde
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
prăpădesc. - I-aș fi tras-o lu'profa de română... - Și io, lu' aia de telemé... - U-telemé! - Tot aia... Am avut mult timp pata pe ea... - Ce futere dă utere cu materiile astea tehnice! Fumează. Sunt amețiți rău. Privesc fix, nemișcați, drept în fața lor, pe perete... - Amărâta naibii!! Să știi că... io țin la ea... - N-arată rău... - râde Grasu leneș. - O să ardem în flăcările iadului, îți spun eu... Nu, da' chiar n-arată rău deloc... - La ce crezi că se
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
trag zece copii, și-o să trăim ca boierii, o s-o iau de nevastă și-o s-o iubesc și n-o s-o las, bă, n-o s-o las... n-o s-o las... Faianță tace. Țigara fumegă, aproape stinsă. Amândoi privesc nemișcați o fotocopie înrămată după "România revoluționară" a lui Rosenthal... Șoferul Abrașa are 28 de ani, un nume scurt, un mestecău mare și o pasiune și mai mare: mașinile. În parcarea încinsă de soarele care acum a intrat în nori, privește
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
și monștrii mutilați cățărați prin turnuri agățați în sfere sfîșiați între viață și moarte între adevăr și minciună între foame și miez cu capul și trupul de o parte și alta a pendulului între rugă și ură întîmplări și sfințenie nemișcat și haotic labirint întors în sine încordat ca un arc torsionat ca un cerc între istorie și mit iluzii ale necuprinsului și ale prea plinului găuri negre și diluții de gînduri în nesfîrșitul palpabil ca o cascadă de existențe unele
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
lui shakespeare ochiul lui apuleius păstrat întreg în luneta lui cees nooteboom unghii de la degetul mic a margaretei duras în sângele-vin a lui juan de la cruz rotula lui ramon llull funia lui nerval și străveziu o pleoapă de novalis toate nemișcate în lumina privirii lui IISUS și a lui socrates în acea vitrină a acelui oraș a lui morus-campanella-rabelais-cervantes toate ningând în acea fascinantă lumină a proiectelor nerealizate nici măcar pe perinița pe care leonard cohen a făcut zazen totul o lua
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
cu eventuala plonjare sub un tramvai numit dorință... Modificare de forme În noapte se aude un foșnet. Îl percep ca pe o schimbare de forme. Da în spațiu s-au modificat formele a ceva. S-a dezechilibrat ce era fix nemișcat. Altfel foșnetul ca sunet nu ar exista. Iar poemul acesta neauzit nu e decât schimbare de forme în conștiința ta...
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
de pe aripă Să caut în grabă un ac de siguranță un bold și să-l străpung între solzii strălucitori de pe spate însă renunț la arma ucigașă renunț și la ucigașul meu imbold iau fluturele în mâini - dar aripile îi rămân nemișcate E mort? - mă-ntreb cutremurat pur omenește de vraja cromatică topindu-se văzând cu ochii - E încă viu? lumina dimineții îmi face zob privirea - mă rănește cum fluturele a fost rănit de beznă și pustiu Să sufăr în singurătate nu
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
falși, la picioarele manechinelor potopite de reclame, sperînd de fiecare dată ca din cupa palmelor noastre să se rostogolească ochiul câștigător, ochiul menit să ne lumineze destinul; de fiecare dată însă din căuș se rostogoleau zornăind surd ochii orbi, ochii nemișcați, acoperiți de-o peliculă albă, opacă, care ne priveau fără să ne vadă și înlăuntrul cărora imaginea noastră răsturnată se proiecta peste lume; trăiam o nesfîrșită și dulce iluzie. Fără să ne dăm seama, noi singuri ne ignoram soarta, cărînd
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
stâncilor aprinde pustiul// pletele lui Dumnezeu ard în păduri" (Psalm); ,se aud sărbători în zăpada ce arde/ mugurii se dezgheață ca irișii dintr-o carte/ îmi acoperă privirea se urnește gheața devenind apă și lumină/ morile macină făină transparentă peste nemișcatele fețe/ mozaic de ploi prin punctul hoinar/ caut ritmul pătrund în curcubeu în noaptea bizantină/ prin tibia lui Dumnezeu" (Glaciațiune cu umbre și greieri, Ascensiune); ,se simte aburul și flașneta/ seringi cu ser inflamator/ pete de ulei se amestecă/ fac
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
de toate originile sociale, nu contează! Toți prietenii sunt la fel atâta timp cât se amuză împreună în același joc de recreație! În jocul lui, el ne arată cum a fost făcut Universul în care a venit! Câteodată cade pe gânduri, stă nemișcat, parcă ar intra în contact cu invizibilul din care s-a întrupat! Așa, ne învață cum să ne desprindem puțin de iureșul vieții pe care o trăim și cum să ne conectăm la ceva invizibil și atotștiutor! Copilul varsă Lacrimi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a aflat că l-au disponibili zat, că adică l-au dat afară de la mină, era în birou, o baracă..., a pus telefonul în furcă și a rămas pe gânduri preț de mai bine de un ceas... Ca o cariatidă... Nemișcat, înțepenit pe picioarele-i subțiri și lungi, ca două crăcane de ulm, cu privirile rătăcite pe peretele alb-murdar, izânit de praful de cărbune împrăștiat din carieră în aerul aproape irespirabil, nu a schițat vreun gest, n-a scos o vorbă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cînd ar fi". Și, legănîndu-se mai departe, pe cînd el o privea, se gîndi: ,Moș Laurel l-o fi invitat să vîneze iepuri în livadă". Înainte de miezul nopții furtuna se înteți. Cealaltă își trăsese scaunul lîngă balansoar și amîndouă rămăseseră nemișcate, în tăcere, contemplînd bărbatul care se usca deasupra lămpii. O creangă rebelă din migdalul vecin bătu în geamul cu cerceveaua stricată, și aerul din încăpere se umezi, invadat de o răbufnire de furtună. Ea simți avîntul tăios al grindinei, dar
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
o cămașă de noapte albă din bumbac, o scufie albă pe cap și-și înfășurase în jurul gâtului un fular roșu. Picioarele, în ciorapi cafenii, înotau într-o pereche de papuci de pânză. Lângă el, pe alt scaun, stătea pisica sură, nemișcată, calmă, astfel încât, din cauza luminii slabe, mi-a fost greu s-o recunosc (devenise una cu scaunul). Mai încolo, pe o măsuță joasă, se aflau cutiuțele cu medicamente, niște sticluțe, câteva șervețele albe, un blocnotes cu creion împreună cu foi volante pe
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
pe care o ții în mînă ți se transformă în inamic cînd ți-e lumea mai dragă. Menționam într-o altă publicație mobilitatea camerei, abia apoi sesizînd că rămăsesem cu această impresie cu toate că există numeroase cadre-secvență în care obiectivul stă nemișcat. Dar imaginea este saturată de - inclusiv - "lucruri" care se întîmplă. Atenția îți e mereu prinsă de ceva, pentru că Muntean nu face caz de obiecte în maniera lui Mitulescu, ci ți le aruncă într-un mod fulgurant, aluziv. Și în această
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
vecinul, lucrăm la un studiu de psihosomatologie și am avea nevoie de un coautor și m-am gândit să te bag și pe tine-n pită, pricepi? -Nu... -Normal. Deci, dragă, fii atentă: te-așezi pe canapea și stai aproximativ nemișcată cam două ore... Adică, mai clar: o faci pe parlamentara, așa cum ai văzut și vezi la televiziune, acum înțelegi ce vreau să zic? Uite o revistă cu integrame ușoare, tigaia asta zici că e laptopul, acesta că e telefonul mobil
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
pe un disc, cu o înregistrare ce mi s-a părut stranie. Acum am înțeles de ce. Urechea unui nespecialist nu este obișnuită să urmărească partiturile a cinci contratenori, soprano castrato, cum este menționată titulatura în indicațiile pentru distribuție. Am stat nemișcată pînă după miezul nopții. Am văzut redifuzările, cu aceeași emoție. Un mare eveniment, receptat ca atare, comentat, analizat de specialiști, de oamenii din industria spectacolului de operă. Dirijorul micii orchestre, Concerto Koln, Diego Fasolis, regia și luminile, Silviu Purcărete, decorul
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
Nici curatorul, nici paznicul nu o mai iau În seamă. S-au obișnuit cu zânatica, nurlia care nici măcar nu le dă atenție. Vine nechemata, intră că la ea acasă, În sala deschisă că un amfiteatru clasic. Rămâne acolo cu ceasurile. Nemișcata. Când te aștepți mai putin, tresare. Se ridică, se răsucește pe călcâie, fuge, iese prin spațiul Îngust, fără ca Încălțările ei să scoată sunete. Nimeni nu Îndrăznește să o certe, să-i ceară explicații. Mărțina face corp comun cu liniștea aproape
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
citind câțiva dintre autorii letoni, clasici sau contemporani, în limba franceză: Janis Ezerins, Vizma Belsevica, Regina Ezera, Gundega Repse, Nora Ikstena, Inga Abele. De aceea, iată, vă ofer spre lectură o povestire din volumul Natură moartă cu rodie. Dacă stai nemișcat și tăcut pe pat auzi centaurii gonind sub fereastră. Așa mi-a zis Emma, care stă acum în ușa unei biserici luterane la câteva case de aici și mă așteaptă s-o iau de nevastă. Deși îmi ciulesc bine urechile
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
propriu, care-și temperează magnetismul fugind de bărbați și purtând podoabe din chihlimbar (pentru că „elekron era cuvântul grecesc pentru chihlimbar și acesta absoarbe foarte bine descărcările electrice”) sau un profesor care adoarme în timpul unei ore de curs, și rămâne așa, nemișcat la catedră, până a doua zi când îl trezesc copiii sunt exemple de realism magic atent dozat. Katharina Hagena a filtrat foarte bine prin propria subiectivitate procedeele specifice mai degrabă literaturii sud-americane și a reușit să le adapteze unui stil
Realism magic în nordul Germaniei by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4038_a_5363]
-
în urma lui. Încurcate, cele două eleve se uitară la Hoshie. - Nu te duci acasă? - Nu mă duc. - La revedere, atunci. - La revedere. Hoshie urcă iar pe vapor, singură. Ajunsă în fața cabinei lui Nanjo, se sprijini ușor de ușă și rămase nemișcată. Cum stătea așa, cu ochii închiși, fața ei părea o mască rece. Traducere din japoneză de Cornelia Daniela Lupșă
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
Asta n-o să-ți spun - nu pot să îți spun. O întâlnire nu ar servi la nimic niciunuia din voi. A urmat o altă tăcere. Ravicth aștepta ca Gerda să mai adauge ceva referitor la situația lui, însă ea stătea nemișcată. Deodată, cu o mișcare abruptă, s-a ridicat de pe perna ei și a exclamat: - Dumnezeule, ce trece timpul. Nu mi-am dat seama că e trecut de miezul nopții. I-am promis unei prietene că am grijă de câinele ei
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
-ntrezăresc trecut și viitor. Dar vrăjmășia aceeași e, și ura, și mînia. Nu le-a schimbat cu har dumnezeiesc și nu le va schimba Acel ce poate să le preschimbe. Mîini nu am s-o fac. De piatră sînt. Stau nemișcat și tac. Să spun nu pot dacă-ndărătnicia pe care-o văd de mîine-i sau de ieri. Surpate-s cele două chipuri, pier. Proteu Nainte de-al zări pe Odiseu cu-ai săi vîslași ce marea o brăzdează, nebănuite chipuri
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
nimic, și-o luai pe coajă pentru astfel de tîmpenii. Dar azi poți urmări chiar umbrele copacilor pe caldarîm și da amenzi trecătorilor care se-mpiedică de ele apoi se rostogolesc și cad în lac, a fi lucid ca apa nemișcată aduce mai mult folos decît a-ți neliniști sîngele prin poieni cu toți necunoscuții. Mă culc în pat, capul meu ca o busolă arată nordul și-n liniștea din odaie se-aude rumoarea zilelor ce vor veni, e-o deschidere
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
o să mai știe va trebui să învețe tot ce nu-și va reaminti răbdare răbdare răbdarea e măsura adevăratei iubiri ne mîngîiem din lumi paralele deocamdată ne aparținem doar în fișa din dosar posedată de cea mai tăcută dintre tristeți nemișcată abia respiră privește în gol marginea patului de fier e locul abrupt de unde își contemplă deznădejdea ne privim acum ea are 48 eu 27 semănăm chiar dacă capul ei s-a micșorat cît o portocală sîntem atît de apropiați încît și
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]