5,657 matches
-
exploatare ale lui Diego Ojeda. Închise ochii, Îndurerată, aducîndu-și aduse aminte de el, și o invadă expresia de surpriză și agonie cînd acesta Începuse să se Încovoaie, cu trupul tăiat de jur Împrejur. Încă o dată, destinul ei era să atragă nenorocirea ființelor pe care le iubea, iar acela era un blestem de care nu avea să scape niciodată, fiindcă se afla În ea Însăși și În propria-i voință, nedepinzînd de factori exteriori. Vreme de cinci luni În Quito, o săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vulcan, În frumosul și primitorul salon de la hacienda ei. CÎt timp trecuse? Opt ani, nu mai mult, dar adesea i se părea că fuseseră o mie, atît de plină Îi era mintea de amintiri minunate. Opt ani de amărăciune și nenorociri, pe care ea Însăși se Încăpățînase să și le abată asupra ei; opt ani de cînd fugea cu disperare de fericirea care i se oferise În repetate rînduri, pentru a se arunca În brațele răului, În cea mai abominabilă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bine victima, căci el, iguana Oberlus, avea să lupte În continuare, chiar dacă l-ar fi pus la pămînt de o mie de ori. Fără Îndoială, căutaseră un spirit de neîmblînzit ca al lui pentru a-i arunca În cîrcă toate nenorocirile și, dacă s-ar fi simțit În stare să creadă În mitologia greacă pe care o venera Ulise, și-ar fi imaginat zeii așezați În Olimp, privind amuzați lupta lui inegală cu lumea. - Ce poate face un om pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
știe ce-ar mai fi ieșit, poate chiar cu moarte de om, dar nu din pricini de înverșunare ori de ură, ci pentru că n-ar fi avut încotro. Oricum, gazetelor, pe o vreme ca asta, cînd nu se întîmpla nici o nenorocire, și de fapt nimeni nu avea chef să afle că se petrec nenorociri, o poveste palpitantă cu alde Cocoș le ținea vînzarea. Dădea cu flitul la guvern, și făcea bine cititorului, lăsîndu-i impresia că și aici e un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu din pricini de înverșunare ori de ură, ci pentru că n-ar fi avut încotro. Oricum, gazetelor, pe o vreme ca asta, cînd nu se întîmpla nici o nenorocire, și de fapt nimeni nu avea chef să afle că se petrec nenorociri, o poveste palpitantă cu alde Cocoș le ținea vînzarea. Dădea cu flitul la guvern, și făcea bine cititorului, lăsîndu-i impresia că și aici e un fel de Americă, nu doar pentru că se plimbă lumea cu Fordul ori vorbește la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
proști. Pricepi dumneata, ăștia se curăță pentru că îl iau în serios, pentru că sînt speriați de Cocoș ăsta, mor ca proștii pentru că sînt convinși că alde Cocoș e chiar un bandit fioros care trebuie prins pentru binele țării. Binele țării și nenorocirea lor, asta-i. Te-am luat în serios, dom'le, eu iau foarte rar în serios pe cineva și uite că mi se întîmplă să greșesc tocmai atunci. Asta-i curată pedeapsă dată de Dumnezeu. Să iau și eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu, de la alta, toate gazetele vor să scrie despre Cocoș. Lumea citește asta." "Lumea e nebună. Nu-i place să trăiască liniștit." Nu l-a contrazis, dar a observat că de fapt îi place să afle că pe pămînt sînt nenorociri. Gazetele scriu mai cu scamă despre asta. Lucrurile bune plictisesc sau pot trezi invidia. Nenorocirile altora sînt cele mai bune știri, ele vînd ziarele." Mehmet Ali încuviință, și el știa toate astea, atîția ziariști, reporteri din ăștia cîți au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nebună. Nu-i place să trăiască liniștit." Nu l-a contrazis, dar a observat că de fapt îi place să afle că pe pămînt sînt nenorociri. Gazetele scriu mai cu scamă despre asta. Lucrurile bune plictisesc sau pot trezi invidia. Nenorocirile altora sînt cele mai bune știri, ele vînd ziarele." Mehmet Ali încuviință, și el știa toate astea, atîția ziariști, reporteri din ăștia cîți au venit la Medgidia, toți au tras la hotelul lui. Altul, de fapt, nici nu este, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
retorică. Dar o să-ți răspund, domnule adjutant. Din faptul că te-ai străduit să-l alungi pe prinț din Vladia. Ai înțeles destul de repede că relativa bunăstare care se lega de prezența sa în târg nu se putea compara cu nenorocirea, cu daunele pe care le aducea în același timp fericirii Vladiei. Și de aceea ai reușit să-l îndepărtezi într-un fel deosebit de ingenios, demn de toată admirația. Este chiar momentul să-ți mărturisesc toată admirația mea pentru înalta dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dar n-a fost în stare, n-a fost capabil, domnule Popianu, el n-a rămas deasupra, s-a amestecat, cum să spun, nu din bunătate, ci doar din curiozitate, așa cum s-a amestecat toată viața lui în aventuri, comploturi, nenorociri, fără ca ele să fie ale lui, fără să-l privească în vreun fel, s-a amestecat în viața tîrgoveților ăstora ca să participe! Un sportsman, ce să mai discutăm, un sportiv, dar asta nu merge chiar în toate! Nu, domnule, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o palmă de pămînt dreaptă, între două rîpe, să aterizezi acolo era un act de eroism aviatic, să se sape în lat cîteva șanțuri pentru care dăduse o explicație plauzibilă aerodromul trebuie ferit de băltirea apei, se poate întîmpla o nenorocire dacă roțile se înfundă în noroi ori patinează. Ca să fie mai convingător, a făcut demonstrația cu o căruță care s-a înfundat pînă la osie în lutul galben, mocirlos în acel sfîrșit de aprilie. N-a spus nimănui că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și la slujbă ori în tren, în tramvai, pe stradă, la cafenea, nu-l interesau, n-aveau cum să-l intereseze. El cumpăra pîinea de la brutăria de peste drum, "La jimbla rumenă", întotdeauna găsise, chiar dacă auzea discuții grave și alarmante despre "nenorocirea care vine peste noi, rugina și seceta, astea ne vor omorî", umbla pe la băcănia lui Levaditti și cumpăra afumături de la Leonida, cînd ieșea de la slujbă fără nici o altă grijă decît a banilor. Avea atîtea de făcut și mai ales trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e măcar prima dintre slugi. Știa ce urmează. Era la mintea cocoșului. Nu mai era decît un pas de făcut ca să li se deștepte în creierașul lor plin de rotițe și șaibe gîndul că trebuie făcut ceva ca să iasă din nenorocire, din mucegaiul, din balta stătută în care au fost împinși ușurel-ușurel, să iasă și să se așeze în fruntea mesei, acolo unde le este locul, prin firea lucrurilor. Trebuiau doar să se privească unii pe alții și să priceapă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu l-a durut niciodată de atunci. "Dar asta e o poveste de demult, excelență. Implozie, explozie, ce va fi fost, ce importanță mai are? Eu cred că, cu cît dispar mai repede toți ăștia care ne țin legați de nenorocirile ocupației, e cu atît mai bine. E un trecut regretabil și uneori stânjenitor, nu așa, domnule Georgescu?" Locotenentul Georgescu încuviință grav, de parcă ar fi fost în joc soarta cuiva apropiat. "Trebuie să ne desprindem cît mai repede de trecut. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să nu fie cea prevăzută, cea dorită. De fiecare dată își spunea, în cele din urmă, un singur cuvînt, "imponderabilul!", ridica din umeri și o lua de la capăt. Se putea prea bine ca în urmă să fie cîțiva morți, multă nenorocire, pagube de bani ori cariere sfărîmate, nu le putea ști pe toate, rețeaua era mare și el n-o controla decît indirect. De cunoscut nu cunoștea decît cinci inși, care nici măcar nu se știau între ei. Era tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
confundată cu lașitatea, chiar cu trădarea. Dobrogea, Muntenia, sudul Moldovei, dincolo de munți, în Ardeal Brașovul, Făgărașul și înainte de toate Timișoara erau cuprinse în țesătura lui. N-o făcuse singur, o mare parte fusese creată cu ani de zile înainte, dar nenorocirea războiului, contraofensiva germano-austriacă, înaintarea bulgaro-germană în Dobrogea, sfîșiase în bucăți subțirea, invizibila mătase a rețelei de informații. Iar el, prin minune! ar fi spus cei mai mulți, a reușit să înnoade firele, să întărească urzeala; să adauge, uneori să dubleze pînza străvezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nu neapărat din cauza unor întîmplări formidabile, poate să fie și datorită unui fleac. Uite, cum i s-o fi întîmplat cu căderea dintelui. Nu e nici o tragedie dar, dacă este prima pierdere din viața sa, atunci devine o adevărată nenorocire. "De ce, domnule Bîlbîie?" Trebuia să-i răspundă. Șefului îi răspunzi la toate întrebările pe care ți le pune, chiar dacă n-ai chef sau nu știi ce să zici. "Mi-am permis o interpretare personală pentru că altfel n-aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din Serviciu nu va mai trebui să treacă prin asemenea primejdii, înțelegi, am ridicat Serviciul ăsta cu mintea și cu brațele mele în așa fel, încît să fie în afara oricărui pericol, am vrut ca oamenii mei să fie apărați de nenorocirile care pîndesc întotdeauna pe cei care lucrează în branșa asta, nu mi-au trebuit decît inși inteligenți, deștepți, corecți, morali, devotați. N-am avut nevoie nici de maeștri ai pistolului ori ai pumnalului, nu mi-au trebuit luptători, aventurieri, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cazanele văzduhului"? Dar nu ăsta era cel mai important lucru, cît de amici erau și ce obligație avea el față de niște prieteni ai prințului Pangratty, ci adevăratul motiv pentru care veniseră în Vladia. Aici nu se venea decît dintr-o nenorocire în amor, o întîmplare cu totul ieșită din comun ori ca să te ascunzi. Cum primele două cazuri erau excluse, rămânea cel de-al treilea motiv. Cu mintea lui hîrșită în tot felul de chițibușuri ale firii omenești, Radul Popianu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
teama, știu să o însămînțeze, cum să o crească, cum să o facă folositoare celor ce o stăpînesc. Se străduise să scape de Șerban Pangratty, cîte nu făcuse pentru ca să-l îndepărteze, și uite că a dat peste el o altă nenorocire, mult mai mare, incomparabil mai mare. Pangratty ar fi fost în stare să tulbure liniștea Vladiei prin însuși faptul că exista, că trăia în aceeași lume cu ei. L-a expediat ușurel, a fost o operație de maestru, și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era primejdia în care se găsea. N-avea ce face, trebuia să plece din Vladia și să caute acul în carul cu fîn. Trebuia să-l găsească pe Leonard Bîlbîie și să-i dezvăluie secretul, să-i deschidă ochii asupra nenorocirii ce se pregătea sub masca unui carnaval, chiar dacă nu comic, tot un carnaval rămîne. Ceea ce puseseră la cale bătrîneii în Vladia, "ordinea" pe care o instauraseră în așezare, nu era decît un decor sinistru care să-i convină domnului Caraiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care te putea răpi, care te putea face să crezi că ei, Vulturul Alb, nu sînt altceva decît niște martiri ai bunei-credințe, ai iubirii de țară, de adevăr, de dreptate. Și poate și erau, măcar unii dintre ei. Aici stăteau nenorocirea, crima, ticăloșia. Că erau cinstiți și voiau binele, dar se găseau angrenați într-un mecanism infernal, o organizație care n-avea nimic din toate acestea cinste, adevăr, iubire de țară, dreptate. Iar ca să vezi în totul pădurea, trebuia să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nici n-a fost vreodată în situația de a căuta o soluție de supraviețuire, de a supraviețui. "Domnule Mihail, hrepet, vizita dumneavoasthră este o măsuhră foahrte înțeleaptă. În definitiv, hrostul dumneavoastră este acela de a ști. Ar fi o nenorocire dacă Serviciul nostru, pentru că el este al nostru, al tuturor, ar fi dezinformat. Și ca să vă dau o dovadă a bunei-credințe o să vă ajut chiar acum să vă informați, să știți. Ei bine, domnule director, se apropie evenimente mari, cruciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mai stătuse de vorbă cu Șerban Pangratty în cîteva rînduri și de la început observase că are un prost obicei, să amestece lucrurile, dădea aceeași greutate, aceeași importanță și unor fapte mărunte și fără rost, și celor adevărate, hotărîtoare. Chiar și nenorocirea asta, oricum, pentru el și pentru Serviciu era într-adevăr o nenorocire, nici nu putea aprecia ce consecințe va avea, cum vor merge mai departe, la urma-urmelor va fi prima înmormîntare oficială, primul "căzut la datorie". Teoretic toți oamenii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
început observase că are un prost obicei, să amestece lucrurile, dădea aceeași greutate, aceeași importanță și unor fapte mărunte și fără rost, și celor adevărate, hotărîtoare. Chiar și nenorocirea asta, oricum, pentru el și pentru Serviciu era într-adevăr o nenorocire, nici nu putea aprecia ce consecințe va avea, cum vor merge mai departe, la urma-urmelor va fi prima înmormîntare oficială, primul "căzut la datorie". Teoretic toți oamenii săi știau că au de a face cu lucruri periculoase, că există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]