697 matches
-
Charente) și de la Peu-Richard (Charente-Maritime), deosebite de șasean. În zonele lacustre se dezvoltă de asemenea sate: Charavines, pe malul lacului de la Paladru (Isère). Neoliticul final și nașterea metalurgiei. Perioada dintre -2500 la -2000 este marcată de o înflorire a civilizațiilor neolitice cu o intensificare a ocupării de pămînturi. Civilizația de la Fontbouisse, în împrejurimile orașului Montpellier, oferă în acest sens un bun exemplu cu numeroasele sale sate (20 pînă la 25 pe 100 km2), repartizate pe suprafețe de pămînt organizate regrupînd cîmpii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la 5) ----------225 la 240 1. Provizorie 2. Scenariul C = creștere puternică. 3. Scenariul A = creștere lentă după statisticile energetice ale ministerelor Industriei, Poștei și telecomunicațiilor și Turismului, ianuarie 1987 CRONOLOGIE În Franța În exteriorul Franței 10000/-6000 EPIPALEOLITICUL -9000 Neoliticul în Orientul Apropiat -6000/-1800 NEOLITICUL -2600 Piramidele egiptene -1800/-700 EPOCA BRONZULUI -1700/-1400 Cnossos în Creta Către -1250 Ramses al II-lea, faraon -814 Fundarea Cartaginei -753 Fundarea Romei -700/-50 EPOCA FIERULUI -600 Fundarea Marsiliei -509 Constituirea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
LGF col. Livre de Poche, ediție revăzută și augmentată, 1994. Tabla de materii Nota editorului, 4 Prefață, 5 Cuvînt înainte, 10 1. De la piatră la fier: primele comunități (din mileniul al VI-lea în anii 500 î. I.C.), 13 "Revoluția neolitică" (din anii -6000 pînă pe la -1800), 14 Ansamblurile regionale, 14 Cultura șaseană , 16 Neoliticul final și nașterea metalurgiei, 16 Timpurile protoistorice. De la epoca bronzului (de la -1800 la -700)...,17 Evoluție generală, 17 Exemple regionale în mileniul al II-lea, 18
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un cuptor improvizat din argilă, în aer liber) este un exemplu. În Sardinia, porcul sau mistrețul este pregătit tot într-o groapă și este acoperit cu jar făcut din lemn de mirt, care aromatizează carnea. Am pomenit mai sus vechimea neolitică a rețetei; în realitate, ea descinde direct din paleoliticul superior, acest tip de gătire fiind printre cele mai vechi din istoria umanității. Liliane Plouvier o menționează într-un studiu intitulat Europa la masă (publicat în cadrul proiectului „Europa la masă - multiculturalitate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dispariția unui alt important oraș-port medieval, Vicina, ce a cunoscut o înflorire deosebită la mijlocul secolului XIV, prin negustorii-corăbieri genovezi 5. O schimbare de dată istorică este și trecerea Neajlovului de pe cursul Ilfovățului, pe actualul său curs. Dovadă sunt vestigiile arheologice neolitice și antice (geto-dace) de pe Ilfovăț, în apropiere de Ogrezeni. Numeroase schimbări hidrografice naturale, unele fiind ajutate și de mâna omului, se constată în zona orașului București, între cursurile Argeșului și Dâmboviței. Informații edificatoare pot furniza cu privire la acest aspect hărțile Stolnicului
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
arheologice efectuate aci, datorate îndeosebi lui Corneliu Mateescu, îndreptățesc presupunerea că în acest loc s-a putut practica irigarea prin derivare gravitațională încă din Neolitic. Figura 9 este edificatoare în acest sens61. Fig. 9. Pârâul Obârșia între măgurile cu vestigii neolitice de la Vădastra. Al. Rosetti 62 citează pârâul Craiova, în Munții Cumpănul, care se varsă pe dreapta în Cerna. În zonă, în Banatul carașovean, există tradiția unor Craiu Iovan sau Iova (B. P. Hasdeu 63). Firește, în țară, lista este mult
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
În primul rând ele au fost consacrate unor divinități. Terapeutica hidrominerală este extrem de veche, ea fiind exploatată pentru prima dată în apropierea orașului Forli (Italia). În acest scop a fost amenajat un puț cu ape termale care datează din perioada neolitică. Trebuie subliniat faptul că dezvoltarea hidrologiei ca știință a mers în paralel cu dezvoltarea tehnicii de folosire a apelor. Prin urmare, primele observații hidrometrice sunt legate de folosirea apei pentru irigarea terenurilor (4.000 ani B.P., before present). În acest
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
că pot distinge o artă a vânătorilor, o artă a păstorilor nomazi etc. Unii, schematizând la maximum, În sens universalist, au identificat În final ideologia și stadiul cultural, vorbind pur și simplu despre „religia populațiilor de vânători-culegători” sau despre religia „neolitică”. În cazul celei din urmă, de exemplu, ideea de bază este că religia cultivatorilor neolitici apare foarte diferită de cea a vânătorilor, pentru că mentalitatea și dorințele agricultorilor se concentrează, firește, În jurul unor subiecte foarte diferite, cum ar fi mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la maximum, În sens universalist, au identificat În final ideologia și stadiul cultural, vorbind pur și simplu despre „religia populațiilor de vânători-culegători” sau despre religia „neolitică”. În cazul celei din urmă, de exemplu, ideea de bază este că religia cultivatorilor neolitici apare foarte diferită de cea a vânătorilor, pentru că mentalitatea și dorințele agricultorilor se concentrează, firește, În jurul unor subiecte foarte diferite, cum ar fi mai ales bunăstarea semănăturilor, abundența recoltelor (Maringer, 1956). Dar oare lucrurile stau chiar așa? Desigur, religia este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comparabilă: deci recipiente de manifestări religioase cu diferențe comparabile În legătură cu celelalte aspecte ale culturii. Tocmai În acest sens, În cele ce urmează vor fi explorate, În ordine, primele urme de religiozitate, apoi formele religioase ale paleoliticului și, În final, religiile neolitice și postneolitice. 6. PRIMELE VESTIGII: OMUL ȘI MOARTEATC "6. PRIMELE VESTIGII \: OMUL ȘI MOARTEA" Dacă se Încearcă, străbătând Înapoi În timp, depistarea exemplelor din ce În ce mai arhaice ale elementelor diagnostice ale acțiunii religioase și chiar ale actelor inițiale, drumul ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În continuare). Nu cunoaștem decât fragmente, dar, chiar cu o evoluție internă, moștenirile religioase din paleoliticul timpuriu rezistă pe alocuri, acolo unde se păstrează modul de viață bazat pe vânat și cules: În Europa atlantică și În Japonia, până În plin neolitic; până astăzi, În lumea din partea nordică a Eurasiei și Americii și la ultimele popoare paleolitice care au supraviețuit (boșimanii din Africa Sudică, aborigenii australieni și alți câțiva). 10. „MARELE SISTEM” DIN EUROPA ARHAICĂTC "10. „MARELE SISTEM” DIN EUROPA ARHAICĂ" Domesticirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tip bine studiate sunt bazinul superior al Eufratului, Anatolia, regiunile pontice și Balcanii. Este deci util să purcedem la descoperirea omenirii rurale, Începând cu Eurasia Occidentală. Chiar În inima acestui teritoriu se deosebesc recurențe și afinități sugestive Între leptolitic și neolitic. Din Ucraina până În Moravia, ne aflăm probabil În fața unor culturi cu o puternică permanență teritorială, a unor triburi unite În urma unui regim milenar de competiție și de schimb de-a lungul vastelor „pământuri joase” europene. Odată cu adoptarea vieții rurale, se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mormântului sanctuar, se ridică sculpturi extraordinare În bolovani de râu; iar rituri de acest fel se găsesc În multe alte părți. Mai mult, Începe să apară mistuirea cadavrelor cu ajutorul focului (incinerare). 11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICETC "11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICE" Europa arhaică Își are ariile sale laterale pe teritoriul cărora tradiția religioasă descrisă mai sus vine În contact cu alte lumi conceptuale, acestea fiind uneori asemănătoare (Anatolia, Orientul Apropiat, Mediterana), alteori diferite (Europa occidentală și nordică). Desigur, expresia „arie laterală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identitate diferită, nu subordonare, sărăcie sau stagnare. Este mai ales cazul Maltei, al Sardiniei și al Alpilor, trei tipuri diferite de „insule” În care amprenta ideologică a Europei arhaice se simte filtrată sau e vagă. Alpii devin „insule” În timpul colonizării neolitice. Unele habitate neolitice studiate recent, alături de dezvoltarea masivă a practicii incizării și sculptării pietrelor arată că, În mileniile al V-lea și al VI-lea Î.Hr., primii locuitori ai Alpilor orientali și centrali Împărtășeau Într-o oarecare măsura moștenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subordonare, sărăcie sau stagnare. Este mai ales cazul Maltei, al Sardiniei și al Alpilor, trei tipuri diferite de „insule” În care amprenta ideologică a Europei arhaice se simte filtrată sau e vagă. Alpii devin „insule” În timpul colonizării neolitice. Unele habitate neolitice studiate recent, alături de dezvoltarea masivă a practicii incizării și sculptării pietrelor arată că, În mileniile al V-lea și al VI-lea Î.Hr., primii locuitori ai Alpilor orientali și centrali Împărtășeau Într-o oarecare măsura moștenirea mentală a Europei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bine cunoscut pentru Înflorirea autonomă a unei religii exprimate nu numai În divinitate, credințe și sisteme cultuale, ci și În temple imense, osuare subterane și sculpturi uimitoare. Idolul dominant (divinitatea centrală?) este o creatură obeză asexuată, un fel de Buddha neolitic, nelegat neapărat de culte ale fecundității (Bonanno, 1986). Toate acestea se Întâmplau Începând cu 3 600 Î.Hr., la finalul unui mileniu de evoluție indigenă În contact cu Italia meridională. În aceeași epocă, În vestul Sardiniei ajung rituri funerare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mileniul al V-lea În extremitatea occidentală a Eurasiei. Este vorba despre Europa megaliților, primele mari monumente din lume: Încăperi mortuare sub movile, construcții imense sau dolmene, pietre enorme Înfipte În pământ sau menhir. Fenomenul s-a născut din aculturația neolitică a populațiilor epipaleolitice, numeroase din zona accidentată (incluzând și insulele) din marea câmpie europeană, Într-una din cele mai fertile hibridizări sociale și conceptuale ale istoriei umane. Sacralitatea paleolitică spontană a locurilor fuzionează acum cu „construirea” culturală a locurilor sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1991; Fedele, 1991; Lewis-Williams și Dawson, 1993). Alte rituri socioreligioase paneuropene sunt adunarea și jertfirea obiectelor de lux (topoare mari de jad În Britania etc.) și trepanarea pe viu a craniului, acțiune uneori mortală. Mai puțin se știe despre Africa neolitică, deși, În unele zone, abundă picturile și gravurile În piatră. Sau, mai exact, sunt deocamdată greu de transferat În zona religioasă informațiile care țin În mod evident de viața „seculară”, În special de economie. Acolo unde apare, neoliticul african are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiție funerară a tumulilor funerari - kurgan (cca 4 500-2 800 Î.Hr.). Adepții originii „stepice” a indo-europenilor susțin că acești nomazi au invadat fizic restul Europei - În trei valuri, conform părerii lui Gimbutas, citată În subcapitolul 10 -, determinând dispariția religiilor neolitice sau apariția unor hibrizi rezultați din sincretismul cu noua ideologie a puterii și a cosmosului. Alți cercetători consideră că s-au Îmbinat doar ideile, religia, Înainte de toate, asemenea unei „evanghelii” ante litteram. Un astfel de fenomen a avut diferite reflectări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și unele, și celelalte vor ieși la iveală În plină istorie a epocii fierului. În afara Europei, apariția societăților stratificate coincide, În general, cu inventarea scrierii, motiv pentru care se iese din ambientul tematic al acestui capitol. Însă continuitatea sistemelor religioase neolitice este atât de răspândită, iar inovația precede atât de direct religiile actuale, Încât nu este necesară o tratare aparte a subiectului. De exemplu, În China evoluează scapulomanția și cultul strămoșilor, iar În India apar, În mileniul al III-lea, casetele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se știe, În mezolitic, omul a reușit să facă trecerea decisivă de la statutul de „culegător al hranei” (vânătoare, pescuit, culegerea plantelor) la cel de „producător al hranei” (agricultură și creșterea unor specii animale). Această transformare revoluționară, bine definită ca „revoluția neolitică” (Childe, 1953), a presupus și o a treia schimbare decisivă: stabilirea oamenilor În sate și orașe, ceea ce a pregătit și realizat o nouă revoluție culturală numită, tot de V.G. Childe, „revoluție urbană”. Cât despre Orientul Mijlociu, există multe atestări ale „revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Childe, 1953), a presupus și o a treia schimbare decisivă: stabilirea oamenilor În sate și orașe, ceea ce a pregătit și realizat o nouă revoluție culturală numită, tot de V.G. Childe, „revoluție urbană”. Cât despre Orientul Mijlociu, există multe atestări ale „revoluției neolitice”, pornind de la habitatele descoperite la Ierihon, la Îanidar, În Kurdistanul irakian, În multe situri din Palestina, Siria, Liban, Turcia (Anatolia) și Cipru, până la platoul iranian, la Zagros, la Susiana și Turkistan. În special În cazul Mesopotamiei, prima atestare este situl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Mesopotamia central-nordică (Giarmo, Mureybet, Tell Abuxe "Abu" Hureya, Tell eÌ-ßauw³n, Yarim Tepe, Tell Sotto, Chonga Mamixe "Mami", ¸ass¿n³, Samarra, Tell ¸alaf, Arpachiya etc.) și În Mesopotamia meridională (¸aggi Mu¡ammad, ‘Ubaid, Eridu, Uruk, Ur etc.)1. În perioada neolitică, principalele expresii ale vieții religioase În Orientul Mijlociu - referitoare mai ales la Anatolia, dar valabile și pentru Mesopotamia - sunt următoarele trei: 1) Cultul „zeiței-mamă” (sau „mama-pământ”), atestat de existența multor statuete feminine de lut, găsite la Çatal Hüyük, Hacilar și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Orientul Mijlociu - referitoare mai ales la Anatolia, dar valabile și pentru Mesopotamia - sunt următoarele trei: 1) Cultul „zeiței-mamă” (sau „mama-pământ”), atestat de existența multor statuete feminine de lut, găsite la Çatal Hüyük, Hacilar și În alte părți. Acestea, În noul context neolitic al agriculturii, fac referire la fecunditate. Statuete aducătoare de fertilitate pot fi considerate În același context și cele ale taurilor, berbecilor etc. 2) Cultul taurului, specific sitului Çatal Hüyük (al șaselea nivel), având legături clare cu creșterea animalelor domestice. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnalate următoarele obiceiuri: descărnarea, adunarea resturilor În țesături, piei, Împletituri sau vase de ceramică; realizarea unor modele de capete umane, probabil ale unor membri venerați ai familiei, acoperite cu ghips și colorate. În plus, merită amintit faptul că satul mesopotamian neolitic de la Jarmo (la est de Kirkuk, În Kurdistanul irakian), datat În jurul lui 6 750 Î.Hr. și cuprinzând 20-25 de locuințe, deține o populație de circa 150 de locuitori; s-au găsit „statuete, printre care și cea a unei femei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]