1,827 matches
-
păgubirea acelui dezastru de o grozăvie care ar fi fost și mai mare. De asemenea, faptul că totul se petrecuse atât de rapid și că acele cadavre erau, În consecință, Înțepenite, a fost un factor care a mai redus din neplăcerea de a le căra și de a te ocupa de ele, ceea ce făcea ca această experiență să fie destul de diferită de cele de pe câmpul de luptă. Călătoria plăcută, deși cam prăfoasă, prin frumoasa Lombardie a constituit și ea o compensație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care traversase În goană Van Ness Avenue ca să-și sperie prietenul, un tânăr care sărise de pe Golden Gate Bridge și se răzgândise la jumătatea drumului, un veteran de război alcoolic care Își pierduse cunoștința pe o plajă de nudiști. Tragedii, neplăceri fatale, finaluri nefericite, asta erau cei de acolo. Dar ce căutam eu În locul acela? Eram prizoniera acestor gânduri, incapabilă să-mi părăsesc trupul fără suflare, până când mi-am dat seama că suflarea nu mă părăsise, ci mă Înconjura, Împingându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vedere spre munte, fusesem foarte suspicioasă deoarece multe hoteluri se laudă cu vederile lor, dar de obicei nu primești decât un fel de licență poetică de vedere spre munte. Într-una din dăți chiar, când am tras draperia, am avut neplăcerea să constat că Într-adevăr aveam vedere spre munte, numai că muntele era practic lipit de fereastră, cu stânca neagră Întunecând camera și răspândind un iz jilav de peșteră. Bennie trase adânc aer În piept, inspirat de priveliștea munților. Grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că a intervenit o mică schimbare În planuri. S-a grăbit să-i asigure că schimbarea a fost În bine. Mai devreme primise un telefon de la un bărbat care Îi spusese că ghidul din ziua precedentă, domnul Qin, avusese o neplăcere neașteptată. (Neplăcerea era, de fapt, că un alt conducător de grup care cunoștea foarte bine calitățile domnului Qin reușise, cu ajutorul câtorva dolari bine plasați, să-l scoată din joc.) Bennie și-a imaginat că primul ghid sau un membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
intervenit o mică schimbare În planuri. S-a grăbit să-i asigure că schimbarea a fost În bine. Mai devreme primise un telefon de la un bărbat care Îi spusese că ghidul din ziua precedentă, domnul Qin, avusese o neplăcere neașteptată. (Neplăcerea era, de fapt, că un alt conducător de grup care cunoștea foarte bine calitățile domnului Qin reușise, cu ajutorul câtorva dolari bine plasați, să-l scoată din joc.) Bennie și-a imaginat că primul ghid sau un membru al familiei acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și Încă ceva important: nu uitați să le spuneți străinilor să nu viziteze peșterile principale Între 2:30 și 3:30 pentru că o echipă de filmare de la televiziunea de stat urmează să facă un documentar. Îmi pare rău pentru aceste neplăceri“. Domnișoara Rong, fiindu-i rușine să recunoască, atât față de bătrân, cât și față de grup, că nu Înțelege dialectul bai, dădu scurt din cap În loc de răspuns. Credea că doar Îi reamintise că În calitate de conducător oficial de grup are datoria de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sarin de la început până la sfârșit. Oare așa o fi? E clar că secta Aum e principalul criminal, însă se pare că au fost implicate și alte persoane, respectiv grupări. Dacă adevărul ar fi dat la iveală, ar putea cauza multe neplăceri, așa că totul este ținut bine ascuns. E greu să demonstrezi lucrul acesta. - Ar fi complicat. Să ne întorcem la viața din sectă. Chiar a fost una liniștită? Nu, au fost și probleme. La început, când am fost în Aso, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu i-a fost ușor să părăsească secta. Acum ascunde faptul că este „fost membru“. Muncește cu jumătate de normă și locuiește singur. Am discutat mult timp și și-a dechis sufletul. „Niciodată în viață nu am avut parte de neplăceri mari sau de dificultăți. Deși munceam într-o companie aveam senzația că «ceva lipsește». Eram fascinat de artă, dar gândul că voi desena pentru a-mi câștiga existența, nu trezea nimic în mine. La librăria facultății pe care o urmam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
caracterului meu, și nu asta mă interesează acum. Cine este ea, numai asta vreau să știu. Din faptul că o îmbrac mereu cu altă haină, după cum o urăsc sau mi-e milă, nu pot trage o concluzie. Mărturisesc, cu multă neplăcere am recitit notele mele. Îmi displăcea și naivitatea unor reflexii, și mai ales aspectul meu foarte dezagreabil. E aproape o scuză pentru ce va fi făcut ea mai târziu. Dar intenția mea este să reconstruiesc oameni întregi, și nu figuri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trebui să-mi susțin cu tărie părerile și a nu înfrunta opinia publică. Dacă cei dimprejurul meu sunt vinovați de flecăreală, eu sunt tot așa de vinovat că dau importanță acestei flecăreli. Obiceiul meu de a exagera cele mai mici neplăceri personale. (Orice faptă e complicată sau simplă, după cum o complică sau o simplifică temperamentul tău.) La fel, unui fricos, dacă e singur noaptea într-o cameră, la cel mai mic zgomot al unei mobile i se pare că-și fac
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu poate fericirea să mai fie mare. Mă găsește obosit, plictisit, hotărât să nu o mai aștept. Mă întreb întrucît toate aceste observații au o valoare obiectivă sau sunt rezultatul caracterului meu întunecat. În orice caz, toată lumea spune că orice neplăcere ia la mine proporții. Toată povestea cu Ioana va fi fost numai rezultatul exagerărilor mele? Totul poate să pară neverosimil unui om normal? Durerea însă cu care construiesc este certă. - Eu nu sunt gelos! Stăm unul lângă altul pe nisip
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
învăț minte să nu mai ai curaj să joci cu mine", "te-ai îngălbenit de frică", mă las bătută la început, dar să mă vezi tu mai tîrziu" etc. - și dacă aude vreun zgomot de la Viky, se întrerupe cu destulă neplăcere și, înainte de a pleca, ne face un semn cu înțelesul: "Mă întorc numaidecît!" Iar noi așteptăm. Cu nerăbdare. De ce n-aș mărturisi-o? În timpul acesta Roza stă cuminte intr-un colț al odăii ca să n-o vadă domnul Axente și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și rătăcită, oarecum halucinată, expresia cuiva care a pierdut totul și se străduiește să se gândească doar la ce are să vină: cel mai apropiat bivuac, adăpostul pentru noaptea următoare, refuzând să mai zăbovească asupra a ceea ce pierduseră, precum și asupra inevitabilelor neplăceri ce încă îi așteptau. în fiecare zi soseau orășeni, meșteșugari, negustori, dar și proprietari de pământuri și aristocrați de străveche stirpe romană, împreună cu fiicele lor cu tenul alb și veșminte imaculate - oameni care, până acum, în ciuda exproprierilor suferite de pe urma burgunzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
purta strâns la ceafă într-un fel de împletitură scurtă și groasă, ce-i cobora pe grumazul gros ca de taur. Prima impresie pe care și-o făcu Sebastianus când îl văzu venind către el nu fu una pozitivă. Cu neplăcere, îi întâlni ochii puțin ieșiți în afară, de un albastru de gheață, distanți și atenți totodată: în vreme ce-l fixau printre pleoapele închise pe jumătate, păreau să-l scormonească pe dinăuntru, fără să-i dea, în același timp, și lui posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alături de cel care purta însemnul cu draco al Celei de-a Cincisprezecea Ilirica. Curând, după ce traversase un drumeag bătătorit, unitatea sa începu urcușul coastei, care, din fericire, se arăta lung și nu avea să supună caii la mari eforturi, singura neplăcere fiind terenul oarecum dificil, încă îmbibat de ploaia din seara precedentă. Cercetașii dispăruseră după culme, însă unul dintre ei apăru curând pe fundalul maiestuos al norilor, anunțând, prin gesturi grăitoare și frenetice ale brațelo,r că din partea cealaltă dușmanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu imagini neclare, un univers vast și fără contur, de jumătăți de amintiri, trăsături de caracter prost îmbinate, o monstruozitate incredibilă, pestriță și conflictuală a unui semicreier. Nu era o imagine plăcută de reținut, dar ea puse stăpânire pe el. Neplăcerea de a nu cunoaște, gândi el, nesiguranța teribilă, tot mai mare, asta îl enervase pe tot parcursul săptămânii trecute. Acum știa. Totul se redusese la o schemă simplă. Trebuia să mai lămurească câteva lucruri, să-și limpezească mintea de întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de la un prieten din Roman, că moșul meu Teodor, acela care mă dusese în Bârlad, a murit. Murise de boală de inimă, boală datorită acelei întîmplări când și-a rupt două degete și agravată în vremea din urmă prin niște neplăceri și suferințe cauzate de un sentiment puternic pentru o doamnă din Roman. Acest om a fost unul din cei mai inteligenți oameni din câți am cunoscut, poate cel mai inteligent. Fără nici o învățătură (patru clase primare, cum se făceau acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
boala urmându-și cursul, de parcă în lumina unei noi zile, o presupusă zi de lucru, și-ar fi adus aminte că toți oamenii, inclusiv cei sănătoși, tot mor într-o bună zi și, de obicei, cu o anumită doză de neplăcere, dar el, norocosul, e ucis, fie că suferă de o boală sau nu, de către cel mai stimulator tovarăș de drum care poate exista. În concluzie, oricât ar părea de perfid acest lucru venind de la mine, care am un asemenea artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
suprasaturat de băutură alcolică. Propunerea Șefului de Șantier veni de la sine. „Nu putem pleca la drum flămânzi. Așa-i...? Să nu avem totuși ulterior discuții contraditorii, Îți atrag foarte serios atenția: Eu voi plăti toată consumația...! Gabișh...?” Resemnat, riscând multe neplăceri profesionale, Tony Pavone fu nevoit să-i astâmpere eterna poftă de băutură a Șefului de Șantier, ocupând o masă În centrul localului, cu gândurile suficient de Întunecate. Dacă ar fi Încercat să opună rezistență ori să motiveze Într-un fel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine pentru o ultimă cină extravagantă. Când i-am pus cârnații în față, a rămas nemișcată, uitându-se la ei plictisită. Am privit-o o vreme, apoi m-am aplecat și am luat-o. A fost un palid murmur de neplăcere, dar nu o luptă. Am luat-o în dormitor și am încercat să stau cu picioarele încrușișate și cu ea în poală. Nu se simțea bine, așa că am lăsat-o să se așeze cum vrea pe plapumă, iar eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
naibii ce eram. — Bine, vă spun. Întinse o mînă, se foi puțin și privi În gol, undeva departe. Vă rog să Închideți radioul. — Da, ar fi mai bine să-mi spui. Niciodată nu fac nimic din ceea ce ar putea provoca neplăceri celui care-mi furnizează informații. Asta mi-e meseria. Trecură două trenuri În direcții opuse, În același timp, și mașina mea trepidă de parcă era lovită de un bici de oțel. Radioul scoase un sunet strident și l-am Închis, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dar de ce lipsea luntrea? Să fi venit omul? A plecat pe baltă? Nu se poate, trebuia să mă aștepte. Poate încă n-a venit. Pentru un vânător tânăr și pătimaș ca mine, lucrurile acestea mici, vânaturi, aveau mare însemnătate. O neplăcere a tinereții, cât de ușoară, multe năcazuri îți aduce. Stam, îmi făceam socoteli fel și chip, și ploaia curgea deasă, îmi umezise obrajii și mânile. Întorsei pușca cu țevile în jos și așteptai. Bucățile de coșcoavă ardeau încet, înăbușit, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era, însă, că Gaz nu era acolo. Doar Joey se afla acasă și nu părea câtuși de puțin încântat să mă vadă. Vreau să spun, nu c-ar fi părut vreodată. Dar de data asta vădea un alt fel de neplăcere. —Unde e Gaz? am întrebat. —E plecat. M-am uitat la Jacqui, dar ea îmi evita privirea. Casa arată minunat, am zis. Ce lumânări frumoase! Ylang ylang, observ, foarte senzual. Și cum se numesc florile acelea? —Pasărea paradisului, a mormăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de părere că ar fi și bătut-o dacă n-ar fi fost însărcinată, dar tot ea își spuse că, în cazul ăsta, cearta n-ar mai fi avut loc. Pentru a se consola, trase concluzia că avantajele maternității depășeau neplăcerile ei trecătoare. În chip de pedeapsă, Mohamed îi interzise cu strășnicie s-o mai primească iarăși în propria sa casă pe „otrăvitoarea aia de Sira“ - îi șuiera numele cu acel accent tipic din Granada pe care avea să-l păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără să știu dacă își petrecuse noaptea acolo sau dacă își reluase paza în zori. Am făcut câțiva pași pe strada mea, care mi se păru foarte însuflețită. Numai că toți trecătorii se holbau la mine. Deși eram deprins cu neplăcerea asta de care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă o clipă prăvălia ca să vină să-mi dea sfaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]