7,995 matches
-
Se trece lin în taină, prin zbaterea de gene, Timpul ca picătură vie din pustiu, Trăiesc precum m- aș fi născut mult prea devreme Sau pentru mine, uneori, mult prea târziu Sunt obosită și mi-e grea durerea lumii, Și neputințele ororilor care-n același cerc, Ne mistuie pe toți sau doar pe unii Pâna la ultima făptură blândă dar încerc Să caut o lumină- n intuneric unde sfinții, Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi, Fără de-auz se mișcă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
mult ÎNGERI RĂZVRĂTIȚISe trece lin în taină, prin zbaterea de gene,Timpul ca picătură vie din pustiu,Trăiesc precum m- aș fi născut mult prea devremeSau pentru mine, uneori, mult prea târziuSunt obosită și mi-e grea durerea lumii,Și neputințele ororilor care-n același cerc,Ne mistuie pe toți sau doar pe uniiPâna la ultima făptură blândă dar încercSă caut o lumină- n intuneric unde sfinții,Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi,Fără de-auz se mișcă tremurând în
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt zile în care veștile rele se țin lanț. Și atunci, oricâtă forță interioară crezi că ai avea, gândurile te copleșesc și rămâi mut și neajutorat în fața sorții. Prea multă neputință! Prea mult hazard în lumea care ne înconjoară... Mira se retrăsese într-o lume gri, a lacrimilor fără oprire, a sufletului strâns de regretele promisiunilor neonorate. Mereu își imagina că mai e timp, și că timpul le va rezolva pe
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
vindecătoare în vremuri de restriște? Da, cu siguranță, acestea și mai mari decât acestea am făcut! Sunt om, sunt nevrednic și păcătos, cu toată ființa mea! Să accept aceasta și să mă resemnez? Niciodată!... Vino, Părinte blând, vindecă-mi toate neputințele: picioarele mele sunt drepte, dar mersul eu e șchiop, ochii mei sunt întregi, dat văzul meu e-ncețoșat, urechile mele sunt deschise, dar auzul meu nu-i deplin, mâinile mele sunt drepte, dar pline de tină și colb, ființa mea e
VINO PĂRINTE BLÂND... DE PASTI ! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381797_a_383126]
-
noiembrie, „A 5-a dimensiune”, care poate fi văzută și ascultată [aici] (http://www.youtube.com/watch?v=f X9w 8-rHk) Despre această piesă, Cargo a declarat pe o rețea de socializare: “A 5-A DIMENSIUNE>> vine din neliniște, din teamă, din neputință, din agonie, este un cântec despre alienare! [...] ROCK-ul nu este un gen de muzică! ROCK-ul este o stare de spirit, ne face să ne simțim puternici împreună, să simțim ca nu este totul pierdut! CARGO NU ESTE O
Cargo se alătură lui Mike Terrana și Trooper în cadrul Christmas Rock Fest [Corola-blog/BlogPost/97851_a_99143]
-
Tache Am primit pe mail un link către o știre PRO TV. Nu vi-l dau, puteți căuta singuri pe Google dacă chiar vreți să vedeți, dar nici nu vă ascund că mi-au dat lacrimile privind. De furie, indignare și neputință. O adolescentă din localitatea Berindei (județul Olt) e pur și simplu călcată în picioare de o colegă, în curtea liceului! Nimeni nu intervine! Dimpotrivă, bătaia (crâncenă, profesionistă aproape, și urmată de spitalizare) e filmată cu telefonul mobil, iar știrea spune
Române, nu te mai uita ca vita cum altul e bătut! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20150_a_21475]
-
practic, sunt la tratament. Cum e, pentru voi, când unul dintre copii pierde lupta și... pleacă? Copiii nu pierd nicio luptă. Noi le pierdem pe unele din ele. Ei pleacă sau rămân cu fruntea senină. Pe noi însă ne cuprinde neputința și ne lovim de limitele noastre lumești... Uneori, pur și simplu nu mai avem nimic de făcut... și predăm atunci controlul unui Dumnezeu pe care încercăm să-l cunoaștem cât mai bine, zi de zi, într-un permanent exercițiu al
“Da, sunt de acord să mergem împreună în lupta asta!” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20198_a_21523]
-
unui pacient care ajunge cunoscut, sunt însă sute sau mii de pacienți, despre care nu află nimeni, niciodată. În plus, ajutând un caz singular, nu știi niciodată sigur dacă ai ajutat cu adevarat. Și te va ajunge și sentimentul de neputință, pentru că știi că nu vei putea niciodată să-i ajuți pe toți. Donația ar trebui să devină un gest responsabil. Dacă dai bani unui copil care cerșește la semafor, riști să întreții un sistem mafiot care exploatează copiii sărmani. Dacă
Studiile arată că, atunci când ajutăm, suntem mai fericiți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20216_a_21541]
-
după cum urmează: - O BOALĂ CA ORICARE ALTA; - O BOALĂ CARE POATE LOVI PE ORICINE; - O BOALĂ CARE SE TRATEAZĂ LA MEDIC (și/sau psihoterapeut). Care sunt simptomele? - tristețe persistentă, anxietate; - sentimente de inutilitate sau de pesimism; - sentimente de vinovăție sau neputință; - pierdere de interes sau plăcere pentru hobby-uri sau activitățile obișnuite, inclusiv pentru sex; - energie scazută, oboseală, senzație de “încetineală”; - capacitate de concentrare redusă sau dificultate în luarea deciziilor; - probleme de somn: insomnii sau, dimpotrivă, somnolență; - dispariția sau exacerbarea poftei
Depresia este o boală și… da, te poate lovi chiar și pe tine! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20281_a_21606]
-
ha, foarte original, nici n-ai descris jumătate din personajele de filme ale tuturor timpurilor. - Și o să fie o scenă cu X la piscină când o să țipe toată lumea. Insert replică matură, în care îi apreciez calitățile mnezice și îmi recunosc neputința. Cu expresia asta: http://static 4.wikia.nocookie.net/ cb20111212025748/powerpuff/images/7/76/Buttercup Sticking Her Tongue Out PPG.jpg Aseară, dăm drumul la un film pe care îl alege el din filmele de pe laptopul meu. În primele 5 minute, tot recunoaștem amândoi ce
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
în jurul meu și al nostru în țara de baștină, mi-a devenit prin poezie cea mai apropiată cale de-a mă exprimă și manifestă. Patria “muma” am părăsit-o chiar din durerea nedreptății, a minciunii, a umilinței, a corupției, a neputinței de-a mă vedea în primul rând un om demn în societate și demn de meseria de medic! Mi-am părăsit patria doar cu trupul, sufletul mi-a rămas acolo și acolo va trăi mereu! Da, într-adevăr sunt un
MI-AM PĂRĂSIT PATRIA DOAR CU TRUPUL, SUFLETUL MI-A RĂMAS ACOLO ŞI ACOLO VA TRĂI MEREU! de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384142_a_385471]
-
suflet călător, cu gândurile ninse. Eram cândva poate și trist, un pumn de suferință, pe scena sorții un artist, c-un zâmbet la sentință. Câte iluzii am pierdut, pe cerul umilinței, o soarta am ce-i de vândut, și carnea neputinței. Câți pași spre tine am făcut, blestem peste suspine, în voia sorții abătut, prin clipele-mi puține. Pierdute aripi în măcel, speranțele, chiar toate, și-am înțeles că eu sunt cel, ce plânge pân` la moarte... Autor, Mihail Janto Referință
AM ÎNȚELES… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384316_a_385645]
-
salata asta. El: Chuck Norris e Chuck Norris, și-a construit și casa în care s-a născut. Eu: Atunci... nu știu... Bruce Willis? El: . Eu: Am crezut că sunt măritată cu Superman. Dar ești doar un om, plin de neputințe, of... El: Da. Mda. Deci am făcut-o împreună, în sensul că, în timp ce eu am tăiat toate legumele, a tăiat și el măslinele. Foto Shutterstock
Bruce Willis are oameni care-i fac salată by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18402_a_19727]
-
surprinzătoare, ironice, uneori șugubețe, dar plesnind de consistență și duduind de sens, alteori ușor suprarealiste, dar fără să întreacă măsura, iar alteori de un erotism ingenuu. Sau doar candide și-atât, cum numai copilăria poate fi, ori, dimpotrivă, dureroase, ca neputința însăși. De cele mai multe ori, într-o singură pagină încape o viață, însă sunt cazuri în care, mototolită bine, ca să nu ocupe mult spațiu, e îndesată tot acolo și moartea. Bătrâneii blajini se transformă în monștri perverși, iar fuga după un
Povestiri cu final schimbat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18447_a_19772]
-
Simona Tache O povestire despre amintiri, singurătate, două meduze și apropierea rece a morții. Despre bătrânețe, care “miroase a neputință, a igrasie și a pereți pătați, a singurătate și a naftalină ascunsă printre haine de blană demodate pe care nimeni nu le va mai purta niciodată”. Despre felul în care “bătrânii își plănuiesc cel mai scurt drum spre o moarte
Bătrâna în chimonou albastru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18455_a_19780]
-
protecție maximă. Sunt unii care înțeleg și, chiar în lipsa unei parcări, lasă mașina și o iau per pedes spre cascadă. Alții nu. Calcă accelerația, dau wați la manele și continuă drumul. Concluzia e una. Până nu reușim să înlăturăm vălul neputinței administrative și vălul nesimțirii n-o să ne putem bucura pe de-a-ntregul de Vălul Miresei. “Țelul suprem al călătoriei nu este de a pune piciorul pe un pământ străin. Este de a putea, în sfârșit, să pășești în propria ta
Vălul Miresei [Corola-blog/BlogPost/96911_a_98203]
-
opuse lumea adesea. Jocurile de culise desfășurate în spatele spectacolelor prezentate perfect pe scena omenirii ascund mari imperfecțiuni, învăluind în mister secrete care influențează destine, de simple scenarii derulându-se, regizate din umbră ca o distracție naivă, atârnând fire de vieți. Neputința de a lupta cu propriile slăbiciuni și dorințe nelimitate materiale până la epuizare e caracteristică multora, tendința de a ceda instinctelor mai puternice venind adesea din direcția negativă, primând și biruind într-un final bruma chemării înălțării spirituale, ... Citește mai mult
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
opuse lumea adesea.Jocurile de culise desfășurate în spatele spectacolelor prezentate perfect pe scena omenirii ascund mari imperfecțiuni, învăluind în mister secrete care influențează destine, de simple scenarii derulându-se, regizate din umbră ca o distracție naivă, atârnând fire de vieți.Neputința de a lupta cu propriile slăbiciuni și dorințe nelimitate materiale până la epuizare e caracteristică multora, tendința de a ceda instinctelor mai puternice venind adesea din direcția negativă, primând și biruind într-un final bruma chemării înălțării spirituale, ... IX. POEȚILOR... ( DE
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
tandru Când vom primi din cer bătaie Sub soarele bătrân scafandru Al animalelor de ploaie. Ne vom privi printre lentile, Ca-ntr-un acvariu-n contemplare, Tot aștepând să treacă zile, Sub solzi de vis și disperare. Vom înota în neputință, Cu ochi nevinovați și goi Și ca o strânsă consecință Vom spune că așa vrem noi. Flori carnivore ne vor trage Călcâiul în capcane-nguste Iar noi învinși ne vom retrage În locuințele lacustre. Referință Bibliografică: ANOTIMPUL PLOILOR / Rodica Elena
ANOTIMPUL PLOILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383699_a_385028]
-
și frumusețea în văzduh ca în zori să închidă ochii obosită și ofilită. I s-a dat o clipă făpturii și când aceasta a învățat cum să ia viața de mână și să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputință și moarte. O clipă scurtă în care îți dorești să urci muntele de piatră, dar în spatele fiecărei pietricele se află cineva care te împinge în abis, se află câte o babă care își cunoaște lecția”. Lungi dizertații între Fiu, Preot
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
dar și pe cele ale tablei din clasă, care poate înghiți, ca o gaură neagră, toți elevii. Și iată cum își justifică Ciob căutările: “Ciob: Caut o oglindă, acea oglindă care să mă elibereze de mine însumi, de temerile, de neputințele mele. Aurică: Încă nu te-ai obișnuit cu imaginea ta. Ciob: Imaginea mea? Sunt un ciob care a evadat dintr-o oglindă în căutarea libertății. Un ciob. O oglindă”. Multă poezie în aceste piese de teatru. Mai précis, proză poetică
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
lor. Tot Axă pune punctul pe “i” de fiecare dată, fiindcă totul pornește de la punct: “Axă: Oamenii fug de copilărie, pentru că vor să conducă spițele, să fie ei punctul, pe urmă fug de bătrânețe, de tot ceea ce e boală și neputință. Doresc să savureze fericirea de-o clipă ce le scapă. Pierd esența. În această fugă, acest cerc, uită de moartea care-i așteaptă când termină rotația”. Este ceea ce se numește, în limbaj comun, “teoria chibritului” sau “despicarea firului în patru
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
într-o fundătură, neputând scăpa de zidul care i se ridică în față. Și el are o poveste romantică, în care o fată îi atinge mâna, ca o scânteie. El o numește Fata din stelele create de el însuși. Aceeași neputință de a evada din învelișul rotitor care-l ține prizonier în propriul cerc. “Cum să trec dincolo de cerc? Nu pot să trec dincolo de cerc fără ele. Omul e obligat să trăiască într-un cerc. Pământul și cercul. Se ridică.) Eu
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2064 din 25 august [Corola-blog/BlogPost/383771_a_385100]
-
chiar textul de debut al volumului, Înfrângere: „vanitos / necunoscutul de lângă mine / își savurează filozofia / fără îndoială / și convingerea / că reuește / să-și probeze / omnisciența / care-i exaltă goliciunea” În fața unui asemenea ipochimen, ne dă de înțeles poetul, suferi spontan sentimentul neputinței, al înfrângerii, al dezarmării, exasperat să constați că suficiența, orgoliul îndrăznesc cu insolență să ți se opună ție, celui chemat să trăiască drama cunoașterii, a repetatelor încercări de a desluși dincolo de cețurile, opacitățile, aparențelor. Ideea este continuată în poemul următor
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]