910 matches
-
întrerupt, a intrat pe neașteptate peste noi doamna Carolina Pavel, cu un platou de plăcinte aburinde (specialitatea ei). Era îmbrăcată într-o rochie roșie de crep, ținându-și aruncat pe umeri paltonul negru cu guler de vulpe, mica ei mândrie, nerostită. Părea ușor întinerită, poate culoarea și croiala rochiei, poate părul tuns scurt, care în curând va fi o modă (trecătoare ca orice modă), după tunsoarea Anei Pauker, personalitate politică a vremii pe atunci, poate numai zveltețea surprinzătoare, mlădierea trupului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în capcanele împrejurărilor, că fiica lui se mărită. Părea a fi vrut să spună: „Nutream speranța, cu un an în urmă, când locuiați la mine, când vă plimbați cu Ana... dar n-a fost să fie așa... Nutream...”; cuvintele erau nerostite; sunt uneori vorbiri care nu pot fi glăsuite cu voce tare și dorm în tine, în marele cimitir al cuvintelor care mor înainte de a se naște pentru că nu le putem rosti. Pentru el veneam, numai pentru el; nu-l puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
într-o rochie maro cu dungi verticale subțiri, galbene și verzi. De dumneata, de ce nu vorbește nimeni? Vezi? Mai spuse două, trei cuvinte dar nu se auziră. Profesoara își aminti deodată de ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surâse. Vru să răspundă însă tăcu. Femeile, asmuțite din teritoriul lor de siguranță, începură să comenteze „naivitatea” profesoarei care putuse să pună la îndoială o afirmație ce făcuse de mult ocolul orașului. Profesoara, rupând firul discuțiilor, întrebă, părând a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru că nu poate fi tulburată ideea absolută de justiție (concepție uitată de mult la vremea aceea, dar care, teoretic mai constituia totuși coloana ei vertebrală, păstrată doar de judecători între ei, forma subconștientă de probitate, ultim zid de apărare, lecție nerostită, bună doar pentru liniștea lor înșelătoare, împotriva puterii care-și începuse încă de mult opera de erodare cu o perfidă știință a disoluției.) - Și totuși, domnule judecător... Mă interesai direct, și bineînțeles între patru ochi, la procurorul șef al județului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, în hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi înșine, cei adevărați din străfunduri. Cine să înțeleagă toate acestea ținând de tainele nerostite vreodată, și cui să spui? și mai ales de ce? Nici atunci, la ceasul din urmă care va veni, va trebui să vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămâne din ceasul de acum sau vor veni nu vor înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că înțelege toate acestea ca pe o desfășurare normală, justificată, nimic aducând a protest sau a bătaie de joc”, învățase pe dinafară lecția acestei ipocrizii ocrotitoare ca o plapumă, atât doar, că față de învățător făcea cu ochiul, menținând o complicitate nerostită vreodată, ca un oxigen necesar supraviețuirii. Față de alții nu, căci s-ar fi putut auzi fără voie, fără gând rău, o simplă limbuție unde nu trebuia, iar „cu puterea nu te joci” acesta era cuvântul lui de ordine, iar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care nu mai contenea vorbindu-mi despre nepoată; este sigur că încerca o suferință pe care n-o mărturisea ca atare, dar lunga deschidere de vorbe forma pentru ea tot atâtea bandaje secționate de curgerea zilelor, cu care-și oblojea nerostitele răni sufletești, căci cu plecarea Margăi Popescu se ștersese și ultima rudă ce-i mai deschidea ușa și care-i amintea împământenirile spiței ce-i urca, sub control până spre mijlocul veacului trecut, rânduitori de cherestea sau cereale și negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în felul următor: pe de o parte confirmă primirea scrisorii, convoacă Congresul al VII-lea al P.C.C., care dezbate raportul Cu privire la guvernul de coaliție (raportul este redactat de Mao Zedong, modificat de vreo 17 ori, circulat doar printre delegați și nerostit în fața forumului suprem), acceptă negocierile directe cu Jiang Jieshi și liderii naționaliști, trimit o delegație condusă de Liu Shaoqi la Moscova spre a lămuri lucrurile acțiuni ce se întind pe durata anului 1945 -, iar pe de altă parte, consolidează bazele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pentru a putea călători. — Dar s-a simțit destul de bine pentru a călători până acasă, a spus doctorul Chowdury, pe bună dreptate. Mama s-a holbat la el și, chiar dacă nu a spus-o, nici măcar șoptit, pluteau în aer cuvintele nerostite „Naiba să te ia de cretin!“ Eu și mama am parcurs drumul spre casă într-o tăcere sumbră. Mama cel puțin, pentru că eu una, în tăcerea mea, eram fericită și - nu mă puteam abține - puțin încrezută. —Cum rămâne cu genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
primi, precum nu poate primi nici artificializarea limbajului, care este semnul alienării și atrofierii ființei în general. Bine, dar dacă nu aduce nimic nou față de natură atunci ce rost mai are poetul ? Tocmai că aduce. În primul rând că natura nerostită nu are pentru om realitate. Fără nume un lucru ori un ținut este sălbatic, apoi odată numit el intră în familiaritatea omului și începe să acumuleze viață dintr‐a omului, devine depozitar de energii, planuri, vise și amintiri omenești, lucrurile
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
să-mi dau seama, mă pregăteam din timp pentru călătoria spre insula Calf. Eram un exilat într-o comunitate izolată și mă agățam de dragostea față de sora mea ca un naufragiat de-o scândură. în ziua când Prepelicarul a rostit nerostitul, mi-a împărtășit un secret. — înainte să fiu de vârsta ta, am fost în Vale, a spus ea. Am fost șocat. Pe vremea aceea ideea de a încălca legea tribului axona încă mă mai șoca. — Când eram de vârsta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
definitiv, singurul lucru pe care-l avem în comun pe insulă este... Se opri. — Care? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ar trebui să știi, domnule, spuse Virgil Jones, retrăgându-se în dosul unei carapace de formalism. Sterilitatea. Sterilitatea. Asta e ceea ce am lăsat nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un număr de monoliți de piatră mă înconjurau. — Arată ca niște broaște, m-am gândit. Broaște de piatră uriașe. îEul-eu a gândit asta, nu eul-Grimus. Eul-Grimus își cruța puterile ca să poată lupta cu mine pentru Trandafir.) — Este Grimus? Gândul acesta nerostit, neformulat în cuvinte, mi-a răsărit brusc în minte. A fost urmat de o a doua formă de gând, mai profundă, mai înțeleaptă. — Da... nu... ah, înțeleg. Aveam sentimentul că eram dezbrăcat până la piele. Mintea îmi fusese scanată. — Unde sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și alta, așteptau înfiorate momentele deslușirii semnelor celor tainice. Rågazul creat de surprinzåtoarea apariție a lui în culisele åstui teatru se apropia de sfârșit. Dialogurile se topeau încet, måsurate de lini¿tea care avea darul, întotdeauna, de a iscă întrebåri nerostite. Așteptarea, tåcere mascând ipotezele, ipostazele. În jurul mesei, totemice entitåți, dezvåluind necesitatea vechimii de a uză de cât mai multe variante ale arbitrarului, în efortul de regåsire a rezonantei adecvate structurii întregii creații. Puse palmele pe hârtia moale, adåpându-și gândul din
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
să-și pună viața în mâinile mele. Ne cunoșteam doar de câteva luni, fuseserăm împre ună mai puțin de două săptămâni. Totuși miracolul iubirii anihilase dintr-odată timpul despărțitor, aducân du-ne pe aceeași lungime de undă. La întrebarea mea, nerostită încă, mătușa începu să-mi răspundă pe îndelete. — Întrebuințăm abuziv cuvântul „prietenie“ ori de câte ori cunoaștem pe cineva. Dar cine cunoaște pe cine? Cum poți pretinde că te-ai apropiat de cineva când doar i-ai dat mâna și i-ai spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Aventura plecării . La prețul de vânzare se adaugă 2%, reprezentând valoarea timbrului literar ce se virează Uniunii Scriit orilor din România, cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, B.C.R. Unirea, București. Dinu & Nelli
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și comentează ultimele discursuri ale lui Ghandi, Patel și ale altor conducători. Elspeth le aduce ceai, strălucind de energia celor care se petrec în jurul ei. De fiecare dată când intră sau iese, Bobby îi simte privirea în ceafă. Aceeași întrebare nerostită: nu ni te alături? Bobby observă că tinerilor naționaliști le displace costumul lui bine croit și accentul său mai mult născocit care contrastează atât de mult cu costumul lor indian, cu șapca de la Congres, kurta albă și ackhan-ul cu guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-și pună viața în mâinile mele. Ne cunoșteam doar de câteva luni, fuseserăm împre ună mai puțin de două săptămâni. Totuși miracolul iubirii anihilase dintr-odată timpul despărțitor, aducân du-ne pe aceeași lungime de undă. La întrebarea mea, nerostită încă, mătușa începu să-mi răspundă pe îndelete. — Întrebuințăm abuziv cuvântul „prietenie“ ori de câte ori cunoaștem pe cineva. Dar cine cunoaște pe cine? Cum poți pretinde că te-ai apropiat de cineva când doar i-ai dat mâna și i-ai spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite.
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
presate în albume, Pe alb obraz vom desena un rest de zâmbetEl s-ascundă urma unui ultim plânset... A fost iubirea noastră poate un blestem... Și astăzi mă întreb și astăzi te mai chem, în vise lungi și-n doruri nerostite Și în cuvinte de tine-ndrăgostite. Chin a fost, când mult prea dulce, când amar Tu poate, nici măcar nu ai avut habar... Lăcrimau în ceață copaci de frunze goi Când risipeam tăcerea clipei peste noi. Târzie toamnă-i azi prin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sub singuri pașii mei, Din gheață-s lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință. Iubitul meu, ești prizonier iubirii tale. Mă plămădesc în tine ca unică ființă. Chipul ți-e ars de nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau să te las risipei pradă, în ochii mei nu va muri nicicând chemarea înfiorând mute
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dimineți, priviri cuminți Ți-or aștepta cu-nfrigurare Sărutul buzelor fierbinți. Și visul meu mustind a verde Să ți-l închin tăcut, mă lasă. Și prinde-mi mâna, nu mă pierde Căci toți luceferii m-apasă. Tu-mi știi cuvinte nerostite Eu sufletul ți-l știu și-n gând Privirii mele înflorite Tu inima-ți auzi cântând. Cu tălpile călcând pe vară Cu brațele răsfrânte-n cer Cu tine vreau să urc pe scară Ș-apoi râzând să fiu eter. Același
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc năuc cum preț de o clipită îmi ațipește și amurgul în timpul ce nu-și află ispită. Tu dor neinventat Citește-mi gândurile toate, înalță-mi zborul nerostit și nu-ți feri privirea; găsește tu să fii chematul și-așteaptă-mă să îți deschid. Alege să-mi fii dor neinventat și scris cu litere înalte pe care păsările-albastre îl răspândesc peste cuvinte. Și-atunci, în verdele iubirii, cobor din mine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dragostea visată Ce se deschide într-o rază de speranță, Când ninge cu petale din visuri-fluturi. Nu Suntem Singuri! în această zi când cerul plânge cu lacrimi amare, Pentru prima dată, văd în ochiii tăi durere Și o mare și nerostită întrebare. Ești suflet ce înoată într-un ocean de vise Ce-și lasă gândul să rătăcească în privirea mea, căutând un secret ce ajută Să-ți dăruiească o parte din bogăția sufletească Ce se zbate să iasă la iveală din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și coaste de om În mână și poate că Într-adevăr am spus că i-am modificat destinul inspectorului Albu, dar cred cu tărie că e numai treaba mea, nu și a oricărui repetent, chiulangiu și dedat la rele de nerostit. Asta ca să punem lucrurile cum trebuie la locul lor. E bine să-și știe fiecare lungul nasului. Directorul bănuia că, după formă, bolovanul ăla de pământ ar fi fost un cap de femur de mamut. Întâmplarea și numai Întâmplarea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]