959 matches
-
nerușinat despre lucruri în care unii credeau, alții nu, dar ascundeau asta cu multă discreție sub un înveliș de bunăcuviință. Puțin îmi păsa că privirile lor erau încărcate de reproșuri. Important era că se îndreptau spre mine, că mă observau. Nerușinarea îmi dădea prilejul să mă simt cineva, nu mai eram un nimic pe stradă. M-am grăbit atunci să văd în Dumnezeu un prieten al tatei, un sfetnic al lui, pe care trebuia să-l înfrunt ca pe tata, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o liturghie, în vreme ce eu... Eu trăiam cât timp nu greșeam, încât trageți și voi concluzii de aici”. Ceilalți se enervaseră. Nu știu de ce atunci am fost aproape sigur că Mopsul nu fusese niciodată acrobat la trapez și că mințea cu nerușinare. N-aveam nici un temei pentru bănuiala mea și totuși am început să fiu mai atent. Ce se întâmpla acolo? Într-o clipă, toți mi s-au părut niște acrobați care jucau fără plasă, dar nu într-o arenă, ci deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele și pentru că de foarte tânăr am fost nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vorbit ca unui prieten“. „Știu să tac chiar mai bine decât dumneata. Îți mulțumesc, În orice caz, pentru Încredere, cu adevărat“. Și plecase. Belbo ieșise din Întâmplarea aceea mai Înseninat. Deplină victorie a astralei lui narativități asupra mizeriilor și a nerușinărilor lumii sublunare. În ziua următoare primise un telefon de la Agliè: „Trebuie să mă ierți, dragă prietene. Mă aflu În fața unei mici probleme. Dumneata știi că eu practic un comerț modest cu cărți de anticariat. Îmi sosește diseară de la Paris o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
protestă Fran, râzând, vreau să mă uit la tine. Să nu-ți închipui că o să mă culc cu cel mai arătos bărbat pe care l-am cunoscut vreodată fără să-l privesc măcar. Îl dezveli și îi studie trupul cu nerușinare. Era înalt, slab și perfect proporționat, cu pielea într-o nuanță de caramel ce îi amintea lui Fran de bomboanele Cream-Line, dintotdeauna favoritele ei în materie de dulciuri. Îi sărută genunchii și se pregăti să o ia în sus. — Pariez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e foarte amabil din partea ta. Fran își închipuia deja un cort împodobit ca o colivie de aur, cu atât de mulți crini că te sufoci de cum intrai, chelneri care să se învârtă de colo-colo și pe Henrietta domnind cu atâta nerușinare peste întreaga adunare, încât mama lui Laurence n-avea să-i mai vorbească niciodată lui Fran. Și apoi avea să vină factura de douăzeci de mii de lire. — Însă noi nu ne gândim la genul ăsta de nuntă. Nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Parcurse articolele din dosar, notând mai multe nume din lumea embriologiei. Unul dintre ele, cel al profesorului Stephen Fay, apărea aproape în fiecare dintre ele. Era, cu siguranță, numărul unu în domeniu. Simțindu-se doar puțin vinovată pentru că mințea cu nerușinare, îi trimise un fax prin care îl anunța că scria un reportaj despre fertilitate și îl întreba dacă putea să-l întâlnească. Era, fără îndoială, o persoană foarte ocupată. Aveau să treacă probabil câteva săptămâni până să primească un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care mi le doream aici. Își dădu seama că îl liniștise pe Ben. Își recăpăta zâmbetul sigur de el. — Mi-ar plăcea să fiu ca Ralph. Să schimb ceva. — Despre mine nu spui niciodată asta, se milogi Jack cu nerușinare. — Oh tu, tu ești un gazetar învechit și plicticos. De ce-aș vrea să fiu ca tine? — Vino, îl ciufuli el cu afecțiune, hai să luăm ceaiul înainte să-l atace câinele. Auzind dinspre bucătărie sunetul de rău-augur pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
minunat. Sau ai putea chiar să încerci să fii drăguță. — Drăguță? Stevie era, în mod evident, șocată de acest concept nemaiauzit. — Mă rog, cum merge celălalt eveniment important, Nunta Anului? M-am gândit că am putea să-l promovăm cu nerușinare în ziar. Redactorul-șef descoperă dragostea la recomandarea mediculuiă — Să nu îndrăzneștiă, o amenință Fran. Pentru o clipă, se gândi să-i mărturisească lui Stevie că în după-amiaza asta la ora patru avea programare la o clinică din Londra pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Pentru numele lui Dumnezeu, îi era dor până și de Wild Rover. Însă nu și de obiceiul antisocial al javrei de a se împunge cu botul în pantoful lui la momente nepotrivite sau de-a trage câte un pârț cu nerușinare, ieșind apoi din cameră cu un pas vioi și plin de sine, făcând persoanele rămase în încăpere să se privească bănuitor. Și, mai ales, îi era dor de Louise. De asemenea, simțea nevoia să aflfe cât de mult plănuia Carrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca redactor, de a lansa chiar noi diviziuni marca Fair Exchange. Dar numai având-o alături pe Stevie care să fie mâna ei dreaptă. De bună seamă, nici măcar Jack Allen n-ar avea tupeul să le-o fure cu atâta nerușinare? O jumătate de oră mai târziu, Stevie se întoarse, plină de ea, anunțând că Jack voise doar să-i ceară sfatul. — I-ai spus? întrebă Fran, fără să se poată abține. Ce să-i spun? — Că am anulat nunta. Stevie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prin casă. La un moment dat, s-a schimbat brusc în pisăloaga ce-și trata fratele cu dispreț. — Ah! Oare toți bărbații-or fi atât de netrebnici? Păi, dacă-i așa, n-am să mă căsătoresc niciodată, spunea ea cu nerușinare. Takamori învățase, până la urmă, că era mai înțelept să nu-i răspundă când îi vorbea astfel. Își dădea și el seama că ea este mai isteață și mai energică decât el. Încă din primii ani de studenție s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui jerpeliți. În spatele lui venea, șchiopătând, un câine vagabond lihnit de foame. Când a văzut-o pe Tomoe, fața lui de cal s-a luminat toată. — Bietul câine-san. E slab mort. Nu vrei să-i dai ceva de mâncare? — Ce nerușinare! S-a făcut seară. Masa așternută în cinstea lui Gaston era încărcată cu tot felul de bunătăți, de nu-i venea lui Takamori să-și creadă ochilor. Musafirul de onoare s-a îmbrăcat iar cu hainele pe care le purtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că ea face shōben, spuse Gaston cu toată seriozitatea. „Generalul“ se înroșise tot de furie. Shōben mai înseamnă și altceva. Târfa naibii! — Afară! Deși era doar două noaptea, Gaston a fost scos din hotel de ceafă, ca o pisică. Ce nerușinare din partea unui terchea-berchea să vină în ajutorul altora. Înainte de a părăsi hotelul, „generalul Tōjō“ l-a muștruluit zdravăn. — De ce-ți vâri nasul în treburile altora când nu știi japoneză? Cuvântul shōben, după cum aflase el atunci, avea două înțelesuri. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe Gaston ca bărbat. Până atunci nu și-l putuse imagina ca aparținând sexului opus. Nu era clar dacă era sau nu Gaston conștient de constatarea lui Tomoe, dar o privea încremenit, zâmbind. Strâmbă din nas și întoarse capul. „Ce nerușinare din partea lui! Eu și bărbatul acesta - doi îndrăgostiți! Și nici măcar nu pronunță ca lumea cuvântul «iubesc».“ După ce au mâncat, Gaston s-a ridicat și a luat nota de plată. — Plătesc eu, spuse Tomoe repede. E tratația mea. Nu, Tomoe-san. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
femeile. După care mi-a arătat o lădiță de lemn legată de un arin de pe mal. Conținea pietre poroase, cenușă într-un vas și buchețele de săpunel uscat. S-a așezat pe mal și a început să se uite cu nerușinare la mine. N-am vrut să-i dau satisfacție: fără să mă arăt jenat, mi-am dat jos tunica murdară de servitor și am rămas în fundul gol. Apa era gheață, nu alta, numai bună să-ți facă pielea de găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ți citesc ce-a scris despre ea istoricul Procopiu. Am început să-i traduc capitolul din greacă în longobardă. Începea cu Teodora pe când era o fetiță săracă și orfană, după care descria, cu belșug de amănunte, cariera de prostituată și nerușinările sexuale ce i-au adus faima. Când am ajuns la pasajul în care se despuia în timpul unui banchet, plângându-se că nu are încă două găuri pentru a-și ascunde sfârcurile prea mici, m-am oprit din lectură. Rotari mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o fericire egoistă, imediată și sterilă, și ar trebui să pună cineva o stavilă, chiar legală, acestei disoluții. Dar onorabilul nu era capabil să-i asculte pe ceilalți, căci era preocupat doar de el Însuși și Își privea ceasul cu nerușinare, era deja vremea să plece: Înainte de a-și uza pantofii printre tarabele de la piață - chiar așa spusese - mai avea ceva de făcut. Ceru să fie lăsat În față la Sant’Agostino. Antonio aproape fu nevoit să alerge În Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
puțin mai zvelt, dar tot așa de pregătit pentru orice. Primul Ioniță era un ins arogant. Dar Zogru nu știuse niciodată ce e dincolo de siguranța lui sfidătoare, până să-l cunoască pe Zugrav. Acesta privea drept în față, cântărind cu nerușinare drumul, soarele și lumea. Iar fața asta de dispreț, cu buza de sus aninată în miezul obrazului, îl enervase brusc, aducându-i în minte fața primului Ioniță și drumul prin livada de pruni, amabilitatea și pe urmă trădarea. Așa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu șervetul la gură. O să fie un weekend stil italian. — Weekendul viitor ? Mă holbez la ea. Dar... — Doar nu crezi c-ai terminat, nu ? Izbucnește în hohote de râs. Abia am început cu tine — Dar... Nu pot să profit cu nerușinare de toate weekendurile tale... Încă nu-ți dau diploma de absolvire, spune cu asprime jucată. Așa că n-ai de ales. Zi, la ce mai ai nevoie de ajutor ? La curățenie ? La spălat ? Simt o ușoară împunsătură de jenă. E clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să obțin slujba asta...“ I-am spus că am mințit În CV În legătură cu zecele la matematică. Ei, asta e. Am Îmbulinat-o original. O să mă dea afară. Și o să mă trimită la plimbare cu tinicheaua de coadă, pentru că am mințit cu nerușinare și nimeni n-o să mă mai angajeze vreodată și am să ajung subiect În documentarul „Cele mai groaznice slujbe din Marea Britanie“, strîngînd baligă de vacă și spunînd voioasă „Nu e chiar atît de rău cum se spune“. OK. Nu intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În privința eroului nostru, așa s-a și Întâmplat. În anii primei legislaturi a fost ponderat. A furat mai cu perdea, mai câte puțin, la Început, dar, pe măsură ce timpul trecea, pe măsură ce experiența primarului creștea, Pârjol pârjolea mai cu nesaț, mai cu nerușinare, mai cu Înverșunare. Pământ, și iar pământ! Își dorea, mai mult decât orice pe lume, pământ! Cât mai mari suprafețe de pământ, pe care și le alătura, celor de mai dinainte, Încât, moșia sa, după cum Însuși se lăuda, ajunsese să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ca Genel, desăvîrșindu-și pilotajul, să-și strecoare taximetrul înapoi, din lumea Bucureștiului anilor '30, printre zăbrelele capacului de canalizare, spre domiciliul din strada Perone 191 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI lipsește, doar pentru a râde c-o mai imensă nerușinare de ea, de Dorina. - Ia ieși de acolo, fă, căcăreazo de muscă! Că rad la botul tău două palme, de-ți umblă fălcile, stînga-dreapta, ca la mașina de scris!... Când e furioasă, pufoasa Dorina reușește să imite splendid jargonul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întuneric, în autobuz, în haina de uniformă și pescui o fițuică. Apărea copiat acolo cum că simboliștii, "prin armonie verbală și melodie... căutau să se apropie de muzică", ceea ce i se păru, din partea celor ce, trăncăneau despre simboliști, o uriașă nerușinare. El mai punea urechea, mai degusta la muzică. Dar simboliștii nici prin vis nu se apropiaseră de zonă. Fusese, într-adevăr, ascultat, de către profesoara sa Carabulea, în ziua pronosticată, exact despre simboliști. Dar nu fusese capabil să pretindă că niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un medicamentul de întremare. - Ce-am scris, fă, eu, pe pământul ăsta... Ca să vii tu croită, în limbă, la mine?!... În vreme ce al tău, poetul, stă acasă. Și muncește, poate și-un secol, ca boul, la o rimă. Despre frumusețile și nerușinările tale. Ferm convins că și ție îți place literatura romînă?!!... Se înfierbînta și neglija faptul că nu toți inițiații scriau în ritm și în rimă. Pe de altă parte, nici iubitele nu știau, probabil, exact ce să-i răspundă. Pentru că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]