15,461 matches
-
a iubit-o cu adevărat. Și, îndrăgostită ca pe vremuri, începe să pregătească hainele bune, să arate frumos amîndoi deseară, la spectacol. Doamnă, duceți javra asta undeva, ce naiba tot scheaună atîta, parc-am fi în codru! se înfurie mama gemenilor, nervoasă că băieții, în loc să mănînce, întind mereu mîinile spre cățelușă, preocupați doar de ea. Nu știu ce are, nu mi-a mai făcut niciodată așa spune Maria Bujoreanu bătrînei cu ochelari, care s-a așezat pe scaunul de lîngă ea. Începe să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot mai nervoși din cauza scheunatului cățelușei, care se zbate în brațele bătrînei. Dă-i drumul pe jos, o fi vrînd și ea să facă ceva spune un pasager. Maria Bujoreanu știe că nu asta vrea cățelușa, dar îi dă drumul, să facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui la ceafă, îl trag cu putere, obligîndu-l să-și ridice capul dintre coapsele ei, să vină mai aproape, să-i poată gusta sărutul. Părul smuls de la ceafă este acum mîngîiat îndelung, parcă să alunge usturimea de mai înainte, apoi, nervoase, mîinile femeii smulg hainele de pe Mihai, aruncîndu-le la întîmplare pe birou, pe scaun ori pe canapea. Cînd se simte dezbrăcat complet, lăsat o clipă din încleștarea sărutului, Mihai își simte genunchii primiți între ai femeii, printr-un gest de invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta acuși! spune femeia nervoasă, continuîndu-și drumul. Țăranul și țăranca pleacă spre gară, să ia, mai departe, trenul. Dorin se uită speriat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta acuși! spune femeia nervoasă, continuîndu-și drumul. Țăranul și țăranca pleacă spre gară, să ia, mai departe, trenul. Dorin se uită speriat la o femeie în doliu, aflată pe peron, se apropie de ea, își dă seama că nu e din familia lui și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să cuprindă între ele, în ascunzișul blănii, gîtul femeii. Știi de ce m-am retras aici, spre poartă? Să opresc mașina, să-ți ofer gulerul. Păcat că numai atît ai înțeles din întroienirea asta! Nemulțumită de atingerea degetelor, femeia se scutură nervoasă, aruncă o privire severă spre ofițerul retras lîngă perete și pleacă la mașină. Îmi dați buletinul? întreabă Iulian venind spre ofițer. Nu. Mergem la inspectorat și dați o declarație. Pe care va trebui să o rupeți sau să mă puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poată ignora. Evident că viermișorul nu era, în definitiv, prea ciudat, îl întâlnise și altă dată, doar că într-un alt context. „Luni, 9:45. Lungime: 7 mm. Aspect: acela al unui clitoris mărit, asemănător unui sac, dar cu terminații nervoase în interior. Observații: de fapt, o a doua «jucăric㻓. „Marți, 11:45. Lungime: 8,5 mm. Aspect: ca și ieri, dar ceva mai inflamat, se distinge clar de labia minora. Viermișorul pare a căuta lumina, iar clitorisul de deasupra se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Naomi o invită înăuntru pe fata care venise să stea cu copilul - o studentă la limbi străine a cărei față strălucea din pricina acneei în lumina din hol. — S-a dus să dreneze chistul domnului Gaston, îi spuse. Era atât de nervoasă că nici măcar nu se deranjase să contextualizeze afirmația. — Habar n-am unde e. Alan și Bull ajunseră în dormitor. Bull aprinse plafoniera. Lumina cădea peste ei asemenea privirii unei proprietărese dezaprobatoare. Pe patul „de ocazie“ al lui Bull zăceau haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în funcție de tipul de masaj și de manevrele folosite excitante, stimulante, relaxante, calmante.Terapia prin masaj are următoarele funcții: a. Îmbunătățește elasticitatea pielii, o curăță de impurități, dezvoltă funcțiile secretorii prin deschiderea canalelor sudoripare, produce vasodilatație, iar prin acțiunea asupra terminațiilor nervoase senzitive are efect de calmare, relaxare. b. Reglează organele interne ale omului, făcându-le să ajungă din nou la o stare echilibrată, tratând astfel boala și fortificând organismul. c. Accelerează circulația în arteriole, îmbunătățind oxigenarea țesuturilor, favorizând eliminarea deșeurilor toxice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
b. Reglează organele interne ale omului, făcându-le să ajungă din nou la o stare echilibrată, tratând astfel boala și fortificând organismul. c. Accelerează circulația în arteriole, îmbunătățind oxigenarea țesuturilor, favorizând eliminarea deșeurilor toxice și circulația limfatică. d. Calmează sistemul nervos, produce relaxare, destindere, revigorare. e. Crește elasticitatea mușchilor și a oaselor, corectând neregulile în aceste părți ale corpului. 5. Medicina minorităților naționale Medicina tradițională chineză cuprinde, pe lângă medicina naționalității han, și medicina minorităților naționale din China. Pe parcursul evoluției acesteia, sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este Flo, mama mea gestantă. Mi-e teamă că “rotundă ca o minge” e o expresie prea blîndă. Era dezgustător de imensă și simplul efort zilnic de a căra mereu cu ea tot mormanul ăla de osînză o făcuse Îngrozitor de nervoasă. O scrofulină cu capsa pusă. Îndemnată de agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din orice-i cădea În mînă, chiar dacă era plină pînă-n gît și nu mai putea decît să ronțăiască un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dansat, aproape plutind În cercurile valsului, alunecînd de la un capăt al parchetului strălucitor al sălii de bal pînă la celălalt și ajungînd afară, Într-o grădină Împodobită cu torțe de hîrtie, În vreme ce locotenenții cei chipeși ai Gărzii Imperiale Își răsuceau nervoși mustățile. RÎdeți. Aveți dreptate să rîdeți. Și eu am fost odată - În ciuda Înfățișării mele neplăcute - un romantic incurabil, cea mai ridicolă dintre creaturi. Și, de asemenea, un umanist, la fel de incurabil. Și totuși, În ciuda - sau poate tocmai datorită ? - acestor slăbiciuni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
privit În jos, spre țeasta lui Norman, să fi citit cîte ceva despre craniul omenesc. De vreo săptămînă, studiam de zor CĂRȚI RARE ȘI EDIȚII PRINCEPS și-mi petrecusem o parte a nopții trecute cocoșat peste Anatomia și fiziologia sistemului nervos În general și a creierului În particular de Franz Joseph Gall, o lucrare de referință În frenologie. Deși inițial am privit cu destul de mult scepticism ideea că e posibil să citești caracterul unei persoane după ieșiturile și gropițele din craniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cît de colo că-i burlac! — De fapt, domnul a cîștigat, Îi replică tăios femeia de la tarabă. A ghicit aproape exact, cu o diferență de cîteva grame. E ca și cum ar fi nimerit drept la țintă! adăugă ea, cu o exaltare nervoasă. — Patru funți și opt uncii! exclamă grăsana. Ei bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doresc aceeași pace. Străinul nu-l auzi, căci se asculta numai pe sine: — Îți putem oferi pacea. Noi luptăm pentru pace. Cine „noi“? — Prietenii mei și cu mine. — Adversari ai războiului, pe temeiuri de conștiință? Umărul diform avu o tresărire nervoasă. — Conștiința asta poate fi uneori o povară. — Ce-am fi putut face altceva? Să-i fi lăsat să ocupe Polonia, fără să protestăm măcar? — Dumneata și cu mine cunoaștem bine lumea, și știm că Polonia era una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de sălbăticiuni hăituite, pe care nu-l găseai la cei din Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn și Russell Square erau ceva mai calmi, din pricină că nervii li se puteau reface peste zi. Ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
explodat bomba. Mai bine zis, cu cîteva clipe Înainte de a exploda m-ai trîntit pe podea și m-ai acoperit cu corpul dumitale. În felul acesta, am scăpat nevătămată. Îmi pare bine. Vreau să spun, adăugă el cu un rîs nervos, Îmi pare bine să aflu asemenea lucruri despre trecutul meu, căci aș putea afla și tot felul de lucruri neplăcute. Mă bucur să știu că am făcut măcar o faptă bună. Ce ciudat... să nu-ți amintești nimic de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cel care a dat greș... Ca să se găsească motivul eșecului... Și spunînd acestea, adormi. 5 Vremea fiind frumoasă În după-amiaza aceea, Digby se duse În grădină să se plimbe puțin. Trecuseră cîteva zile de la vizita Annei Hilfe, iar el era nervos și nerăbdător ca un tinerel Îndrăgostit. Ar fi vrut să i se ofere un prilej de a dovedi că nu e bolnav, că mintea Îi e perfect normală. Nu simțea nici o satisfacție să strălucească În fața lui Johns... Hoinărind printre gardurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la secția clasică. Era ciudat, dar amintirea asta i se părea pe cît de veche, pe atît de proaspătă: memoria reținuse doar puține dintre Întîmplările petrecute după aceea. De fapt, Își pierduse Întreaga experiență de adult. Cuprins de o exaltare nervoasă, deschise ușa și aruncă o privire pe coridor, ținîndu-și răsuflarea. Conștient oarecum de amenințarea pedepselor la care se expunea, simțea că face o faptă eroică, vrednică de un Îndrăgostit. GÎndurile lui rebele Îl umpleau de o voluptate nevinovată: era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stranii. Vreau doar să știu... — E foarte grav, rosti domnul Prentice. Nici eu nu-mi dau seama de Întreaga gravitate a situației. Dar știu că noi toți sîntem interesați În reușita acestei vizite... Această afirmație fu Însoțită de un tremur nervos, urmat de o chicoteală. Apoi, mîngîindu-și mustața mătăsoasă, domnul Prentice continuă cu o undă de tristețe În glas: — Există, după cum bine știți, unele slăbiciuni care trebuie ascunse. Dacă nemții ar fi știut, Îndată după Dunkerque, cît de slabi eram... Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cumpărături, lăsînd la volan un bărbat. — E timpul să mă urnesc, zise Rowe. Inima Îi bătea cu putere. Era emoționat ca un băiețaș În pragul unei aventuri neașteptate. Se uită bănuitor la Davis, care parcă Încremenise acolo, deși un tremur nervos al obrazului Îi trăda agitația lăuntrică. — Numeri pînă la o sută și vii după mine, Îi răspunse Rowe. Înțelegi? PÎnă la o sută! — Ce-i comedia asta? exclamă Davis, furios. SÎnt om cinstit! — Astea au fost dispozițiile domnului Prentice. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnul Ford. Aici casa Pauling și Crosthwaite. Prin fața vitrinei pășea acum spre ușă omul cu melon. Rowe Își strînse fără să vrea pumnii. La un capăt al tejghelei, cu spatele la Rowe, domnul Bridges netezea, plictisit, sulurile de stofă ieftină; mîinile lui nervoase păreau ieșite dintr-o caricatură publicată În revista Croitorie și croială. Domnul Ford continua să vorbească la telefon: — Costumul dumneavoastră a fost expediat azi-dimineață, domnule. Sper că-l veți primi la timp pentru călătoria dumneavoastră... Vă mulțumesc din suflet, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă domnul Sinclair În șoaptă, aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici? — Da, eram. Atunci totul se explică, rosti domnul Sinclair cu un fel de bucurie nervoasă. Eram sigur că ne-am mai văzut undeva... La una din seratele organizate de doctor, cred. Noapte bună, domnule! Rowe se Întoarse din nou cu fața spre cadavrul celui care murise fără durere. Și-l aminti pe Stone cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ai fost rănit grav? mă întrebă. Cred că ne-am văzut la spital. Mi s-a părut imposibil să-i spun ceva, conștient de felul aproape obsesiv în care își pieptăna părul peste obraz. Corpul ei vânjos, cu sexualitatea lui nervoasă, forma o puternică joncțiune cu mașina îndoită și înnoroiată. - Nu-mi trebuie mașina, zise ea. De fapt, m-am îngrozit când am aflat că trebuie să plătesc o mică taxă pentru a o duce la fiare vechi. Rămase lângă mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
noastră, de-a lungul taluzului autostrăzii, farurile mașinilor în așteptare iluminau cerul de seară ca niște lanterne agățate la orizont. Un avion de pasageri se ridică de pe pistă la patru sute de metri în stânga noastră, legat de întunericul cerului prin firul nervos al motoarelor. Dincolo de gardul perimetrului, în iarba neîngrijită, stăteau șiruri lungi de stâlpi metalici. Suprafețele luminilor de aterizare formau câmpuri electrice aidoma sectoarelor unei metropole supraluminate. Am urmat mașina lui Vaughan de-a lungul drumului de racord pustiu. Înaintam printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]