796 matches
-
lemn cu o pilotă roșie umflată parcă de niște valuri și un garderob mare, o masă rotundă, un lavoar foarte vechi și două scaune tapisate cu pluș roșu. Totul era sărăcăcios și murdar. Nici cel mai mic semn al luxului nesăbuit pe care-l descrisese cu atâta încredere colonelul MacAndrew. Strickland aruncă pe jos hainele de pe unul din scaune și-mi făcu semn să mă așez. — Cu ce-ți pot fi de folos? mă întrebă el. În cămăruța aceea părea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e capabil de prefaceri misterioase. Pe vremuri s-ar fi spus că Charles Strickland e posedat de diavol. Dna MacAndrew își netezi rochia lăsând să cadă spre încheieturile mâinilor niște brățări de aur: — Toate astea mi se par niște lucruri nesăbuite, îmi zise ea cu acreală. Eu nu neg că poate Amy a greșit acordându-i un credit prea mare soțului. Dacă n-ar fi fost atât de preocupată de propriile ei treburi, ar fi fost imposibil să nu bănuiască că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prescrise. Nimic nu părea să fie un efort prea mare pentru el. Cu toate că mijloacele materiale ajungeau pentru nevoile lui și ale soției, cu siguranță că n-avea și bani de risipit. Dar acum era de o extravaganță de-a dreptul nesăbuită și cumpăra tot soiul de delicatese, trufandale, lucruri scumpe care ar fi putut ispiti pofta capricioasă de mâncare a lui Strickland. N-am să uit niciodată răbdarea plină de tact cu care îl convingea pe Strickland să-și primească hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și scundă era instalată orchestra, care avea o cântăreață grasă și îndesată, cu ochii bulbucați. Un afiș, înfipt în văzul tuturor, anunța: "În fiecare seară debutează primadona Mița Drăgan". Băutura ne încinsese. ― Măi, băieți, le-am spus, pradă unui avânt nesăbuit, știți că am făcut o cucerire formidabilă? ― Taci, nu mai spune! exclamă Iliuță. ― E vorba de o fată cum nu se mai află în sistemul solar. ― Dă-i drumul! Cine e individa? întreabă Charlot cu indiferență. ― Închipuiți-vă, o contesă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a rămas pe loc, uluită de brutalitatea gestului. Pe stradă, am întors de câteva ori capul. N-a venit după mine și foarte bine a făcut. Intre timp mi-am redobândit calmul și judecata rece, dar remușcările pentru purtarea mea nesăbuită întîrziau să se arate. Ajuns la mare (căci la Constanța toate drumurile duc la mare), am început să mă plimb pe faleză încoace și Încolo fără nici o țintă. Într-un târziu, m-am așezat pe o bancă. Întorcând ochii am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rolurile schimbate, ea nu moi avea ce să-mi ofere, îmi dăduse totul, era săracă lipită. Și totuși, în pofida acestor constatări, țineam cu orice 88 preț să primesc o știre din partea ei, în orice termeni ar fi fost concepută. Această nesăbuită necesitate care mi se înfipsese în creier, m-a împins să-i scriu din nou. Îi explicam, de astă dată, rostul primei scrisori ca o simplă încercare de a-i verifica simțămintele. " Și iată, conchideam, adevărul a ieșit la iveală
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căsătorie nepotrivită de care s-ar fi căit toată viața; mai sigur însă că i-aș fi făcut mustrări aspre, chiar numai pentru faptul că socotise posibilă o căsătorie cu altcineva. Aș fi întărîtat-o desigur mai rău cu intervenția mea nesăbuită, tocmai când aveam mai multă nevoie s-o recâștig pentru mine. Și, iată, întîmplarea făcu să urc cu un etaj mai sus, să bat la o ușă străină, o femeie necunoscută să-mi trîn-tească ostentativ ușa în nas, și pățania
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iartă-mă? făcu slujnica uluită, crucindu-se. ― Nu întreba, fă ce-ți spun. Eu iau masa în oraș și nu mă întorc decât noaptea târziu... Am coborât scările ușor, plutind într-o dispoziție sufletească de plenitudine. Ce nerozie! În loc ca nesăbuita patimă cu care avusesem soția să mă pună pe gânduri, asemeni unui clopot de alarmă al ființei pândite de primejdie, dimpotrivă, îmi gâdila orgoliul avid de satisfacții: ― Măcar de și-ar da ea seama ce-a pierdut înșelîndu-mă! IV Eram
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
De ce voiam să moară Mihaela? În fond ce rezolva dispariția ei? Setea de răzbunare a unuai soț înșelat oare între timp și-a refăcut viața pe baze mult mai largi și solide? Dar asta nu era decât pedeapsa celui mai nesăbuit orgoliu. Ar fi prea monstruos să cred așa ceva, m-aș coborî în subsolul ființei omenești, chiar mai jos... Alexa m-a condus în odaia moartei. O femeie tânără zăcea întinsă pe pat, ou mâinile puse cruce pe piept. Părea străină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi îndurat acest amor propriu atât de sensibil, bolnăvicios de sensibil, umilința cumplită a unei infidelități,. când el însuși era mai puternic decât dragostea cea mai puternică? Pornisem, așadar, pe lume având în centrul ființei, ca trăsătură dominantă, un orgoliu nesăbuit, chiar cinic. Voiam să cuceresc, să îngenunchez viața, să fiu pretutindeni în frunte, fie în societate, fie în dragoste, călcând fără scrupule peste învinși, zdrobind obstacolele care-mi stăteau în cale, subordonând universul persoanei mele pentru a-mi asigura fericirea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu se socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie. Era doar arogant și rece. Avea o atitudine de biruitor. Deloc nu se gândea că vărsase sânge nevinovat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totuși, pe seama unei puteri superioare, nevăzute și față de care n-am avut cum să mă împotrivesc, poate chiar a divinității... Și, cu toate că am încercat să arăt întreaga mea îndărătnicie atunci, dorind să mă pun, cu tot dinadinsul, împotriva acelei porniri nesăbuite și primare, am rămas doar cu dorința... În clipa ce a urmat dezastruoasei căzături, cu toții au tăbărât la fereastră, ca să privească jos la acel om de nimic, care se prăbușise și murise. Unul dintre cei de față, pesemne, a anunțat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să o dau pierzaniei, pentru ca nicicând să nu se mai întoarcă! Nu cumva i se datorează? Cum a fost posibilă înțelegerea? Prin ce delapidare blestemată și de la care zei și mai ales de ce, pentru ca acum să îl oprim pe acel nesăbuit care a fost în stare de un asemenea gest colosal și fie să-l dăm morții, fie să-l răsplătim, fiecare după cât ne va permite judecata în fața unui astfel de act fără precedent... Dar iată că, nepricepându-mă la nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care-i știam și de faptul că le-am supraviețuit pentru a ajunge aici. Privindu-le fețele adormite și încremenite precum măștile, îmi dau seama că întotdeauna am vrut să vizitez, viu fiind, locul în care mergeau. Dar ce gând nesăbuit e acesta și cine își poate închipui că poate face așa ceva fără să plătească cu bunul cel mai de preț? Ce nebun se poate aventura într-o asemenea aventură cu o singură finalitate - neizbăvirea? Eu, se pare, din moment ce mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în imaginația mea, în acea proiecție astrală a lumii nevăzute, să nu fie pur și simplu ultimele clipe pe care le petrec în corpul meu! Dar ce blasfemie și ce dorință deșartă sunt acestea pe care tocmai le-am gândit, nesăbuitul de mine? Cine sunt eu să pot face asemenea lucru? Cu adevărat merit moartea pentru nerușinarea de a-mi fi dorit așa ceva! Odată ajuns aici, nu pot decât să mă simt răspunzător pentru propria-mi decizie, să încetez să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să ucidă nebunește pentru a putea cumva exprima oroarea a ce văd. - Lucifer, nebunule, oprește-te!! m-am auzit strigând deodată, la rândul meu nebun, răscolind întreaga tăcere a nopții de la fereastra camerei unde viața mă făcuse ostatic. Gestul tău nesăbuit va avea consecințe îngrozitoare!! Fapta ta incalculabilă va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că ai furat lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a inițiat și patronat asasinarea căpitanul Mișcării lui Corneliu Legionare, a Zelea-Codreanu, Nicadorilor și Decemvirilor, în noaptea Sfântului Andrei (29-30 Noiembrie 1938), eveniment oribil care a îngrozit lumea. Și ca acest asasin să fie mai sigur de reușita proiectelor sale nesăbuite, a umplut penitenciarele de legionari, dintre care, la scurt timp, în 21-22 Septembrie 1939 = „ noaptea cuțitelor lungi“, a ucis : 44 în Lagărul de la Miercurea Ciuc; 13, în cel de la Râmnicu Sărat ; 31, la Vaslui; 7, în Spitalul Militar Brașov; peste 140
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
neam. Membrii echipajului Șoimii Școala Generală Nr. 13, Piatra Neamț 11 iulie 1967 Mănăstirea Secu, vechi locaș de cultură, păstrătoare a credinței, este așezată într-un minunat loc al naturii. Istoricul mănăstirii arată trecutul ei glorios peste vitregia vremurilor, peste furia nesăbuită a barbarilor și păgubitorilor care în loc să păstreze, urau aceste locuri, au ars și au jefuit. Dar credința nestrămutată a celor care au supraviețuit acelor mari furtuni, puterea de muncă și dragostea de frumos ne-au dat nouă monumentul de azi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
unde se vota, se țin acum spectacole“. Din nefericire, lăsase să-i scape acel comentariu acid în preajma unui ascultător în care nu putea avea încredere. Intraseră în casa lui înainte de ivirea zorilor și îl luaseră. Nero, fratele mai mare, reacționă nesăbuit. — E o acuzație ridicolă. Îl vor achita. Gajus însă fu cuprins de panică, pentru că arestatul era bun prieten cu Nero, plin de viață și imprudent ca și acesta. Agrippina, cu luciditatea care o făcuse să prevadă nenorocirile din anii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se simte atras de nimic și de nimeni în mod natural, și toate căutările lui sunt menite să se scoată în evidență pe sine. El va trebui să fie adulat, admirat și în centrul atenției pentru faptele sale netrebnice și nesăbuite. Aceeași impostură o dovedește și actorul ce interpretează acest personaj, ce joacă în viața de dincolo de această scenă întocmai rolul personajului său. În acest sens, deși personajul său ar trebui să fie înalt, suplu cu părul negru și stufos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din ce mi-aș dori. Cu alte cuvinte, sunt perfect liberă în blocajul meu afectiv cu Maurizio. Mă înfricoșez la gândul că această legătură atât de stabilă și reconfortantă s-ar putea termina vreodată în mod stupid, dintr-un gest nesăbuit de-al meu prin care i-aș putea cere lui Maurizio admiterea sau recunoașterea ei. Eu cred că el ar accepta mai mult decât atât, mai mult decât trei telefoane pe zi sau două excursii cu trenul în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mijloacele electronice și să se lase antrenat în această relație cu ce l-a înzestrat natura. Pulcheria își dă seama însă de semnificația iubirii lui Maurizio pentru ea, realizează că orice pas greșit din partea lui sau a ei, orice acțiune nesăbuită ce-ar mișca lucrurile din ipostaza lor stagnantă, ar distruge instantaneu relația. Scena 6 (Se aprinde mai întâi soarele peste un cer mâlos ca o cloacă, apoi se aprind treptat și alte lumini, scena e la fel de luminată ca mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
orice teorie științifică ce le-ar amenința obârșia divină. Ca și cum, dacă Dumnezeu l-a creat pe om, nu tot el a creat și maimuța. Iar dacă omul l-a maimuțărit pe Dumnezeu aspirând la condiția lui, arogându-și prin acte nesăbuite dumnezeirea, maimuțoiul n-ar avea și el dreptul, la rându-i, să aspire la condiția umană de vorbitor și poliglot. Și atunci când maimuțăreala e fidelă și temeinică, ea poate merge până la mimetism fizic, devine cameleonică. Așa cum în natură animalele îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Se pare că uitați acest lucru. — Teoria dumitale, messer Alighieri, pune semnul egalității Între strălucirea Soarelui creat de Dumnezeu și o lumină care, deși puternică, a fost aprinsă de oameni. Aceasta e o afirmație... - părea să nu găsească termenul adecvat. — Nesăbuită, poate? șuieră Dante. Celălalt ridică din umeri. Nu, nu nesăbuită: perversă. — Voi ști să te conving de contrariu. Dar să revenim la Ambrogio... reluă poetul. Timpul Îl presa. Îi părea rău că se lăsase În voia pasiunii politice. — Știai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pune semnul egalității Între strălucirea Soarelui creat de Dumnezeu și o lumină care, deși puternică, a fost aprinsă de oameni. Aceasta e o afirmație... - părea să nu găsească termenul adecvat. — Nesăbuită, poate? șuieră Dante. Celălalt ridică din umeri. Nu, nu nesăbuită: perversă. — Voi ști să te conving de contrariu. Dar să revenim la Ambrogio... reluă poetul. Timpul Îl presa. Îi părea rău că se lăsase În voia pasiunii politice. — Știai că primul proiect al mozaicului la care lucra era diferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]