9,277 matches
-
Făcând procesul comunismului. Arătând că omul lobotomizat de astăzi e rezultatul sută la sută al politicii bolșevico-securiste, care a retrimis România în bezna medievismului cel mai imbecil. Dacă nu vom denunța statul comunist și instituțiile sale, ne vom târî la nesfârșit prin șanțurile neputinței, ale sărăciei și violenței. Va trebui arătată fără echivoc și fără părtinire contribuția reală a activiștilor de partid la sălbăticirea unei țări care cândva părea europeană iar astăzi e doar excrescența unei Biafre ce vede în Moscova
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
niciodată. Aici este iarăși vizată teoria platonic origenistă despre săturarea sufletelor de bine în preajma lui Dumnezeu și despre coborârea de acolo pentru a ieși din plictiseala acelei săturări, ceea ce le pricinuiește o nouă încorporare. În viziunea Părintelui Capadocian, binele este nesfârșit, pentru că el constă în comuniunea iubitoare dintre persoane și în primul rând între persoana noastră și Persoana dumnezeiască de nesfârșită bunătate și nesfârșit nouă în formele de manifestare ale bunătății Ei dăruitoare. În textul de mai sus, Sfântul Grigorie vorbește
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
acolo pentru a ieși din plictiseala acelei săturări, ceea ce le pricinuiește o nouă încorporare. În viziunea Părintelui Capadocian, binele este nesfârșit, pentru că el constă în comuniunea iubitoare dintre persoane și în primul rând între persoana noastră și Persoana dumnezeiască de nesfârșită bunătate și nesfârșit nouă în formele de manifestare ale bunătății Ei dăruitoare. În textul de mai sus, Sfântul Grigorie vorbește și despre un nou sens al morții, în înțelesul că nu trebuie omorât numai omul vechi odată pentru totdeauna, ci
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ieși din plictiseala acelei săturări, ceea ce le pricinuiește o nouă încorporare. În viziunea Părintelui Capadocian, binele este nesfârșit, pentru că el constă în comuniunea iubitoare dintre persoane și în primul rând între persoana noastră și Persoana dumnezeiască de nesfârșită bunătate și nesfârșit nouă în formele de manifestare ale bunătății Ei dăruitoare. În textul de mai sus, Sfântul Grigorie vorbește și despre un nou sens al morții, în înțelesul că nu trebuie omorât numai omul vechi odată pentru totdeauna, ci cel ce urcă
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în trup, urmate de noi dorințe de a se despărți de el, pentru a se întoarce din nou în Dumnezeu. Aici se resping toate teoriile reîncarnărilor. Dumnezeu e infinit în dulceața Lui, și sufletul are dorința de a înainta la nesfârșit în gustarea acestei dulceți nemonotone a iubirii Lui, pentru că el însuși este capabil de o iubire sporită la nesfârșit. Numai un suflet mărginit în capacitatea lui de cunoaștere și de iubire ajunge la o săturare de aceasta și dorește să
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Dumnezeu. Aici se resping toate teoriile reîncarnărilor. Dumnezeu e infinit în dulceața Lui, și sufletul are dorința de a înainta la nesfârșit în gustarea acestei dulceți nemonotone a iubirii Lui, pentru că el însuși este capabil de o iubire sporită la nesfârșit. Numai un suflet mărginit în capacitatea lui de cunoaștere și de iubire ajunge la o săturare de aceasta și dorește să coboare la reluarea unui nou urcuș spre Dumnezeu, după ce i s-a făcut din nou dor de El. Numai
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și înainta în această împărtășire are la bază și învățătura despre deosebirea între ființa și energiile lui Dumnezeu. În energiile trăite ale lui Dumnezeu e dată și simțirea infinității ființei din care ele pornesc, dar și putința înaintării neîncetate și nesfârșite în împărtășirea cu ele”35. Sufletul este satisfăcut, însă pe măsură ce cunoașterea crește, crește și dorința Cu toate acestea, nu trebuie să considerăm că sufletul este total lipsit de satisfacții. Dimpotrivă, pe măsură ce progresează, el obține în mod constant ceva din ceea ce
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
se pare cuiva că a cunoscut, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască» (I Cor. 8, 2). Căci L-a cunoscut pe El sufletul în cele dinainte, atât cât a cuprins. Dar fiindcă ceea ce a rămas necuprins e de nesfârșite ori mai mult decât ceea ce s-a cuprins, de aceea Mirele i S-a arătat de multe ori sufletului, și ca și când nu i-a stat încă înaintea ochilor, făgăduiește prin glas că i Se va arăta miresei. Ca să ni se
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Dacă s-ar apropia cineva de izvorul acela, de care a spus Scriptura că a ieșit la început din pământ și care avea atâta mulțime de apă, că uda toată fața pământului, apropiindu-se de izvor s-ar minuna de nesfârșitul acela de ape care țâșnește și se revarsă necontenit din pământ, dar n-ar spune că vede toată apa. Căci cum ar vedea ceea ce e ascuns în sânul pământului? Deci chiar dacă ar rămâne mult timp lângă apa ce 74 R. A
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
nu le-am uitat, ele își capătă de fiecare dată noi înțelesuri, noi adâncimi, noi puteri de a ne ferici, mai ales dacă suntem în contact viu cu persoana respectivă și ea ne descoperă mereu din farmecul ei unic și nesfârșit. Urcușul în intimitatea cu ea nu se sfârșește niciodată, dar e un urcuș în intimitatea aceleași persoane, pe care am cunoscut-o până acum, care ne este familiară și ne întreține bucuria prin această familiaritate. E un progressus in idem
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în iubirea Lui. De altfel, chiar înaintarea în unirea cu o persoană omenească nu are hotar. Iubirea crește din ea însăși în măsura în care se afirmă, întrucât este o relație de la persoană la persoană, apropierea unei persoane de alta. Iubirea crește la nesfârșit pentru că persoana care se apropie de o altă persoană este indefinită în setea ei de a iubi, și persoana pe care o iubește este indefinită în vrednicia ei de a fi iubită și în capacitatea ei de a răspunde la
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
altă persoană este indefinită în setea ei de a iubi, și persoana pe care o iubește este indefinită în vrednicia ei de a fi iubită și în capacitatea ei de a răspunde la iubire, stimulând iubirea celeilalte persoane. Iubirea este nesfârșită pentru că este actualizarea indefinitului a două persoane în relația dintre ele. În iubire se activează indefinitul persoanelor ce sunt prin ființa lor legate și orientate una spre alta. Dar în activarea iubirii între ele, persoanele se împărtășesc de Dumnezeu, de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
se activează indefinitul persoanelor ce sunt prin ființa lor legate și orientate una spre alta. Dar în activarea iubirii între ele, persoanele se împărtășesc de Dumnezeu, de Persoana infinită prin Sine din veci, de interesul Ei pentru persoanele omenești la nesfârșit. De aceea orice treaptă nouă în unirea cu Dumnezeu e un punct de plecare pentru pornirea mai departe spre o nouă treaptă de unire cu El, pentru că El însuși ne atrage cu iubirea Lui mereu mai aproape de Sine și ne
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și spre semenii mei. E o învățătură pe care a pus-o cel mai larg în lumină sfântul Grigorie de Nyssa, urmând sfântului apostol Pavel (Filip. 3, 13: «Cele dinapoi uitându-le, la țintă alerg»). E învățătura epectazelor, a întinderilor nesfârșite mai sus, care nu sunt numai întinderi intelectuale, ci ale întregii mele ființe, care cuprinde în sine nu numai setea mea de cunoaștere, ci setea de a fi întreg tot mai aproape de Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că sufletul nu are
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Mircea Mihăieș Intr-o lume dominată de tsunami-uri, de confruntări armate între triburi și neamuri, atentate sângeroase intrate în logica existenței zilnice, de asasinarea unor lideri politici, de corupția la cel mai înalt nivel, de nesfârșitele boli ale Papei, de nesiguranța generală a planetei pe care trăim, câte o imagine ți se blochează pe retină și nu mai scapi de ea. Pentru mine, o astfel de imagine a fost aceea a mamei studentului schilodit de mineri
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
un receptacol al Creației, eliberînd din strînsoarea intimității sale dimensiuni progresive, pînă la o scară planetară: "în cameră e liniște sau nu/ fereastra e deschisă și zgomotele/ orașului au loc în creierul meu/ neliniștea căderii creionului pe podea/ căderea lui nesfîrșită ca-ntr-o prăpastie/ marile culturi de cereale izbucnind în degetele mele/ atunci cînd bat aceste litere la antedeluvianul meu CONSUL/ diminețile ascunse-n cutele cămășilor/ și-ncercînd de acolo să mă catapulteze-n toate unghiurile planetei" (Poem refuzat). Măsurînd fraternal
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
articulează astfel gesturile unui protocol în care factorii prozaici, obiectele ponosite, truismele existenței celei de toate zilele se oferă unei tulburătoare conotații. O lumină de dincolo pătrunde în încăperile știute, își așterne enigma peste viețuirea noastră aridă, fertilizînd-o întru poezie. "Nesfîrșit", "absurd", "nimic sigur", "nu vom ști niciodată" sînt cuvinte și sintagme prin care infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină și multă uitare/ cu telefoane primite și date/ reverențe
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
pătrunde în încăperile știute, își așterne enigma peste viețuirea noastră aridă, fertilizînd-o întru poezie. "Nesfîrșit", "absurd", "nimic sigur", "nu vom ști niciodată" sînt cuvinte și sintagme prin care infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină și multă uitare/ cu telefoane primite și date/ reverențe absurde/ în pragul ușilor ce se deschid/ fără să fie vorba de nici o plecare/ pentru că fațadele caselor/ nu conduc la nimic sigur/ iar paharele uitate pe
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
galerie încearcă să fixeze, într-un topos spațio-simbolic, însuși elementul în jurul căruia s-a construit întreaga expoziție: Fînul. Scos din realitatea sa peisagistică și din funcția sa strict furajeră, el este un fel de substanță vitală pentru un ritm existențial nesfîrșit, un flux energetic și moral în funcție de care o comunitate utopică își reglează respirația cosmică și-și fixează ritmurile ceremoniale. Fînul este, așadar, pentru Gheorghe Ilea, un furaj cvasi-mistic prin care el își alimentează reveriile și prin care se convinge pe
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
bun lucru care i s-a întâmplat Hollywoodului - în timp ce-l învață să spună "carantină" pe litere și-l dăscălește să se ferească de holeră. De aici provine marea lui teamă de murdărie și microbi. Dar demența, faptul că repetă la nesfârșit aceleași cuvinte, cheful de recluziune, nu știm de unde provin. Aici apare prima inconsistență a filmului: începe cu o tentativă de psihologizare, dar nu perseverează în acest demers, astfel lăsând "găuri negre" în structura personajului. Aceasta e o mișcare riscantă într-
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
odinioară de neconceput. Familia Lambert portretizează americanul de mijloc (care nu e un Bundy, deși are ceva din el!) prins în vortexul amețitor al vieții de familie, se știe, valoare majoră în societatea americană. Enid , mama, e bovarică, un rezervor nesfârșit de nevroze burgheze și idei prefabricate, obsedată de a-și vedea copiii realizați, viața conjugală armonioasă, căminul un paradis etc. Ceea ce-i cangrenează viața idilică sunt depresiile, realitatea care, deși refuzată cu obstinație, își cere zgomotos dreptul la cuvânt: copiii
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
la care recurge e ușor încordată, meandrică, de-o ironie moale care e, concomitent, un mijloc de distanțare atît de lume cît și de sine: "îngîndurarea mea se transforma în indignare religioasă: țăranul cu bicicleta abuza în mod scandalos de nesfîrșita răbdare a dumnezeirii față de nerozia noastră. Aide-toi, et le Ciel t'aidera, spune La Fontaine. Bețivanul nocturn își îngăduia să-l deranjeze pe cel ce ține sub voința sa toate lumile existente și posibile; și asta pentru a-i cere
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
se abține de a arunca o piatră în direcția revistei, desigur o țintă dinainte convenită: "Această grupare își apără, manevrează și stimulează simpatizanții prin intermediul revistei ŤRomânia literarăťdin al cărui amvon (sic!) se tămâiază reciproc, asigurându-se unul pe altul de nesfârșita lor generozitate". Până la urmă, participanții la întâlnirea cu Ceaușescu devin repetitivi și previzibili. M. Ungheanu face conexiunile de rigoare între inadeziunea la protocronism și politica ŤEuropei libereť, Iulian Neacșu este total confuz, D. Bălăeț îi raportează secretarului general că în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
când constat o conviețuire tot mai dezinvoltă între agenții trecutului și firavii reprezentanți ai înnoirii. Or, România nu se poate despărți de propria mizerie morală înainte de-a o descrie minuțios și de-a o judeca. Altminteri, vom retrăi la nesfârșit aceleași coșmare și vom recădea în aceleași hăuri. În fapt, n-am nici pe departe impresia că regimul Iliescu-Năstase a răposat întru tristă amintire. Oricât ți-ai roti privirea, numai de pesedei, mărturisiți ori ascunși, dai. De la televiziuni la radio
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
abia din spatele ei, începea minciuna... Priveam cavalcada imaginilor din "Oktiabr", alese să sugereze o cronică elogioasă a bolșevicilor către putere. Ca să nu fie nici o confuzie între cine și cine se dă lupta, inserturile avertizează. "Inamicii", burtoși, caraghioși, stupizi, ținând ședințe nesfârșite; dame în volanuri; pupături în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans de salon: un bătrân senil mângâind corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]