1,031 matches
-
făcea. În ziua pe care o aștepta de ceva vreme, știa că va primi multe cadouri. Când era mai mititel, nu era pretențios. Orice cadou îl mulțumea. Surprizele din cutiile frumos ambalate erau pentru el o mare curiozitate și o nespusă bucurie. Mai erau două săptămâni până atunci și mereu o întreba pe mama lui cât mai este, câte zile să mai numere. Tare mai era nerăbdător!... O întâlnea deseori pe bunica și, vorbind cu ea, îi spunea că și-ar
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
tot mergînd pe cerul Întunecat, ia să vedem, gîndește-te cît de departe poți tu, mult mai departe decît atît, foarte departe... „Nu!“, strigă, dar un plîns ușor Îi scăldă Îndată fața Înfierbîntată de mînie și se simți cuprins de o nespusă tristețe. Cinthia a stat În pat și a tușit necontenit pînă puțin Înainte de plecare. A apărut Încotoșmănată În sufrageria spațioasă unde Julius luase loc la masă Împreună cu ceilalți. MÎncau tăcuți și politicoși, Își Întindeau untiera mai Înainte de a li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apuca prosopul fredonînd. Fredona și acum, chiar dacă din cînd În cînd numele Vilmei Îi venea dintr-odată În minte, silind-o să amuțească. Atunci se ocupa de corpul ei, folosind săpunul cel mai fin din lume și simțea o plăcere nespusă văzînd că era la fel de frumoasă ca Înainte, apoi, În timp ce-o să se șteargă, o să-și dea seama Încă o dată că putea să apară goală Într-o secvență de film, la fel și Vilma, ce păcat, ce coșmar, biata Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În fiecare clipă, Julius și poate chiar acum, cînd, fiindcă e ziua ta onomastică, apare Vilma stînd pe o bancă și tu o privești și nu e absolut nimeni, absolut nimic, doar amenințarea durerii, care s-a transformat Într-o nespusă tristețe și nu știi de ce devine treptat din ce În ce mai puternică, chiar dacă nu se Întîmplă nimic și totul rămîne la fel ca Înainte, chiar dacă acum a apărut Nilda și vorbește tare, aproape strigînd, stînd pe marginea bazinului și lumea se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Înaintînd cîțiva metri pînă la marginea piscinei luminate. Acolo se opri și așteptă cu spatele sosirea lui Ernesto Pedro de Altamira: „Nu te mișca, auzi că-i spune, apucînd-o de coate: rămîi așa o clipă, Susan... E o plăcere nespusă să pot privi Lima peste umărul tău atît de alb... Nu te mișca, mai stai puțin... Lasă-mă s-o mai privesc doar o clipă, așa cum se vede acum, cu: luminile astea care abia se zăresc... Sigur că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
silea să joace minigolf În fiecare dimineață, pe terenul de minigolf pe care-l amenajase În curtea palatului, fiindcă-i plăcea sportul ăsta chiar și În dimensiunea lui cea mai mică și fiindcă seara, cînd bea un pahar, Îi făcea nespusă plăcere să privească din barul de vară cum se lasă umbra nopții peste pajiștea terenului de polo, făcînd să se prelungească grădina pînă departe În zarea Întunecoasă și cum terenul de minigolf, care era ca o bijuterie, roșu cu căsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mine? -Nu! răspunse ea, întorcându-și capul și izbucnind în lacrimi. - De ce faci asta? - Ca să se termine odată! Ești liber! - Și tu vei fi liberă!.. - Dacă tu ești fericit, sunt și eu fericită! În dormitor plana o atmosferă apăsătoare, vorbe nespuse, acuzații nefondate, ca înaintea prăbușirii unui edificiu. Stăteam unul lângă celălalt fară să ne atingem. Patul devenise parcă un mormânt și fiecare era înfricoșat să spună ce gândește. În cele din urmă, ea rupse tăcerea: -Nu vreau să suferi, pentru că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lent, trăiesc cel mai familial prezent și nu dau socoteală nimănui. Căci nimeni nu-nțelege și nu vrea să știe ce s misterele-armoniei, ce-nseamnă transa poeziei când toate zările-s, la ea în șea. 1977 Rămâne visul Această de nespus visare la un copil a dat în rod și de atunci mereu îl rod atâtea semne de ntrebare... Cum se prefac mugurii-n foi culori și diferite forme?... De ce sunt florile conforme cu ce avem mai bun în noi?.. Cum
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
când joacă-n zarea verii plină de albine. Loreley cântă pe stânci, stânci de aur foarte-nalte, Rinul vieții curge cu-alte melodii și mai adânci. Ele-mi dau aripi să zbor peste orișice defecte în văzduhul viselor și-al nespuselor proiecte. Sprintene-s aripile ce le simte pasărea care nu mai vrea să stea de vorbă cu clipele... Ciocârliile din umeri sunt în inimi mierle sfinte... Sunt privighetori în minte câte nu poți să le numeri. Zboruri peste vremi și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
te va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va rămâne o vreme încremenită de fericire, nici măcar nu va mai respira de teamă să nu destrame miracolul, te va privi doar cu o nesfârșită duioșie, dar și cu o nespusă ușurare, va uita pentru o clipă de durerea brațelor, de oboseală, de sfârcurile aproape-nsângerate de la atâta supt, ai adormit, puiul meu, în sfârșit, mami te pune ușurel în pătuțul tău vegheat de ursuleți și elefănței, cu groază că o
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
răcoare calculele sale socotitoare. Această poziție a românilor, răzlețită cu totul de marea familie din care dânșii fac parte, este pentru ei din cele mai dăunătoare. Cu cât se accentuează mai mult politica de rasă, către care gravitează cu o nespusă putere vremurile noastre, cu atâta poporul român este expus la pericol, căci el este lăsat singur să lupte cu uriașii ce-1 înconjoară. Popoarele latine, chiar când ar vrea să-l ajute nu o pot face din pricina îndepărtării. Ce e
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
că a fost un spirit superior ca toți întemitorii de religiuni; el a speculat asupra instinctului celui mai puternic ce se mișcă în adâncurile ființei omenești, acel al păstrării sale indefinite, căruia îi place să transporte și dincolo de mormânt farmecul nespus al acestei existențe. Știind pe poporul său incult și barbar, el întrebuință și mijloace înșălătoare pentru a-1 face să primească noua învățătură; astfel erau prezicerile viitorului și retragerea sa în suteran. Pentru a îndruma și mai ușor triumful învățăturilor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ușurința cu care ei părăseau viața de bunăvoie. Așa regele get Dapix, văzându-se trădat de un Grec și silit a se preda împreună cu armata sa, se ucide împreună cu toți tovarășii săi. Tot din această împrejurare se explică mândria cea nespusă a Dacilor. Cine nu se teme de moarte n-are nevoie să sufere înjosirile vieții. De aceea Dacii când văd patria lor căzută, viața lor nimicită, dau foc ei singuri capitalei lor, și la lumina flăcărilor mistuitoare, se îngrămădesc pe lângă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
admirat în acest popor, este lupta sa până în ultimul moment; nelepădarea armelor din mâini cât timp mai păstrase, nu vreo umbră de speranță într-un rezultat fericit, dar cel puțin putința de a le vedea roșind de sângele dușmanilor. După nespuse greutăți, Romanii ajunseră înaintea Sarmizagetuzei din partea răsăriteană, precum cu trei ani mai înainte se apropiase de ea prin cea apuseană. Scopul lui Traian nu mai era acum de a scăpa pe poporul roman de un tratat înjositor, ci de a
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și-o acoperi cu pieptul lui lat. Sergentul îl supraveghe o vreme, apoi pleoapele îi căzură peste ochii mici. Inelaru puse cutia jos și o deschise fără să facă cel mai mic zgomot. Pe fața lui se zugrăvi o uimire nespusă. Scotoci apoi cu atenție prin toate despărțiturile, închise totul la loc, răsuci rotițele și se strecură până la prima ușă, șuierând ușor după paznicul Păunescu, care era de serviciu. Ceru un răgaz de odihnă. Când, în zori, în biroul de la etaj
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aproape niciodată s-o ia. Nici Iulia și nici Jacques nu știau că mai existase o surioară, înaintea lor, rămasă acum în urma lor, fiindcă murise răpusă de meningită cu câteva zile înainte de a împlini 3 ani. Era de o drăgălășenie nespusă, cuminte și veselă, până când a căzut la pat. Niciodată nu se luptase Agata mai mult, în viață, pentru ceva, decât atunci. Simțea în cel mai concret fel cu putință că se ia la trântă cu moartea, stătuse zi și noapte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la ușă. La Tincuța se ducea Și din gură așa-i zicea: - Eși, Tincuță, la fântână, La fântâna din grădină Lîng - o tufă de sulcină, Că te-aștept fără hodină; La fântâna cea din sus Că te-aștept cu dor nespus, Eși, Tincuță, la zaplaz Că te-aștept cu dor și haz; 193 {EminescuOpVI 194} Eși, Tincuță, eși, drăguță, Eși, Tincuță, la portiță Și-mi dă apă și guriță - Că de apă sete mi-i, De guriță doru-mi-i, Pentru-n pic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
suflet vă iertați, Căci de-acum aveți să fiți În veci de veci despărțiți. 9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși, Ochișorii tăi Samănă cu - ai miei. Sprincenele tale Vor să mă omoare, Când le sui în sus Fac un haz nespus, Când le lași în jos Mă pătrund la os, Ș-acum dimprotivă Ești nemilostivă, Te-ai pornit a rău Spre amoriul tău Întoarce-te cu mila, Dulcea mea stăpână, De ți-am și greșit Dac-amoru-ți simt. 10 Zori de ziuă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și extinderea unor binevenite relații interumane. Deci: Venerabile domnule profesor, Alexandru Mânăstireanu Lecturam volumul III din trilogia vieții dumneavoastră, când, un telefon surpriză m-a oprit din acțiune. Mi s-au promis și am primit volumele anterioare (I și II). Nespusă bucurie. Toate mulțumirile pentru gestul mărinimos. În mod firesc, m-am apucat de citit în ordinea apariției volumelor. Am avut un spor, în lectură, demn de invidie. În aproape trei zile am terminat volumul de căpătâi (I). Următoarele, nu-mi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tăcerile. Podișul m-alungă, șesul mă cere, tot altul. Singură vatra nu mi-e-ngăduită, și cum aș slăvi scînteia-mpămîntenită, cenușa și pravila, fumul - înaltul! Stau acu iarăși cu fața spre țară. Întoarcerea va să rămână un vis, să nu calc o nespusă poruncă sau poate fiindcă făpturii așa-i este scris. Numai noaptea, în fiece noapte, somnul mai vine, sosindu-mi din depărtatele plaiuri mi-aduce un pic de-ntuneric, ca un pumn de țărână din patria mumelor, din cimitire de raiuri
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de unde nu are cum să-l audă. — Bună, Dan. Eu sînt. Ăăă, Ellie. Uite, nu te sun decît pentru că au trecut aproape trei luni de cînd am vorbit ultima dată și cred că trebuie să discutăm. Au rămas atîtea lucruri nespuse și tare aș vrea să... Doamne, oare să Îndrăznesc? Să-mi dau toate cărțile pe față? Respir adînc. — ... tare aș vrea să văd dacă putem remedia lucrurile. Adică, lui Tom Îi e foarte dor de tine și toate astea par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
orfani, căci, deși aveau toți câte un părinte, uneori chiar trei sau patru, În funcție de felul În care se recompuseseră familiile lor, nimeni nu se ocupa cu adevărat de ei, În afara școlii unde erau parcați și distruși definitiv. Ieri descoperise cu nespusă părere de rău că nici unul dintre elevii de la a treia B nu călcase vreodată Într-o bibliotecă. — Plec, motănel, spuse Sasha, Întinzând mâna spre pisoi. Godot, conștient deja de iminentul abandon, pufni Înspre el, nervos, și Îl evită printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care-și dorise atât de mult să sărute mâinile Sfântului Părinte, nu mai putu s-o facă. Dar când Își revenise, În pridvor, capul lui Kevin se ițea printre tunicile surorilor și o privea ca pe o moartă Înviată, cu nespusă admirație. Camilla nu spusese nimănui că leșinase de emoție: Kevin Buonocore se cățărase pe capul lui San Pietro pentru ea. Era o taină. Trecuseră de-atunci atâtea luni, Însă nu progresaseră nicicum În prietenia lor, ci dimpotrivă. Și-atunci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un cuvânt despre asasinarea lui, nici despre frații mei și ticăloșia lor. Niciodată nu l-am plâns și nici n-am ținut doliu după Shalem, nici nu mi-a spus vreodată unde era îngropat iubitul meu. Grozăvia avea să rămână nespusă, iar durerea închisă în spatele buzelor mele. De atunci încolo n-am mai vorbit niciodată despre istoria noastră comună, iar eu am rămas închisă în golul poveștii inventate de ea. Când am pus piciorul în Egipt, eram însărcinată și văduvă. Purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apăsătoare. Benia stătea cu mâinile strânse, speriat că aveam să fiu luată de lângă el; avea gura încleștată, pentru că nu știa exact cum trebuie să vorbească cu acel nobil prăvălit pe scaun în bucătărie. Iosif îmi trimitea priviri pline de grabă nespusă, pentru că nu voia să vorbească de față cu Benia. Eu mă uitam când la unul, când la celălalt și mă gândeam cât de mult am îmbătrânit. Până la urmă i-am spus lui Iosif: - Benia e acum fratele tău. Spune ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]