1,496 matches
-
Când se-nfurie, e-n stare să-i omoare pe toți din jur. Când îi trece, îi pare rău. - Ba eu zic că ordinul e ordin. Se execută, nu se discută. Vrei să ne pedepsească? - Uite ce este, căpitane Foc Nestins! Îmi asum toată răspunderea pentru neexecutarea ordinului. Îl cunosc pe împărat. - Dacă spui așa, tu răspunzi! Și căpitanul Foc Nestins ordonă soldaților: “Stânga-mprejur!” și “Marș înainte!” Căpitanul Zefir dădu ordin căpcăunilor “Cap Pătrat”, paznicii cuptoarelor, să păzească cu strășnicie
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
eu zic că ordinul e ordin. Se execută, nu se discută. Vrei să ne pedepsească? - Uite ce este, căpitane Foc Nestins! Îmi asum toată răspunderea pentru neexecutarea ordinului. Îl cunosc pe împărat. - Dacă spui așa, tu răspunzi! Și căpitanul Foc Nestins ordonă soldaților: “Stânga-mprejur!” și “Marș înainte!” Căpitanul Zefir dădu ordin căpcăunilor “Cap Pătrat”, paznicii cuptoarelor, să păzească cu strășnicie periculoșii prizonieri. Apoi, cei doi căpitani ieșiră din sala cuptoarelor, închizând ușa automată după ei. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-9
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
turiști). În cele două seri de audiere a cântecelor populare (vocal și instrumental - doine, hore, sârbe, bătute) a excelat doina (creație magnifică a poporului român!) „Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin” - izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, dragoste, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la armată sau în război, alături de cântecele în ritm de hore și sârbe. La Secțiunea „Muzică Populară”, de data aceasta
TINEREŢEA, FLOAREA MIRESMATĂ A VIEŢII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362171_a_363500]
-
2015 Toate Articolele Autorului (după o idee de Peter Moser) cu fructele din mine-ți mai alint o buză și pe cealaltă, moale, cu limba te ating când ești deasupra vieții mă simt o simplă muză zvâcnirile curbate-n vulcani nestinși se sting în mine urcă zborul simțind a ta-ncordare între dorite coapse; spre ceruri mă topesc cu tine-n jurul meu - o singură-ntâmplare am devenit frenetici în gemete și-ardoare nu vreau să mă opresc... Sinnlichkeit PETER MOSER
SENZUALITATE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378676_a_380005]
-
Mă las să fiu de dor cuprins. Astăzi iar m-am îmbătat, De acele săruturi virtuale, Care sincer le-am acceptat Ca fiind foarte reale. Ce mă face, ce mă ține, Să fiu îndrăgostit de tine? Un dor mai mult nestins, Arde continuu în mine, Căci tu din nou ai reaprins, Dragostea pentru tine. Referință Bibliografică: ASTA VREAU / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2274, Anul VII, 23 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Leonte : Toate Drepturile
ASTA VREAU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378688_a_380017]
-
acest loc după ce El a fost luat și dus de aici? Cine știe? Poate că vor veni alții cândva și vor îmbrăca acest loc cu marmură și porfir, cu aur și argint și îl vor împodobi cu altare și candele nestinse. Până atunci însă să ne închinăm locului unde mica și plăpânda Sa făptură a gângurit și a văzut lumina soarelui pe care El l-a făcut cu mâinile sale hotărându-i drumul pe cer, astru pe care l-au văzut
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
ce încă mai bat, Pe umeri mi-e timpul, stăpân cu rece toiag: -Știi?secundele încă mai bat,tic-tac,tic-tac! Sub pași rătăciți prin omăt,stau genunchii robiți, Pământul inimii renăscând cu pomi înfloriți, Neîncetat curg,izvoarele uitării demult, Icoane nestinse,dorințe ce-și cer tribut. -Negustor fără chip,piatră de jad din zenit! Azi,zăpada din cer m-a cernit,lin fără timp, Răscumpărarea,mi-e primăvara și zeii Imn la hotarul iernii, la poarta tăcerii! Referință Bibliografică: La poarta
LA POARTA TĂCERII de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378756_a_380085]
-
VOI VENI... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt lângă tine, preț de o clipă, și fac, de ploi, atâta risipă... Pe neștiute, mă rătăcesc prin vise, cutreierând poteci în amintiri nestinse... Doar cheama-ma, de vrei să-ți fiu, pe-o margine de zi, crampei din câmpia pârjolita de soarele verii, si mângâiata de-adierea primăverii... pictata-n ruginiu cu flăcări, de toamnă și ninsa cu stele pe tâmple, de iarnă
VOI VENI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378782_a_380111]
-
sferelor".51 Vedem în aceste versuri profesiunea de credință a unui neobosit cronograf, "polihistor", al "globului de tină" (Împărat și proletar) care-a știut să vadă / și să audă în el tensiunea continuă a unui "asalt spre ceruri" și murmurul nestins al vieții: Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb... de la-nceput pân la sfârșit și prin toate episoadele ...".52 II Un "cer încărcat de mite" (Muntele mușchiul, stânca • Personaje: magul, zăhastrul, călugărul) "Zidul", ca faptă umană, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul liniștei întocmele Realeargă tot ce este cu dor lung, nestins, insomn..." (Moarte...) Istoria este deci "tragicul nedefinirii": pentru că "fiecare generație tentează o limită care nu reprezintă decât un element în seria infinită a limitelor provizorii"8. O "vărsare" în Marele Tot? Sau cum spune "duhul Pământului" în Faust-ul lui Goethe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
bun creștin, care, în momente de derută, îndoială, bodogănește mai mult împotriva lui, deplângându-se că s-a născut, deplângând reaua "întocmeală a lumii", nu a zeului/creatorului ("Spre echilibrul liniștei întoc mele / Realeargă tot ce este cu dor lung, nestins, insomn"), ci ansamblul lumii, ne-rostul ei, urâtul lumii ca alcătuire. Limbajul poetic eminescian este fundat, cum remarcă Constantin Amăriuței, pe "starea de urât specific românească", pe "urâtul aprig al lumii în ceea ce are ea mai adânc, mai biologic"17
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
judecate, de muritorii de rând. Personal, mărturisesc credința că timpul, atât de grăbit cu omul Leonid Boicu, va fi mai drept cu istoricul omonim și-i va așeza numele și opera acolo unde, de fapt, le este locul, în memoria nestinsă a posterității. Iași, aprilie 2011. Prof. univ. dr. Dumitru Vitcu Notă asupra ediției Volumul de față înmănunchiază o suită din textele reprezentative ale unuia dintre cei mai străluciți istorici români din a doua jumătate a secolului XX, reper inconfundabil și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
i se usca sfrijita, Și Patru Peșteri prinsu-și-au temeliile în rădăcini în jos, nainte împingînd Metalul, stîncă, piatra în veșnice dureri sfîșietoare de naștere a vegetației. 265 Peșteră lui Orc stătea spre Miazăzi, cuptor înalt de groaznice văpăi, Neîncetate, de nestins. La apus, peșteră lui Urizen; Căci Urizen căzut-a, cum soarele de-Amiază cade jos, înspre Apus. La Miazănoapte se află tronul neclintit al lui Urthona, o Lume de Solidă beznă Închisă-n înăbușitoare-ncremenire, cu rădăcini în muta deznădejde. 270
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Los și sfîșiata celor patru vînturi Pe Enitharmon să o dea, de-a viitorului nădejde părăsita. Tot viitorul Pare-nțesat de nimicire fără capăt care nicicînd nu va putea fi izgonita; Prezentul e-nghițit de disperată remușcare într-o turbare de nestins. 100 Uimit și îngrozit privit-a Urizen cum bătălia lua o-nfățișare Pe care nu o plănuise: hermafrodita Umbră, neagră și opaca; Soldații o-au numit Satan, dar era încă ne-ntocmit și vast. Hermafrodita deveni în urmă, Bărbatul ascunzîndu-l Înăuntru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lectură a numelor, un ochi avizat descoperă două lucruri. Întâi, că toți bărbații enumerați sunt dandy „cu acte” și că deasupra tuturor tronează ca un astru Robert Montesquiou, conte de Fezensac. El rămâne singurul - spun toți admiratorii - care mai păstrează nestinsă grandoarea adevăraților Lei. Aristocrat plin de rafinament, excesiv de prețios după gustul unora, „profesorul de frumusețe” Își merită pe deplin locul În marea paradă a dandy-lor. Ecourile acestui „dandysm pastelizat” pe care Îl pune În scenă eroul lui Huysmans trec dincolo de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de ce să o disprețuiești? Însă e chiar ultima? Valoarea sentimentelor e dată de importanța lor socială. Care anume dintre ele poate fi de o utilitate mai mare pentru societate decât căutarea neliniștită a confirmării de către ceilalți, decât această sete de nestins după aplauzele galeriei care, atunci când e vorba de lucruri importante, se cheamă iubirea gloriei, iar În cazul celor mărunte - vanitate? Să fie iubirea, prietenia, orgoliul? Iubirea, În miile sale de nuanțe și cu nenumăratele sale derivații, prietenia și chiar orgoliul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
căci cuvântul dandy implică o chintesență de caracter și o inteligență subtilă a Întregului mecanism moral al acestei lumi: dar, pe de altă parte, dandy-ul aspiră la insensibilitate și, prin aceasta, dl Guys, care este dominat de o pasiune nestinsă, aceea de a vedea și simți, se desparte violent de dandysm”. Pentru cel ce citește printre rânduri, e limpede că dandysmul reprezintă un ideal mai Înalt decât poezia. Este vorba despre o societate ideală, concepută după modelul societății de artiști
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
eroilor” sunt emblematice, cu unele nuanțe, și pentru poezia lui C.: „Viață intensă, clocotitoare, energie, iubire de realitate și de lumină”, după cum versul final din poemul ce dă titlul volumului Preludii în zori (1928) îi definește universul și starea lirică: „Nestinsă serbare-i ființa-mi și sufletul viața își cântă”. Versurile lui C. sunt ale unui macedonskian din a doua fază, a zborului perihelic, însă fără pandantul poeziei „sociale” din prima etapă a autorului Nopților, față de care lirismul ascensional reprezintă un
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
și de fantastic: Pastramă trufanda, Pradă de război (după J. A. Decourdemanche), Calul dracului, pe motivul, clasic, al nefârtatului păcălit de o femeie, Abu-Hasan (după Le Dormeur éveillé, din culegerea lui A. Galland, Mille et une nuits), unde, cu un nestins chef de chiolhanuri, reapare inevitabilul Mitică. Detașat și voalat ironic față de canoanele genului, de lentoarea și exagerările îndătinate, naratorul cultivă și echivocul parodic (Poveste. Imitație). Printre snoavele pe care le urzește (Norocul și mintea, Fără noroc, Minciună), una, intitulată Mamă
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
aș putea... Nu, nu! Un demon inima mi-o strânge Prin aste sângiuri, prin aste ruine. În lupta mare... în furtuni-oceanici Caut ceva să semene departe Măcar cu-acea turbare ce consumă Sufletul meu... și, fără ca să-l stingă, Este nestins... Vai mie! e etern! De-aceea mân popor contra popor, De-aceea zdrobesc țară eu de țară Și secol sfarm de secol. Poate că, speriat, Sufletul lumii, - oricât de crud ar fi, Oricât nenduplecat, oricât de rece - M-a reîmpinge-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, ]2 În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre de-un foc încă nestins. [2Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Erau ca zile albe de glorii și rezbele, Zili albe însă stinse ce, din trecutul lor, Priveau la acel soare ce le-a lucit cu dor, ]2 Ce-acum, de iarna vieței
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cele mai subțiri măcar, nici să fie acoperit cu cea mai subțire pânză de in, ci voia numaidecât să fie cu totul dezbrăcat sau, de putea, voia numai să se arunce în apă rece. Mulți, dacă rămâneau neobservați, biruiți de nestinsă sete, se aruncau chiar în fântâni; puteai însă să bei mult sau puțin, efectul rămânea acelaș. O suferință pentru toată starea bolnavului era lipsa de odihnă și insomnia. Câtă vreme boala creștea, trupul nu slăbea, ci se împrotivea boalei, după cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
realizează o clasificare a formelor de cunoaștere și de existență umană: 1. Cunoașterea: 1.1. paradisiacă - “fixarea” obiectului în întregime, în plan intuitiv; nu are curiozitate (nu se întreabă ce este dincolo de aparențe) 1.2. luciferică - caracteristică spiritului iscoditor, curiozității nestinse; obiectul este “despicat în două” 2. Existența umană: 2.1. în lumea dată, concretă, sensibilă, în vederea autoconservării 2.2. în orizontul misterului, cu scopul rezolvării acestui mister Sub raport antroposofic, cunoașterea (contopirea omului cu Dumnezeu, de fapt sau altfel spus
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
aflate la momente anume în spații considerate libere, dar revendicate de alții care reveneau după o vreme pe acele locuri. În Moldova după descălecare sau în Transilvania după infiltrarea celor veniți din pustă, au apărut tot felul de tensiuni, unele nestinse până astăzi, toate cu influențe semnificative asupra configurării comunitare. Chiar dacă nu datorită transhumanței, ci datorită faptului că fugiseră la munte de teama năvălitorilor, și în Moldova au coborât anumite populații de la munte. "Întoarsă în acest chip stăpânitorilor ei de odinioară
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mai de seamă instituție culturală a țării. În același timp, a rămas un simbol al unității spiritualității naționale, făcând parte, după expresia lui Gr. Tocilescu, „din sufletul neamului românesc” și fiind „a națiunii, precum națiunea găsește într-însa vatra pururea nestinsă a iubirii de neam, a amintirilor scumpe și a nobilelor imbolduri”. Prin bogata ei activitate creatoare, A.R. contribuie substanțial la afirmarea spiritualității naționale, a patrimoniului cultural al poporului român. Din anul 2000, ziua de 4 aprilie a fost declarată
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]