973 matches
-
grele materii pentru el rămâneau rusa și franceza, restul fiind mai plăcute sau mai plictisitoare, dar fără să-i ridice mari probleme. Probabil creierul în general este conceput pentru diferite discipline și activități pe care le realizează cu plăcere iar nesuferitele rămân pe ultimul plan. Oamenii au anumite preferințe, fac motivat unele lucruri iar pe celelalte le evită pe cât posibil. La chimie trebuia să învețe multe substanțe, tabelul lui Mendeleev îl știa din ciclul primar însă nu îi plăcea materia și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de cârcotaș, de om căruia îi plăceau turnătorii etc. A întrebat și fetele să se convingă, Gabi de la uman și Nae îi spuneau că a fost un profesor bun, chiar le-a sărit în ajutor la bacalaureat. Doina, că era nesuferit și îi făcea viața imposibilă . Mihaela îi spunea cu regret: - Stani, mie îmi plăcea matematica însă Neacșu ne-a făcut să urâm această materie! Într-o noapte a primit un email din Canada de la Neli, apărătorul lui din copilărie. Și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
erau de coloarea cea mohorîtă-roșie [a] lemnului pârlit. Pe paturi erau saltele de paie și cergi de lână, la pământ o rogojină, pe care se tologeau colegii mei și jucau cărți, fumând din niște lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera, și așa atât de mărginită a man sardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami pasage din autorii clasici, faci poezii de amor, vrei să treci de ștrengar și de vițios, îți închipuiești așa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
clasici, faci poezii de amor, vrei să treci de ștrengar și de vițios, îți închipuiești așa de mult despre mustăcioara d-tale, ești convins că zâmbetul d-tale e fermecător și ochiul săgetător - în fine, în vârsta cea pedantă și nesuferită căreia nu știi ce nume să-i dai. Pe când colegii jucau cărți, râdeau, beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
moara ce fugea ni-neca răsuflarea. - Am sfârșit, copii! zise bătrânul, oftând greu și adânc și scoborîndu-se de pe piatra pe care se suise. Hai înspre munte! Nu voi uita neciodată acel spectacol unic în felul său. Între - acestea ungurii devenise nesuferiți. Bănuiala și adeseori neci aceea era destul pentru ca cineva să fie spânzurat or împușcat. Moartea devenise starea cea normală, viața - starea cea anormală a omului. Ei prădau satele cele românești în modul cel mai barbar, omorau fără mizericordie femeile și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zidire de piatră cubică a sfatului orășănesc din Sevilla unde- depusese pe bietul cerșitor. Cerul cu întunecatul lui azur și cu soarele-i arzător se destindea asupra orașului vechi, stradele cele strâmte erau mai deșerte, [era] o căldură moleșitoare și nesuferită care-nfierbînta pietrele pavagiului, nisipul și murii și care făcuse ca la orce fereastră să fie lăsată perdeua... astfel încît părea un oraș orb și nelocuit, așa nu se vedea nici o ființă pe strade și pe piețe. Cerșetorul dormea cu capul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru că nu te iubesc. Ți-o jur că nu-mi ești indiferentă... zise el, uitîndu-se la ea. Ea se uită într-ai lui, de gândeai că i se topesc... -... dar, doamnă, nu te iubesc, nu pot. - Va să zică îți sunt chiar nesuferită. - De loc... dar iubesc. De n-aș iubi pe altcineva, desigur că te-aș iubi pe d-ta, căci ești atât de frumoasă - și afară de aceea îi semeni ei, puțin, dar totuși... - Dar nu-i de trebuință ca să mă iubești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
măsuță scundă lângă sobă, adică Iorgu, Maria și Ion al Mariei, care era privit ca copil de casă. - A trebuit să mai vie și Rufă, șopti Ioan încrețindu-și sprâncenele, ca să n-avem [loc], să ședem la masa mâțelor. - Ești nesuferit, Ioane, zise Anica, acuși te spun mamei. - Spune, se răsti el. - Taci, zise Iorgu, ațintind ochii lui albaștri cu fermitate asupra copilului pretențios. El cîrșni din dinți. Boierul din casă obicinuia se vede a ședea cu toate rudele și cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bun, o vom numi seducția nostalgiei. Prin jocul contrastului dintre prezent și trecut, memoria noastră opune persoanelor și realităților pe care le avem sub ochi un imago al echivalențelor lor, reconstituit de mintea noastră. Dînd deoparte ceea ce este neplăcut, negativ, nesuferit, avem tendința de a reține aspectele plăcute, pozitive, valorizante. Și chiar atunci cînd este vorba de cei mai sîngeroși tirani din istorie sau de episoade jalnice din viața noastră, facem din ele mereu amintiri mai mulțumitoare și mai conforme cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
deja promisiunea unei alte aventuri. Orgoliul viril al poetului („fălirea”) Îl Împinge spre o nouă cursă a vicleniei feminine: „După atîta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfîrșit, Nino, simț că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupra-mi nu m-amăgesc.” Poezia (Nina) din care am citat este o imitație, Însă imitația aduce elemente ce intră perfect În psihologia lui Gr. Alexandrescu. Un fapt este de observat: erosul provoacă o mai mare varietate În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce nu angajează totuși literatura. Literatura redevine o preocupare numai În sezonul hibernării. Aici poetul se retrage În „odaia Încălzită” și drumurile fanteziei se desfundă pe măsură ce drumurile reale sînt acoperite de zăpadă. La adăpost de frig, de vînt, de ploaia nesuferită, de o natură, altfel zis, ostilă, poetul poate să se gîndească la o natură În straie de sărbătoare. Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit. Corespondența și versurile nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oare își mai amintește de răscoala organizată de mine la Stilo împotriva spaniolilor? Apa trece... Cu toate astea eu sunt în viață și oaspete al curții Maestății voastre. În cuvintele tale există o umbră de regret; amărăciunea e un cariu nesuferit. Ai crezut cu adevărat că vei putea să sfidezi puterea unui împărat cu o ceată de sărmani? Cum ai putut să fii atât de naiv? N-am fost naiv; înainte de a da pe față intențiile și a le pune în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
22? Sunt autori foarte diferiți între ei, dar la toți există dorința de a materializa prin cuvânt o fărâmă din omul căruia pe măsura scurgerii timpului i se șterge orice urmă. Scriitorii au vanitatea veșniciei și asta adesea îi face nesuferiți. Apropo, am lăsat la intrare în scrin pe Cavalca 23 și pe Filelfo 24 pe care ați binevoit să mi-i împrumutați. Adevărul e că mulți scriu fără o chemare anume. Tommaso se întorcea la mânăstire cu traista mereu plină
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
găsea nici măcar o singură speranță în realizarea acestui vis, ci aștepta fără măcar să știe ce. Era mai bine însă atunci când căldura pătrundea puțin și în bezna celulei, încălzindu-l, sciatica nu-i dăduse nicicând pace și reumatismele deveniseră tot mai nesuferite, provocându-i dureri la încheieturi, dându-i impresia că are oasele putrede. "Viața unui deținut" se gândea "ce diferită e de cea a unui om liber; acesta nu știe ce-nseamnă să se bucure de cele mai mărunte lucruri, de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de teamă să nu afle Conțescu și să tragă de aci concluzia că a părăsit gândul căsătoriei. Un timp se mulțumi deci să treacă zilnic pe la locuințele fostelor soții, lucru obositor. Ideea de a-și ține copiii dispersați îi era nesuferita și Gonzalv suferea vizibil din cauza aceasta. Oricâtă încredere avea în mamele respective, susținea că numai un bărbat cu criterii științifice poate să G. Călinescu dea bune îndrumări pediatrice. Îi era frică grozav ca nu cumva copiii, aruncați în medii deosebite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
soarbă puțină zeamă de lămâie îndulcită. - Cum te simți? Întrebă iarăși Gonzalv cu o tată obosită șicu ochii încercănați de îndoieli și nesomn. - Nițeluș mai binișor! Șopti în diminutive Conțescu. Din nefericire, bucuria lui fu de scurtă durată. Călduri de nesuferit îl aprinseră deodată, dureri în piept însoțite de înecăciune se iviră, și geograful căzu aproape în delir. Medicii chemați în grabă la consult fură de un acord deplin. Din cauza șederii pe spate și evident a slăbirii organismului, Conțescu făcuse o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dea arama pe față, făcând astfel dovada ,,satanismului’’‚ ei congenital. Acrivița, ,,fata a mai mare a lui Hagi Cănuță, toptangiu pe vremuri’’, care ajunge soția lui kir Ianulea, departe de a ne sugera intenția de reabilitare la Caragiale, ilustrează caracterul nesuferit, exasperant, al unei femei aproape în toată puterea cuvântului infernală. Numai faptul că nu trece și la crimă ne impune rezerva acestui ,,aproape’’. Autorul nu-i face portretul fizic, dar îi împrumută o trăsătură semnificativă: privirea crucișă. Blândă și supusă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și frisonul. Nu e întîmplător că Cioran povestește cum își detesta tatăl când, copil fiind, dimineață de dimineață, trebuia să-l asculte relatând nevesti-sii ce visase noaptea. Tocmai excesul acesta de personal și intim face visul intransmisibil, și povestirea lui nesuferită. Dimpotrivă, sânt interesante visele noastre comune, cele în care ne recunoaștem cu toții cu spaimele și fantasmele noastre. Mai mult, visele acestea sânt recurente și prin repetiția lor de-a lungul vieții, ele sugerează că sânt necesare, izvorând dintr-un fond
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au ieșit din senatul imperial tirolezii și după ei polonii, slovenii și triestinii, în același moment a fost pre capăt și cu gloria de pân - acuma a oamenilor constituțiunei din decembre. Acuma e un timp de tranzițiune dintr-o stare nesuferită, nesuportabilă chiar, în niște referințe mai sănătoase și mai conforme naturei lucrurilor. Un ministeriu administrativ va forma deocamdată valul după, care se vor începe comunicațiunile cari să ne ducă, la ceva mai bun decât cele ce au esistat până azi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
va mai fi nimeni în opozițiune afară de noi, pre când azi avem atâtea națiuni cari au interese comune nouă și se luptă alături cu noi. În momentul când toate națiunile dau cu piciorul stărei de față a lucrurilor, numind-o nesuferită și nesuportabilă, au și românii dreptul și datoria de a-i da cu piciorul, căci, pregetând și rămași singuri pre câmpul de luptă, nimeni nu se va mai spăria de opozițiunea noastră singuratecă. Nepăsarea noastră ne pierde. Să nu ne
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
caracter este servitoriul fatalist, un "lasă-mă să te las" credincios ca un animal domestic. Scene cari jignesc simțul estetic sunt și aici destule. Astfel scena din urmă a actului Întâi, deși se ține de intrigă, e de-a dreptul nesuferită - și nu putea fi altfel, căci s-arată paragrafele procedurei penale în fața unei moarte. Jocul peste tot a fost bun. D. Galino (eroul serei) a jucat pe Mardoș, d-șoara Dănescu a vorbit și jucat natural chiar în scenele cele mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Tot ceea ce este trebuia să fie, cu toate că nu ar fi trebuit neapărat să fie așa, pentru că se știe că s-ar fi putut întâmpla și altfel. Nu există nici un om, iar dacă unul totuși există, atunci e ori ascuns, ori nesuferit. Concretul obiectelor s-a dezbărat de eurile lui timp de o viață, din ce în ce mai obraznic... Fie ca o molimă. (Ia o înghițitură mare din sticla de cognac de alături) O tânără ființă feminină... o bucată râvnită de carne omenească... un refuz
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
infidelitatea acesteia, dar, surprinzător, în final regretă gestul pripit, aproape că nu mai crede vinovăția celei atât de dragi, și condamnă cioara pentru lipsa ei de discreție și de diplomație, blestemând-o să aibă un penaj întunecat și un glas nesuferit. Nota ironică a autorului la adresa bărbaților creduli nu constituie decât o nouă apreciere a sexului frumos, capabil a-i domina, în ciuda orgoliului masculin exacerbat de afișat: „Nu spune nimănui pe lumea asta/ Că alt bărbat i-a drăgălit nevasta;/ Altmintrelea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încredințată că-l ajunge pe Solomon la înțelepciune”210), snobismului și prostiei, se situează Cesca (VI, 8), o narcisiacă copleșită de propria importanță și care nu descoperă în ceilalți decât neajunsuri: „n-avea pereche de scârbă ce era, țâfnoasă și nesuferită, de nu puteai să-i intri în voie nici pentru unul Dumnezeu; ba pe deasupra se ținea și-așa măreață, încât nici de-ar fi fost să fie copila regelui din Franța n-ar fi putut fi mai fudulă.”211 Nota
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu doar vecinii, ci și rudele, ce-i oferă soțului o corecție pe cinste. Isabella, din povestirea a șasea a aceleiași zile, are nu mai puțin de doi amanți, unul fiind propria ei alegere, pe celălalt, un cavaler plicticos și nesuferit, este nevoită să l accepte, căci o amenințase cu dezonoarea publică. Surprinsă de soț cu cei doi pretendenți în spațiul intim al căminului, ea are puterea și curajul de a inventa o adevărată poveste tragică: cei doi amanți s-ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]