1,052 matches
-
macroscopică. Materialele paramagnetice au atomi cu momentele magnetice întreptate în direcții aleatoare atunci când nu este prezent niciun câmp magnetic, care se aliniază în prezența unui câmp. Nucleul unui atom nu va avea niciun spin atunci când are atât număr par de neutroni cât și de protoni, dar în alte cazuri cu numere impare, nucleul poate avea spin. În mod normal, nucleele cu spin sunt aliniate în direcții aleatoare, din cauza . Cu toate acestea, pentru anumite elemente (cum ar fi xenon-129) este posibil să
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
prin . Acest lucru se întâmplă atunci când un proton cu energie mare lovește un nucleu atomic, provocând extragerea unui număr mare de nucleoni. Elementele mai grele decât fierul s-au produs în supernove prin și în prin , care implică capturarea de neutroni de către nucleele atomice. Elemente cum ar fi plumbul s-au format în mare parte prin dezintegrarea radioactivă a elementelor mai grele. Cei mai mulți dintre atomii care alcătuiesc Pământul și pe locuitorii săi au fost prezenți, în forma lor actuală, în nebuloasa
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
fost propusă o „” pentru unele elemente cu numere atomice mai mari de 103. Aceste pot avea un nucleu relativ stabil în raport cu dezintegrarea radioactivă. Cel mai probabil candidat pentru un atom supergreu stabil, unbihexium, are 126 de protoni și 184 de neutroni. Fiecare particulă de materie are o particulă corespondentă de antimaterie cu sarcină electrică opusă. Astfel, pozitronii sunt antielectroni, încărcați pozitiv, iar antiprotonii sunt echivalentul unor protoni cu sarcină negativă. Atunci când materia și antimateria se întâlnesc, ele se anihilează reciproc. Din
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
urmare, nu a fost descoperită în natură antimaterie. Cu toate acestea, în 1996 echivalentul din antimaterie al atomului de hidrogen (antihidrogen) a fost sintetizat la laboratorul CERN din Geneva. Alți atomi exotici au fost create prin înlocuirea unuia din protoni, neutroni sau electroni cu alte particule cu aceeași sarcină electrică. De exemplu, un electron poate fi înlocuit cu un miuon mult mai masiv, formând un . Aceste tipuri de atomi pot fi folosite pentru a testa previziuni fundamentale ale fizicii.
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
alte particule mai simple, fiind unitatea structurală a chimiei. Este o grupare a materiei care constă într-un miez dens numit "nucleu atomic", înconjurat de un spațiu numit "nor electronic". Nucleul este alcătuit din particule încărcate pozitiv numite protoni și neutroni (împreună sunt numiți nucleoni), în jurul căruia orbitează particulele încărcate negativ din norul electronic (electronii). Într-un atom neutru, electronii încarcați negativ echilibrează numărul încărcăturii pozitive ale protonilor. Nucleul este dens, masa acestuia fiind de 1836 de ori mai mare decât
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
care este constituită dintr-un singur tip de atom, caracterizat de un anumit număr de protoni din interioul nucleului atomic (cunoscut ca si număr atomic, notat cu simbolul "Z"). Masă atomică este indicată drept suma a numărului de protoni și neutroni din interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr atomic, masa lor atomică nu trebuie să fie neapărat egală; atomii care prezintă diverse mase atomice sunt cunoscuți drept "izotopi". De exemplu, toți atomii cu
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
poate fi ilustrata în mod simbolic printr-o ecuație chimice. În timp ce într-o reacție chimică non-nucleara numărul și tipul atomilor de pe ambele părți ale ecuației este egal, într-o reacție nucleară această condiție se aplică doar particulelor nucleare (protoni și neutroni). Natură reacțiilor chimice pe care o substanță le poate suferi și descărcările de energie ce pot surveni sunt definite prin anumite legi de bază, numite și legi chimice. Secvențele care pot fi urmate în momentul reorganizării legăturilor chimie sunt denumite
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
remarcat de asemenea calitățile de albire ale noului gaz. Carl Wilhelm Scheele a izolat clorul prin reacția piroluzitului (dioxid de mangan, MnO) cu acidul clorhidric (HCl): Clorul face parte din familia halogenilor, grupa 17. Are 7 electroni de valență, 18 neutroni, 17 protoni și 17 electroni. Configurația electronică este: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5. Deoarece are 7 electroni pe ultimul strat, atomul de clor este instabil și caută un element cu care să se combine pentru a-și forma structura stabilă
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
securitate. Președintele Carter nu a găsit decât de a da asigurări verbale de ajutor în caz de atac și că rachetelor SS20 se putea răspunde cu armele deja existente și mai promit că vor lua în considerare folosirea armelor cu neutroni pentru apărare în caz de atac. În 1979, președintele republican Carter e constrâns să-și reconsidere politica pentru Europa, asigurările verbale nefiind de ajunse. Tot acum au loc întâlnirile din Guadalupa, unde participă SUA, Schimdt, președintele francez și premierul UK
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
folosit pentru prima dată de Marie Curie. Pentru a se înțelege fenomenul de radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule încărcate pozitiv protoni și particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În funcție de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe: forța
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule încărcate pozitiv protoni și particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În funcție de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe: forța de respingere dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forțe
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe: forța de respingere dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forțe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia luminescența unor săruri ale uraniului. În 1898, soții Marie
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
fiind egală cu masa nucleului inițial. Izotopii uraniului se transformă prin procesul dezintegrării spontane: Acest fenomen are loc la nucleii cu un număr mic de protoni. He → He + n B → Be + p In acest caz în loc de emisiune de protoni sau neutroni, are loc o emisiune de nuclei mari atomici: Acest fenomen are loc în cazul unei emisiuni intense de protoni, ca de exemplu în cazul fierului când doi protoni colidează simultan cu nucleul, fiind posibilă chiar emisiunea simultană a 2 protoni
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
intense de protoni, ca de exemplu în cazul fierului când doi protoni colidează simultan cu nucleul, fiind posibilă chiar emisiunea simultană a 2 protoni. Fe → Cr + 2 p In acest caz în nucleul atomic se produce o transformare a unui neutron într-un proton însoțită de emisiunea unui electron cu energie mare, numărul atomic crescând cu o unitate. formula 6 In acest caz un proton din nucleu se transformă într-un neutron și un pozitron încărcat cu energie, numărul atomic micșorându-se
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
caz în nucleul atomic se produce o transformare a unui neutron într-un proton însoțită de emisiunea unui electron cu energie mare, numărul atomic crescând cu o unitate. formula 6 In acest caz un proton din nucleu se transformă într-un neutron și un pozitron încărcat cu energie, numărul atomic micșorându-se cu o unitate. l: formula 7 Mai există o posibilitate de transformare a unui proton în neutron prin captare de electroni. Se produce când nucleii atomici, după o dezintegrare, sunt încărcați
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
o unitate. formula 6 In acest caz un proton din nucleu se transformă într-un neutron și un pozitron încărcat cu energie, numărul atomic micșorându-se cu o unitate. l: formula 7 Mai există o posibilitate de transformare a unui proton în neutron prin captare de electroni. Se produce când nucleii atomici, după o dezintegrare, sunt încărcați cu energie mare, radiațiile γ fiind unde electromagnetice de înaltă frecvență. Această emisiune nu produce transformări ale protonilor sau neutronilor nucleari, ci numai în cazul emisiilor
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
de transformare a unui proton în neutron prin captare de electroni. Se produce când nucleii atomici, după o dezintegrare, sunt încărcați cu energie mare, radiațiile γ fiind unde electromagnetice de înaltă frecvență. Această emisiune nu produce transformări ale protonilor sau neutronilor nucleari, ci numai în cazul emisiilor α și β, ca de exemplu: formula 9 Dezintegrarea alfa este procesul prin care din nucleul atomic se emite o particulă alfa (doi protoni și doi neutroni), cu apariția unui atom având numărul atomic diminuat
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
Această emisiune nu produce transformări ale protonilor sau neutronilor nucleari, ci numai în cazul emisiilor α și β, ca de exemplu: formula 9 Dezintegrarea alfa este procesul prin care din nucleul atomic se emite o particulă alfa (doi protoni și doi neutroni), cu apariția unui atom având numărul atomic diminuat cu 2 și numărul de masă diminuat cu 4. U →Th + He Dezintegrarea beta este procesul prin care nucleul atomic emite particule beta (electron sau pozitron) pentru a obține număul optim de
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
unui atom având numărul atomic diminuat cu 2 și numărul de masă diminuat cu 4. U →Th + He Dezintegrarea beta este procesul prin care nucleul atomic emite particule beta (electron sau pozitron) pentru a obține număul optim de protoni și neutroni. Există două tipuri de dezintegrare beta: beta minus (β-) când se emite un electron și beta plus (β+) când se emite un pozitron. La dezintegrarea beta minus se mai emite ș o particulă antineutrino în timp ce la dezintegrarea beta plus se
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
aceea, trebuia să acorde din ce în ce mai multa atenție problemelor de biologie și să-și însușească cunoștințe de chimie, biologie și medicină, care îi erau indispensabile pentru înțelegerea proceselor radiobiologice. La sfârșitul anilor '30, împreună cu colaboratorii săi, a construit un generator de neutroni, în vederea cercetării acțiunii radiației ionizante asupra corpurilor vii. Aceste cercetări de biologie erau legate de lucrări fundamentale de dozimetrie neuronică, în care a folosit experiența acumulată în cadrul laboratorului Cavendish. După terminarea celui de-al doilea război mondial, Gray a activat
Louis Harold Gray () [Corola-website/Science/306727_a_308056]
-
au crezut că scăderea rapidă a fost din cauza unui defect la unul dintre regulatorii de putere, scăpând din vedere contaminarea reactorului. Cu scopul de a spori reactivitatea (neștiind că scăderea drastică a puterii este cauzată de absorbția în exces a neutronilor de xenon-135), au fost scoase celulele de control din reactor în ciuda faptului că acest lucru este permis cu respectarea unor reguli stricte de siguranță. Cu toate acestea, puterea reactorului nu a crescut decât în jur de 200 MW putere ce
Accidentul nuclear de la Cernobîl () [Corola-website/Science/306952_a_308281]
-
a.m., pe 26 aprilie au fost pornite pompele de apă care erau acționate de turbina generatorului crescând fluxul de apă peste specificațiile regulilor de siguranță. Fluxul de apă crește spre ora 1:19 a.m. (în tot acest timp apa absorbind neutroni) și nivelul tot mai mare necesitând scoaterea manuală a celulelor de control. Acest aspect produce o funcționare foarte instabilă unde lichidul de răcire și xenon-135 au substituit rolul celulelor de control din reactor. În afară de cele câteva zeci de victime imediate
Accidentul nuclear de la Cernobîl () [Corola-website/Science/306952_a_308281]
-
recurgerea la altă generație de arme nucleare care să înlăture tabuul nuclear și care să facă posibilă intervenția la distanță fără riscul angajării unor trupe înarmate convențional. Această generație de arme nucleare există deja: este vorba de armele tactice cu neutroni care nu au dezavantajul căderilor radioactive și suflul exrtrem de destructiv. Ele pot elimina inamicul de pe o rază redusă lăsând în picioare clădirile. Cu aceste arme, o campanie confuză și prelungită în genul celei din Irak nu ar fi necesară
Cătălin Avramescu () [Corola-website/Science/308320_a_309649]