1,936 matches
-
și „influențele mediului extern” asupra individului în procesul de geneză a tipului de personalitate anormală sau psihopatică. Dispoziția de bază este esențială în orientarea dezvoltării personalității unui individ în direcția unei psihopatii, pe când mediul reprezintă circumstanțele exterioare patogene favorabile apariției nevrozelor, ceea ce este cu totul altceva. Definiția și natura psihopatiilor K. Schneider afirmă că „personalitățile psihopatice sunt acele forme anormale care suferă din cauza anomaliei lor, și din cauza acestei anomalii suferă și societatea”. L.A. Koch afirmă că aceste persoane sunt oameni care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturii individuale a unei persoane, K. Schneider propune să se ia în considerare trei complexe de calități: inteligența, viața vegetativ-sensibilă și personalitatea (caracterul și temperamentul). În scopul elucidării naturii personalităților psihopatice, s-a recurs la o comparație a acestora cu nevrozele. Se considera, raportat la ambele situații menționate, că „este apreciat ca normal acel om la care dizarmoniile personalității și reacțiile sale se mențin între anumite limite, iar trăsăturile individuale ale personalității acestuia nu înregistrează deviații semnificative în raport cu media” (N. Petrifowitsch
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la nevrotici este vorba, exclusiv, despre dezvoltări reactive în raport cu situațiile externe ale lumii și ale vieții. Aceste aspecte dovedesc că psihopatiile sunt legate de o anumită structură internă a personalității, de o anumită „dispoziție” patologică congenitală de tip constituțional, pe când nevrozele reprezintă un anumit „mod de răspuns” de factură reactiv-conflictuală la factorii mediului extern. Relația dintre nevroze și psihopatii, din punct de vedere psihopatologic pare însă a fi admisă de numeroși specialiști. Se consideră că mulți nevrotici sunt de fapt „psihopați
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Aceste aspecte dovedesc că psihopatiile sunt legate de o anumită structură internă a personalității, de o anumită „dispoziție” patologică congenitală de tip constituțional, pe când nevrozele reprezintă un anumit „mod de răspuns” de factură reactiv-conflictuală la factorii mediului extern. Relația dintre nevroze și psihopatii, din punct de vedere psihopatologic pare însă a fi admisă de numeroși specialiști. Se consideră că mulți nevrotici sunt de fapt „psihopați cu exterior nevrotic” (Stranski). Walter admite existența concomitentă atât a „psihopaților nevrotici”, cât și a „nevroticilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mediului sau ai lumii externe. Bräutigam propune să se delimiteze structura nevrotică, ca fiind una de factură „internă”, conflictuală și ambivalență, de structura psihopaticilor, care este mai mult de factură „exterioară”. Häfner, la rândul său, face o analiză comparată între nevroze și psihopatii. După acesta, nevrozele sunt tulburări ale comunicării inter-umane, individul rămânând însă în limitele stabilite ale lumii. Spre deosebire de aceștia, psihopatul este incapabil de a se adapta, de a se integra sau de a se pune de acord cu lumea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Bräutigam propune să se delimiteze structura nevrotică, ca fiind una de factură „internă”, conflictuală și ambivalență, de structura psihopaticilor, care este mai mult de factură „exterioară”. Häfner, la rândul său, face o analiză comparată între nevroze și psihopatii. După acesta, nevrozele sunt tulburări ale comunicării inter-umane, individul rămânând însă în limitele stabilite ale lumii. Spre deosebire de aceștia, psihopatul este incapabil de a se adapta, de a se integra sau de a se pune de acord cu lumea, cât și de a putea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lumii. Spre deosebire de aceștia, psihopatul este incapabil de a se adapta, de a se integra sau de a se pune de acord cu lumea, cât și de a putea fi egal cu sine-însuși, dificultatea sa fiind legată de o tulburare caracterial-constituțională. Nevrozele sunt conflicte situate „în interiorul normelor social-umane”, pe când psihopatiile depind de o tulburare a „ordinii sufletești interioare” a acestei categorii de indivizi. Zeldenrust menționează că diferențierea dintre nevroze și psihopatii trebuie căutată nu numai în intervenția „predispoziției constituțional-genetice” în cazul „factorului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
putea fi egal cu sine-însuși, dificultatea sa fiind legată de o tulburare caracterial-constituțională. Nevrozele sunt conflicte situate „în interiorul normelor social-umane”, pe când psihopatiile depind de o tulburare a „ordinii sufletești interioare” a acestei categorii de indivizi. Zeldenrust menționează că diferențierea dintre nevroze și psihopatii trebuie căutată nu numai în intervenția „predispoziției constituțional-genetice” în cazul „factorului psihopatic” și în cea a „influențelor psihotraumatizante ale mediului extern” în cazul „factorului nevrotic”. Trebuie ca în ambele situații să fie avute în vedere, „structurile temporale ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
temporale ale vieții individuale” în „geneza” și „direcția” de evoluție și dezvoltare a acestor situații psihopatologice. Din cele expuse mai sus, se relevă ca importanță raportul dintre „dispoziția constituțional-genetică” a personalității și „influența mediului extern” în geneza psihopatiilor și a nevrozelor, așa cum se poate vedea și din schema de mai jos. grafic p.238 ms. DISPOZIȚIE MEDIU Schema de mai sus oferă o imagine grafică a raportului și repartiției nevrozelor și psihopatiilor în relație cu „dispoziția” și „mediul”. Un fapt asupra
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a personalității și „influența mediului extern” în geneza psihopatiilor și a nevrozelor, așa cum se poate vedea și din schema de mai jos. grafic p.238 ms. DISPOZIȚIE MEDIU Schema de mai sus oferă o imagine grafică a raportului și repartiției nevrozelor și psihopatiilor în relație cu „dispoziția” și „mediul”. Un fapt asupra căruia dorim să insistăm este că psihopatiile nu trebuie considerate boli în sens psihiatric ci tipuri de constituții anormale, ale personalității normale. Aceste personalități patologice sunt definite de K.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizat prin următoarele: - estomparea manifestărilor emoționale de șoc (depresie, dezorganizarea comportamentului, tendințe regresive, tulburări neurovegetative); - rememorarea accidentului cu toate detaliile și circumstanțele acestuia; - retrăirea amintirilor și a experiențelor afective în raport cu obiectul pierdut. În timp se poate chiar observa organizarea unei „nevroze tematice” specifică acestei faze, prin incapacitatea realizării unui progres readaptativ. Această nevroză se caracterizează prin următoarele: atitudini regresive, activități revendicative, tendințe ipohondriace, manifestări de tip isteric. În cazurile cu o evoluție favorabilă activitatea de readaptare progresează, simptomatologia clinică estompându-se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regresive, tulburări neurovegetative); - rememorarea accidentului cu toate detaliile și circumstanțele acestuia; - retrăirea amintirilor și a experiențelor afective în raport cu obiectul pierdut. În timp se poate chiar observa organizarea unei „nevroze tematice” specifică acestei faze, prin incapacitatea realizării unui progres readaptativ. Această nevroză se caracterizează prin următoarele: atitudini regresive, activități revendicative, tendințe ipohondriace, manifestări de tip isteric. În cazurile cu o evoluție favorabilă activitatea de readaptare progresează, simptomatologia clinică estompându-se. Încărcătura agresivă și de autoacuzare se șterge. Se restabilesc capacitățile de autocontrol
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expansive de tip hiperstenic, expansiv-pasionale, așa cum sunt întâlnite în paranoia; b) Manifestările senzitive sunt acele manifestări de tip astenic care traduc o slăbiciune de caracter, vulnerabilitate, timiditate și modestie. În sensul acesta sunt menționate ca exemple: delirul senzitiv de relație, nevroza obsesională. c) Dorințele și realizările artistice, care sunt legate de sublimare, mecanismele de catarsis, realizarea autistă a dorințelor de tipul erotomaniei sau a bovarismului. Din punctul său de vedere, K. Schneider clasifică stările reactive în două grupe: reacții anormale la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi: a) Reacții primitive: - reacții explozive constând din agitație impulsivă, stări confuzionale sau crepusculare cu un mare potențial agresiv (suicid, omor, incendiu, viol, fuga, furt), - refulare cu formarea de complexe ideo-afective, ceea ce poate constitui o serioasa potențialitate pentru o viitoare nevroză sau psihoză, - conversiune de tip isteric (motor, senzorial, somatic sau psihic). b) Reacții ale personalității, determinate de tipul constituțional al subiectului și de modelul de răspuns al acestuia din punct de vedere emoțional-afectiv. El poate avea următoarele aspecte: paranoia senzitivilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de stingere a conflictelor cu împăcarea părților. Dezvoltările anormale Cadrul general al problemei Problema definirii stărilor de dezvoltare anormală este la fel de dificil de făcut ca și cea a reacțiilor. Majoritatea autorilor sunt de acord în a admite că limitele dintre nevroze, psihopatii, reacții și dezvoltări anormale sunt extrem de variabile și adesea ele ne scapă unei analize curente clinicopsihiatrice. Unii autori pun serios în discuție, așa cum se va vedea în continuare, chiar problema diferențierii acestui grup de tulburări psihopatologie de psihozele endogene
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihotraumatism emoțional-afectiv. Reacțiile dispar odată cu încetarea acțiunii cauzei asupra persoanei respective. În cazul dezvoltărilor anormale, factorii etiologici sunt „absorbiți” și „prelucrați” de subiect iar echilibrul psihic odată tulburat nu se mai poate restabili ușor și imediat, ca în cazul reacțiilor. Nevrozele presupun un conflict exterior, pe când dezvoltările anormale, un conflict interior, de o mai mare importanță și complexitate. Un rol important revine factorilor psihotraumatizanți care intervin în cursul „perioadelor de criză psiho-biologică” ale individului, fie că este vorba de pubertate și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai puțin stereotipă, la anumite excitații sau constelații de factori etiologici, precum si dispoziția de a schimba modelul de atitudine corespunzătoare ulterioară, în interiorul unor limite bine precizate. Acest punct de vedere este acceptat și de către B, Peuleikhoff și K. Mester. Pentru nevroze au semnificație patogenă „situațiile de viață” ale individului, pe când în cazul dezvoltărilor anormale, factorul decisiv îl reprezintă terenul psiho-biologic constituțional ai acestuia sau o anumită „dispoziție” înnăscută care îi este specifică. Jenkins afirmă, referitor la „teren”, că „fiecare om se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
indivizi, „terenului psiho-biografîc” care favorizează dezvoltarea acestor tulburări psihopatologice. Aceste dispoziții maladive constau din următoarele: nesiguranță, suspiciune crescută, stare de tensiune psihică permanentă, psihorigiditate cu tendință la închidere în sine, dificultăți serioase de adaptare, o mare senzitivitate față de frustrări. 22. NEVROZELE Istoric Termenul de nevroză apare în secolul al XVIII-lea în legătură cu studiile efectuate de Vieussens asupra creierului. El începe să fie folosit în mod curent de către W. Cullen (1769) pentru a desemna „un ansamblu de tulburări ale sentimentului sau ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
favorizează dezvoltarea acestor tulburări psihopatologice. Aceste dispoziții maladive constau din următoarele: nesiguranță, suspiciune crescută, stare de tensiune psihică permanentă, psihorigiditate cu tendință la închidere în sine, dificultăți serioase de adaptare, o mare senzitivitate față de frustrări. 22. NEVROZELE Istoric Termenul de nevroză apare în secolul al XVIII-lea în legătură cu studiile efectuate de Vieussens asupra creierului. El începe să fie folosit în mod curent de către W. Cullen (1769) pentru a desemna „un ansamblu de tulburări ale sentimentului sau ale mișcării fără febră și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
W. Cullen (1769) pentru a desemna „un ansamblu de tulburări ale sentimentului sau ale mișcării fără febră și fără o leziune decelabilă a organelor interne, dar în raport cu o afecțiune de ordin general a creierului”. Ph. Pinel (1819) introduce în grupa nevrozelor următoarele afecțiuni: surditatea, cecitatea, diplopia, tetania, eclampsia, convulsiile, hidrocefalia și coreea. M. Romberg (1840) include în nevroze și bolile nervilor periferici, ale măduvei spinării și encefalului. E. von Feuchtersleben (1845) propune termenul de psihoză pentru a desemna bolile psihice, pe când
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și fără o leziune decelabilă a organelor interne, dar în raport cu o afecțiune de ordin general a creierului”. Ph. Pinel (1819) introduce în grupa nevrozelor următoarele afecțiuni: surditatea, cecitatea, diplopia, tetania, eclampsia, convulsiile, hidrocefalia și coreea. M. Romberg (1840) include în nevroze și bolile nervilor periferici, ale măduvei spinării și encefalului. E. von Feuchtersleben (1845) propune termenul de psihoză pentru a desemna bolile psihice, pe când termenul de nevroză îl rezervă bolilor neurologice ale sistemului nervos. J. M. Charcot va descrie diferite entități
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
surditatea, cecitatea, diplopia, tetania, eclampsia, convulsiile, hidrocefalia și coreea. M. Romberg (1840) include în nevroze și bolile nervilor periferici, ale măduvei spinării și encefalului. E. von Feuchtersleben (1845) propune termenul de psihoză pentru a desemna bolile psihice, pe când termenul de nevroză îl rezervă bolilor neurologice ale sistemului nervos. J. M. Charcot va descrie diferite entități patologice ale sistemului nervos central de natură organică, după modelul anterior al PGP. Celelalte tulburări nervoase, cum ar fi isteria, le consideră ca fiind boli dinamice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale sistemului nervos central de natură organică, după modelul anterior al PGP. Celelalte tulburări nervoase, cum ar fi isteria, le consideră ca fiind boli dinamice sau funcționale, lipsite de un substrat organic cerebral. În secolul al XIX-lea în grupa nevrozelor sunt incluse bolile la care nu se poate decela o leziune organică cerebrală și care, din punct de vedere clinic, se manifestă prin tulburări de natură psihiatrică. Din acest motiv H. Tuke (1892) va considera nevrozele ca fiind boli funcționale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
XIX-lea în grupa nevrozelor sunt incluse bolile la care nu se poate decela o leziune organică cerebrală și care, din punct de vedere clinic, se manifestă prin tulburări de natură psihiatrică. Din acest motiv H. Tuke (1892) va considera nevrozele ca fiind boli funcționale. Studiul și cunoașterea clinică a nevrozelor înregistrează o dezvoltare considerabilă între anii 1360-1890 prin contribuțiile lui J.M. Charcot, A.A. Liébault, J. Berheim. Ei au reușit să reproducă simptome clinice de tip nevrotic induse cu ajutorul sugestiei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu se poate decela o leziune organică cerebrală și care, din punct de vedere clinic, se manifestă prin tulburări de natură psihiatrică. Din acest motiv H. Tuke (1892) va considera nevrozele ca fiind boli funcționale. Studiul și cunoașterea clinică a nevrozelor înregistrează o dezvoltare considerabilă între anii 1360-1890 prin contribuțiile lui J.M. Charcot, A.A. Liébault, J. Berheim. Ei au reușit să reproducă simptome clinice de tip nevrotic induse cu ajutorul sugestiei hipnotice. Din acest moment, nevrozele sunt considerate a fi tulburări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]