2,792 matches
-
Articolele Autorului Se lasă un miraj premonitoriu- La gândul serii încerc să-l alipesc, Să-mi curgă-n almanahul iluzoriu Cu alte vise, pe care le voiesc. Spre ziduri, albe țărmuri stăvilite, Cu zboruri ce în inima vuiesc, Las creierului nișe neștirbite, Din sacrificiul ce luptă în grotesc. Am învățat că visul mă unește Cu toate câte sunt și nu mai sunt, Iar în vegheri Morgana Fata-mi recitește Ideea ceasului demult cărunt. Visez nisipuri, piei cu roșii stofe, Acoperindu-se
DE CE SA PĂRĂSIM UN INEFABIL? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377521_a_378850]
-
alergași-n palma luine-om adăpostisă scriem verscă doar cuvântulare sensde înțelesce strigi așae ceva neînțeles?... XI. CUVINTE, CUVINTE, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017. Cuvinte, cuvinte s-au împrăștiat pe tot corpul și ca nișe dălți înfometate mușcă bucăți de piatră de pe oasele înrobite de crucea încălzită în inimă și caută nici eu nu știu exact ce dar simt cum izvorul țâșnește mai tare și mă adună în buzunarul de la piept să te poți hrăni
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
inimă și caută nici eu nu știu exact ce dar simt cum izvorul țâșnește mai tare și mă adună în buzunarul de la piept să te poți hrăni în iarna fără ninsori. Citește mai mult Cuvinte, cuvintes-au împrăștiat pe tot corpulșica nișe dălțiînfometatemușcăbucăți de piatrăde pe oasele înrobitede cruceaîncălzită în inimăși cautănici eu nu știu exact cedar simtcum izvorul țâșneștemai tareși mă adunăîn buzunarulde la pieptsă te poțihrăniîn iarnafără ninsori.... XII. CÂRCEL, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2158 din 27
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
cea mai mare dimensiune. - Altarul este partea cea mai importantă a unei biserici și veți înțelege imediat în baza căror considerente am făcut această afirmație. El este clădit sub forma unui dreptunghi în continuarea zidurilor naosului. Altarul este spațios, cu nișe mari. În partea de răsărit, se închide printr un semicerc asemănător absidelor și situat în ax. În acest fel se asigură o importantă mărire a spațiului. În altar trecerea se face prin două uși numite diaconești. Ei bine, prin aceste
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
când era gata-gata să vadă “luminița”! O doamnă, și arătă cu mâna spre ultimul tablou, i se arătase propunându-i să facă un pact: o ajută să trăiască doar cu o condiție, s-o înlocuiască. O adusese aici, văzuse șirurile nișelor cu urne din pereți, apoi locuința. Avea să se ocupe de administrarea acestui loc. Dacă accepta, urma să trăiască atât cât îi era menit! În rest, putea să facă tot ceea ce-i plăcea, ce o interesa și înainte! Când avea
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
făcea nevăzut Și astfel el a putut să se bată Cu Siegfried,vitezul prinț de toți temut. Alberich recunoaște c-a fost învins Devenind a comorii ocrotitor Ca s-o păzească el e convins, Cunoascându-i blestemul ucigător. Când sabia din nișă a fost scoasă, Este trezit balaurul adormit, Și bestia se avântă furioasă Spre Siegfried care la luptă a pornit. Balauru-i ucis de viteazul prinț, Ce apoi în sângele lui se scaldă, Dar din tei o frunză atunci s-a desprins
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
ombilical cu ceea ce denumim generic comunicare mediatică. Mai întâi de toate, trebuie spus că vom contura aici cadrele sui-generis ale unui model comunicațional, ce derivă în mod firesc din succesiunea de evenimente radiografiate zilnic în mediul vizual. Personal, consider că „nișa” comunicării prin intermediul mijloacelor de informare în masă are un rol decisiv la ora actuală în privința ... Citește mai mult Când scrii H1, H2, ... , Hn, cititorul are dintr-o dată impresia că se află față în față cu alura binecunoscută a unui șir
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
ombilical cu ceea ce denumim generic comunicare mediatică. Mai întâi de toate, trebuie spus că vom contura aici cadrele sui-generis ale unui model comunicațional, ce derivă în mod firesc din succesiunea de evenimente radiografiate zilnic în mediul vizual. Personal, consider că „nișa” comunicării prin intermediul mijloacelor de informare în masă are un rol decisiv la ora actuală în privința ... XXI. MAGDALENA ALBU - CADAVRUL DIN DEȘERT, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014. „Dar este o lașitate a nu vorbi
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
ajutor în bucătărie, mai ales că eu am două mâini stângi, deși sunt dreptaci. Odată ajunși în bucătărie, Mihai i-a arătat femeii unde găsește fiecare lucru și unde era combina frigorifică pitită. Aceasta se găsea într-un fel de nișă săpată în peretele dinspre stradă. -Acum am să vă rog, să mă lăsați singură. -Cu o singură condiție, dacă acceptați să ne tutuim. Mihai a privit-o în ochii ei ca smaraldul așteptând răspunsul. -Cu drag! Te rog să mergi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
al unei iubiri unice. Sublimate în spirit. Infinite. Între cele două momente ale observației mele, “negrul mesager/ a venit/ și-a lovit.” (Poemul 5, p. 13) Erosul a fost transfigurat de constrângerile altor dimensiuni. Dragostea și-a găsit o altă nișă potențatoare. Sfâșietoarea durere și-a aflat salutara speranță: Nirvana. Într-o cu totul altă logică decât cea creștină. Într-o lume posibilă, poate mistică, poate livrescă. Puternic spiritualizată. Cu o teribilă forță perlocuționară. Altfel, eu nu aș fi ajuns acolo
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
acasă, căci ăsta era numele spațiului circular în care pătrundeai. Intrarea se făcea direct printr-o ușă glisantă ca la magazinele japoneze ori sud-coreene, ar fi zis Agripina și prietena ei. Un arc de cerc în stânga ușii ascundea explicit o nișă-naltă cât încăperea cu rafturi pe care se găseau cărți, reviste, albume cu fotografii legate de artă și rostul servirii ceaiului, după cum puteai să descoperi în timp. La cele de sus ajungeai accesând un buton cu numărul rândului. Se declanșa
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
de preotul paroh. Actualul altar principal al bisericii este proiectat și realizat de maistrul tâmplar Back Lajos. Lucrarea a fost premiat la Expoziția mondială de la Viena din 1873. Cele trei figuri ale altarului o înfățișează pe Sfânta Maria - aflată în nișa centrală - și pe cei doi regi maghiari sanctificați, Sfântul Ștefan și Sfântul Ladislau. O lucrare deosebită, o compoziție barocă sculptată dintr-un singur bloc de piatră, este grupul statuar „Sfânta Cruce”, operă a meșterului Nachtigall János, reprezentând scena crucificării Mântuitorului
PIAŢA UNIRII, BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL MIHAIL” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374811_a_376140]
-
sau ”depresia șomerului” induc omului modern suferințe în plan psihic, cu efecte dezastruoase mai subtile decât foamea și lupta pentru supraviețuire experimentate în trecut. Situațiile de dependență de azi determină indivizii să se simtă inutili, lipsiți de sens. Exact în nișa aceasta se insinuează fundamentalismul religios, oferind mai ales tinerilor lipsiți de ”orientare” un pretext de a se reabilita ca membri deplini ai comunității. Din nefericire, în cazul credinței musulmane, efectul pozitiv al acestei re-”orient”-ări e anulat din start
VÂN(Z)ARE DE FERICIRE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375301_a_376630]
-
mai ieși un fum Din aprigul cuptor Când mă voi face scrum În deal la cremator. O pulbere ușoară Un praf fin de cărbune Ce se înalță, zboară Și apoi se depune. Și-o urnă cu cenușe Ascunsă într-o nișe O mână, o mănușe Pe undeva ascunse. Iar sufletul?! S-a dus Nu știe nimeni unde În veșnicul compus Din fracții de secunde. E tot ce te așteaptă Dup-un steril canun, O cale scurtă, dreaptă Pe un traseu comun
IAD ȘI RAI de DANIELA GUMANN în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372074_a_373403]
-
cât se poate de strâns și nu vede în români indivizi, ci personae. Este greu de clasificat în categorii (și registre ori compartimente) culturale omul și fenomenul Dan Puric. Și aceasta deoarece Cultura nu mai există decât sub formă de “nișe”; tranșee obturate, ce nu comunică nici între ele, nici cu oamenii, deveniți “ținte” (“targets”). Iar formele de cultură sunt “produse”, întocmai ca telefoanele mobile și pasta de dinții (ori detergenții și înnălbitoarele de rufe). Dan Puric sfidează (ignoră și contestă
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
noastre, și, întocmai ca Biserica, potrivit învățăturii Sale, nu parcelează (nu fragmentează nici fărâmițează) întregul, ci și-l asumă. Li se adresează românilor (frumoși) ca întreg, în felul în care un romancier ori un mare dramaturg nu scrie pentru “ținte”, “nișe”, ci trimite în lume cărți, nu “produse”. De aceea, Dan Puric are curajul susținerii discursului ontologic. Rapsod și propovăduitor ori propagator al bucuriei, intelectual ce se poate adresa unui mare număr de oameni, actor care adaugă ingrediențele vocației în mesaj
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
morman de alți morți. - Hai, liniștește-te! Că, dacă ești ascultătoare, nu numai că nu pați nimic, dar o să-ți fie și bine! Eu urc pe punte și tu stai aici până vin. Pe ușa aceasta, și-i arătă o nișă, întri într-o baie cu duș. Nu-i apă încălzită la foc, dar apa este destul de caldă și numai bună de spălat. Acolo găsești săpun de-ăl parfumat, prosop și odicolon. Fă-te curată peste tot, că într-o oră
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
ombilical cu ceea ce denumim generic comunicare mediatică. Mai întâi de toate, trebuie spus că vom contura aici cadrele sui-generis ale unui model comunicațional, ce derivă în mod firesc din succesiunea de evenimente radiografiate zilnic în mediul vizual. Personal, consider că „nișa” comunicării prin intermediul mijloacelor de informare în masă are un rol decisiv la ora actuală în privința imprimării unei direcții anume în ceea ce privește actul de comunicare în sine și cel atitudinal la nivel de societate (și facem referire aici la perimetrul autohton, desigur
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
a modului în care intelectualitatea românească s-a raportat la această problemă. În doar câteva pagini, Mircea Vulcănescu reușește să pună ordine într-o chestiune deosebit de complexă și aparent haotică. Folosind o reprezentare „arhitectonică” simplă și elegantă, el pune în nișa cea mai potrivită pe principalii exponenți ai culturii românești interbelice. Judecata este fără cusur și își păstrează valabilitatea deplină și astăzi. Se arată, pe bună dreptate, că problema „noii spiritualități” a fost identificată la începuturile ei, în anii 1925-1929, cu
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
acesteia. Reamintim vorbele lui Mircea Vulcănescu: „identitatea de generație nu implică o identitate de poziție spirituală”, iar exemplul cel mai bun este dat de propria sa generație culturală din perioada interbelică. Este acesta un lucru rău? Credem că nu. Parcurgând „nișele” culturale stabilite de Mircea Vulcănescu, identificăm în ele colegi, prieteni ai acestuia, care, cu toate divergențele de opinie, au slujit, cu toții, cultura românească. Important era spiritul creativ și dorința de a realiza lucruri cu adevărat importante. Cu atât mai mult
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
oamenilor, trecute prin filtrul personal și redate în stil personal. Flora Mărgărit Stănescu. I. COPILĂRIA Zile de toamnă târzie, cu ploi reci și interminabile, care strecoară în suflete un fel de letargie greoaie și monotonă, generatoare de melancolie. Așezată în nișa unei ferestre, Iulia privea pierdută undeva în zarea cenușie, lasându-se purtată de gânduri. De nenumărate ori încercase să dezlege enigma existenței sale. Desigur poveștile cu barza își avuseseră farmecul lor, dar asta se întâmpla cu multă vreme în urmă. Știa
IN CREIERUL MUNTILOR VOL.I de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348248_a_349577]
-
și redate în stil personal. Flora Mărgărit Stănescu. I. COPILĂRIA (din romanul: IN CREIERUL MUNTILOR) Zile de toamnă târzie, cu ploi reci și interminabile, care strecoară în suflete un fel de letargie greoaie și monotonă, generatoare de melancolie. Așezată în nișa unei ferestre, Iulia privea pierdută undeva în zarea cenușie, lasându-se purtată de gânduri. De nenumărate ori încercase să dezlege enigma existenței sale. Desigur poveștile cu barza își avuseseră farmecul lor, dar asta se întâmpla cu multă vreme în urmă. Știa
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
de strajă acea faimoasă drăcoaică. „O mai fi acolo? Oare ce ispite mi se pregătesc? S-o înfrunt sau să fug?” Dar picioarele continuau să urce încet, pe întuneric, și doar din loc în loc lumina pătrundea firav prin câte o nișă sau printr-o spărtură din zid. „Ce bine mi-ar fi prins o lanternă sau vreo feștilă... Nici măcar chibrituri nu am la mine... Cap sec, să plec în ambele nopți fără sursă de lumină și să mă las pe seama diavolului
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
o încăpere intimă, frumos mobilată, poleită în aur, cu așternuturi din mătase și un pat matrimonial în care îl aștepta o fetișcană goală de o frumusețe nemaiîntâlnită. Fermecat de acea apariție se apropie, dar se trezi lângă perete, la o nișă. Privirile îi alunecară afară, peste pădurea de stejar. Turnul se roti din nou cu el și simți cum îl cuprinde amețeala. Niciodată nu privise în jos de la asemenea înălțime. Deodată își aduse aminte de făptura gingașă din patul de alături
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
se rezemă de zid ca să nu se prăbușească la podea. Oare fusese o vedenie sau diavolul i-a luat mințile și se afla la un pas de nebunie? După câteva minute își mai reveni și se întoarse cu fața către nișă. Se apropie din nou de perete și privi afară. De data aceasta nu mai este surprins de înălțimea la care se afla. Stejarii păreau niște pitici, iar soarele se ridicase câteva palme de la orizont. De acolo, de sus, își lăsă
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]