846 matches
-
înalt funcționar din aparatul Ministerului de Externe, în epoca de fericită memorie când ministerul se afla sub conducerea înțeleaptă a lui Corneliu Mănescu. E-hei, și ce vremuri, domnule director de gazetă! se emoționa bărbatul cu părul în formă de nimb, frecându-și palmele, în timp ce așteptau să fie serviți la masă de o menajeră italiană, nepoată a unui vajnic luptător din partidul lui Enrico Berlinguer, cândva responsabilă de încredere la o gospodărie de partid. Mănescu era cu adevărat, în anii aceia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
unul altuia motivul) sacrificiul prezenței ei. Am pornit după prânz. Căldura merita din plin calificativul pompos de "caniculară". O ușoară abureală de vânt, în aceeași direcție cu trăsura, nu ne dădea nici un pic de răcoare, dar ne ținea într-un nimb de praf și ne făcea tot mai cenușii și mai spectrali. Câteva muște, cine știe după ce combinații de legi ale naturii, în loc să rămână în urmă, mergeau cu noi chiar când zburau în direcția contrară trăsurii, afecționând, ca puncte de intermitentă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că mâna doctorului tremurase În timpul nașterii. În 1960 doctorul Nishan Philobosian avea șaptezeci și patru de ani. Avea un cap ca de cămilă, cu gușa atârnând, și toată activitatea i se reflecta În obraji. Părul alb Îi Înconjura ca un nimb capul, de altminteri chel, și Îi umplea urechile mari de parcă ar fi fost vată. Ochelarii lui de chirurg aveau atașate lupe dreptunghiulare. Începu cu gâtul, căutând cute suspecte. Îmi numără degetele de la mâini și de la picioare. Îmi inspectă cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
seama că, chiar dacă părinții Luciei se aflau pe peron, le era cu neputință să-și vadă fiica. Ne-am gândit s-o facem vizibilă și tot timpul cât a staționat trenul În gară, am aprins chibrituri lângă chipul ei. În nimbul de lumină format din flăcările chibriturilor aprinse, chipul Luciei părea ireal de frumos. Nu știu dacă demersul nostru a reușit și, dacă a reușit, nu știu cât de bine putea să le facă bieților părinți să vadă chipul tânăr și frumos al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și un bloc dărăpănat. In august am plecat în tabără la Budila cu mai mulți colegi din clasă, și în acest cuvânt, Budila - budă, closet, cloacă nebunească și împuțită, dar și gigantic Buddha zâmbitor, cu pleoapele coborâte, înconjurat de un nimb de perle și flacără vie -, e concentrat totul. Niciodată n-am înțeles cu adevărat ce s-a-ntîmplat atunci. Au fost imagini și emoții, dar în ce fel legate-ntre ele? Au fost alunecări ale realității 14 în vis și-n halucinație
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de foc. Un Isus scheletic își arăta rana din coastă, de unde urca spre înalt o tulpină răsucită de viță-de-vie, plină de ciorchini vineți și cârcei ca tirbușoanele. Maica Domnului adormea sub un macat purpuriu, vegheată de îngeri cu aripi și nimb de aur. Lazăr, înfășurat în bandaje ca o mumie, se ridica în capul oaselor în cutia verzuie a mormântului, pe când Isus îi arăta un pergament răsucit pe care scria, probabil, "Scoală-te și umblă". Arhanghelul Gavril, împlătoșat, cu lancea sprijinită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din pozele lui, care odinioară înlocuindu-se cu repeziciune, nu se observau atât, dar care au fost trăite cu neliniște sinceră. Poate aș părea fanfaron sau umil și pocăit, agresiv sau bun, grotesc sau melancolic. Și în jur, ca un nimb, îmi vor pluti aventurile, cu detaliile care au fost știute precis de toți, și cu altele numai aflate aproximativ, și cu mărturisirile făcute prin cărți, aruncând lumini și umbre (rezultat poate al orgoliului meu, care n-a spus tot adevărul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lovit la cap” - îmi trece prin minte...Încerc să deschid ochii, dar o lumină puternică mă orbește. Îi închid repede. O nouă încercare - mai precaută de această dată - îmi aduce în fața ochilor figura de sfânt a bătrânului, aureolată de un nimb luminos... Dar unde-i pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ea și își ocrotea opera. Bătrânul s-a așezat pe locul lui, dar privirea îi fugea de ici-colo fără punct de sprijin. Tăcea... Acest fapt m-a făcut să fiu cu mai multă băgare de seamă la starea lui. Peste nimbul obișnuit de lumină a chipului său s-a așternut o umbră de tristețe. Am rămas în așteptarea unui cuvânt din partea lui, pentru a-mi da seama ce se întâmplă de fapt. Nu a fost nevoie să aștept prea multă vreme
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a celor afoni și timizi ca în noaptea de Paște. Cântam și eu, bineînțeles, cu glas scăzut. Mulți veniseră cu flori și le dădeau acestor oameni obișnuiți, pe care închipuirea noastră livrescă îi sacraliza, coborând asupra capetelor negricioase și nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted și stacojiu, împins de strânsoarea corsetului, apoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea și să-i dea cu picioru... Ce-ai ? Ce-ai de mormăi, ce-ai de pufnești ? Ce-ai de sări așa ? Păi, nu ? Să vedem dacă se mai găsește v-unu ! Liniște. Mă zăresc în oglinda garderobului, într-un nimb de infuzori de praf, pe care i-a trezit raza aurie și înăbușitoare, strecurată pe lângă cartonul transperantelor. Mă zăresc cu neplăcere în oglinda garderobului... — ...da cum vine hoața aia de Oița, că tre’ să vină, mai are să-mi dea obzeci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l trimise în cetatea Lentiana să-și facă închisoarea. Petrecând puțin timp în Thessaloniki, el numi administrator suprem pe marele domestic Andronic Paleolog, din neamul Comnenilor, ostaș și om de stat eminent, și se-ntoarse în rezidența sa Niceea cu nimbul unui triumfător. Incursiunea lui Mihail Asan și repedea sa izbândă în Macedonia. La capătul unei domnii de treizeci și trei de ani, glorioase și spornice totodată, împăratul Ioannes Dukas (Vatatzes) se săvârși din viață și lăsă urmaș pe fiu-său Theodoros Laskaris
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cine e Heidegger și unde e cabana lui. Aflați la poalele colinei, am întrebat pe cineva care trecea, dacă știe să ne arate coliba. Keine Ahnung, a fost răspunsul. Ei bine, de la acest "habar n-am", care stă ca un nimb de ignoranță peste ființa lucrurilor celor mai importante, pleacă fenomenologia. Iar "lucrul" cel mai important care ne "înconjoară" și despre care, întrebați ce e, noi dăm din umeri și spunem keine Ahnung, "habar n-am", este însuși faptul de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de Cherubino, ipostază a senzualității care se trezește și al cărei obiect nu este pe deplin precizat. Dorința este ca atare confuză și, pentru că nu cunoaște satisfacerea și nu poate deveni bucurie debordantă, ea este înconjurată în permanență de un nimb de melancolie. Obiectul dorinței este de fapt cunoscut, dar pentru că dorința nu s-a exersat asupra lui, ea nu îl posedă încă și trăiește separată de el, în ne-aproprierea lui. Și tocmai pentru că în acest stadiu erosul visător plutește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dumnezeu, spre a se ușura de teama neînțelesului. Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale. Înșiși sfinții au folosit acest instrument al indeterminației spre a "preciza" indescifrabilul divin. Senzații eterice ale Timpului în care vidul își surâde lui însuși... Melancolia - nimb vaporos al Temporalității. Existența demoniacă ridică fiece clipă la demnitatea de eveniment. Acțiunea - moarte a spiritului - emană dintr-un principiu satanic, încît luptăm în măsura în care avem ceva de ispășit. Mai mult decât orice, activitatea politică e o ispășire inconștientă. Sensibilitatea față de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici chinul imediat al trupului sau temerea în preajma neînțelesului și nici căința necurmată a gândului n-ar fi izvorul creșterii lăuntrice, ci toate laolaltă, învăluite și purificate în sentimentul morții. Fără el, te înalți anapoda, îndepărtînd din sfârșit grăunțele de nimb sau de apoteoză. Când însă moartea încolțește în fiece suflare, rodul suferințelor noastre își păstrează o maturitate neatinsă și viața este mai puțin pierzanie, acordată ultimelor ei rosturi. Nu crești decât la unison cu o agonie-n floare. Prin sentimentul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei vitalități vacante. Nicăieri mai mult ca la mare nu ești înclinat a socoti lumea o prelungire a sufletului. Și nicăieri nu ești mai capabil de un fior religios prin faptul simplu de a privi. O viață plină, cu un nimb de absolut, ar fi aceea în care orice percepție ar fi o revelație. Ești pe cale a o realiza în sugestia amurgurilor marine... Uita-voi vreodată înserarea unică de la Mont-Saint-Michel, când, între un soare în agonie și o cetate mai singură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o memorie a viitorului. Acele tresăriri de răutate funebră în care ai vrea să ucizi aerul... și-n care un zâmbet te cutremură ca mâinile de mort din coșmaruri. A trăi nu-i o noblețe. Dar a te învălui în nimb de nimiciri... În zadar umbli după existență și adevăr. Nimic e totul, o horă de închipuiri lipsită de ritm. Ceea ce face ca un lucru să fie e starea noastră de febră, iar adevărurile se proiectează pe o lume de absențe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un paroxism unic, extatic până dincolo de orice margini? Decât, fenomenul curios al iubirii este de a deplasa din centrul conștiinței sexualitatea, deși iubirea fără sexualitate nu se poate concepe. Ființa iubită crește atunci în tine purificată și obsedantă, cu un nimb de transcendență și intimitate simultan, în sclipirile și reflexele căruia sexualitatea devine periferică, dacă nu în mod real și efectiv, în tot cazul subiectiv și imaginativ. Iubire spirituală între sexe nu există, ci numai o transfigurare organică, prin care persoana
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pasiune inutilă și universală între oameni. Utilitarismul, pur de orice idee universală, este negația mesianismului. Acesta este tragic, profetic; o dezlănțuire a fondului esențial al unei țări. Demiurgia culturilor se nimbează mesianic; dar gigantismul exterior al englezilor este lipsit de nimb. Destinul englez fixează axa lumii în bunuri, nu în pasiunea de dominare printr-un complex de forme spirituale. Ideea unei stăpâniri pur exterioare a lumii, fără ideea de reformă a acesteia, nu răsare nici din universalism și nici din profetism
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
posibilităile ei ascunse. Ceea ce am fost nu este decât un sprijin iluzoriu. Nu trebuie să fim atât de lași încît să ne inventăm un trecut. Iubesc istoria României cu o ură grea. Niciodată nu vom putea încorona România cu un nimb istoric dacă fiecare din noi nu va trări cu o pasiune vijelioasă și dureroasă toate umilințele care au umplut tristul nostru trecut. De nu vom încerca subiectiv regresiunea în dezastrul și tragedia lui, pierduți sîntem pentur transfigurarea viitoare a acestui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
penru forma românească de existență, o neîncredere totală și un scepticism ironic! Este un semn de aspirație profetică în elanul acelora care, după ce au confruntat lucid toate ironiile și paradoxele ciudate ale Romîneii, nu i-au refuzat acesteia posibilitatea unui nimb, a unei meniri și a unui destin. Nu e mar lucru a iubi România din instinct; nu este merit. Dar să o iubești după ce ai dipserat total de destinul ei, îmi pare totul. Și cine n-a disperat de destinul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
căruia destinul României i-a albit multe nopți - că noi n-am făcut aproape nimic pentru a nu fi superflui. Ne-am mulțumit cu puțin, mândri de a nu fi nimic. Gloria, care este o adevărată categorie a istoriei și nimbul forței, pare a nu ne surâde deloc. Dar tot ce trăiește în istorie și pentru istorie și nu cunoaște gloria este pierdut. Ceea ce-mi pare o evidență este că nu pot să accept o Românie mediocră, domoală, resemnată, înțelegătoare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru hegemonie numai așa are un sens. O națiune nu devine mare afirmîndu-și superioritatea față de altele mici și neimportante. Sursa de mărire a uneia nu este inferioritatea alteia, ci este diferența minimă de forță, care face din plusul uneia și nimbul său. Istoria este o luptă de forțe, în cel mai general sens: forțe materiale, spirituale, biologice. N-are semnificație decât conceptul total al forței, adică expansiunea nelimitată pe toate planurile. Războiul ar fi o prostie - adică mai puțin decât este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei îndoieli de strategie. Dar unde-i clipa aceea, ca s-o izolezi din curgerea vremurilor, în care ei s-au gândit măcar la un strop de sânge vărsat pentru dorința lor de glorie și au regretat petele roșii pe nimbul lor? Îndoielile nu sânt demne de cuceritori. Oamenii politici din toate timpurile se aseamănă mai mult între ei decât contemporanii de instincte și preocupări diferite. Un șef al unui trib de negri sesimte mai aproape de Napoleon decât Beethoven; chiar dacă ultimul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]