2,919 matches
-
știi că moartea mi-e lumină în gând și-n inimă; o nouă viață voi cere pentru tine, să-ți dăruie fără teamă, prin vie iubire. Inviere! Trăiește-ti propria ta minciună, de n-ai curajul să te-nfrunți, cu "nimicul" tău nu mă mai atingi; prin Cuvânt am biruit lumii și nu mai sânger. Înger Gabriela Docuță Referință Bibliografică: Înviere ! / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2176, Anul VI, 15 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela
ÎNVIERE ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385067_a_386396]
-
2017 Toate Articolele Autorului Nu-mi mai vând sufletul, nu-l mai am de vânzare, Ți l-am înapoiat, Doamne, cu totul... în mine bate-ncet Supremul Înviat de-a Ta iubire! Obosisem, Isuse, să-l vând pe nimic și Nimicul din mine te căuta să-i umpli din nou cu viață Graalul și vidul de mine însumi, tainic... Vreau să respire-n voie a Ta bucurie, să nu-și mai simtă plumbul suferinței, din patimi și-a câștigat aurul tăcerii
NU-MI MAI VÂND SUFLETUL... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385080_a_386409]
-
în Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017. DOAR ATÂT astăzi e timpul, nu... să plec de aici, tot mai departe am adunat ziua cu noaptea semănând gânduri în tăcerea lumii nimeni nu a văzut nimic erau ocupați, preocupați de nimicul cotidian liniștea îmi devasta tâmplele obosite în picioare a mai rămas un ultim arbust, cuvântul, prea mic pentru lumea asta mare cu pletele în vânt duc flori căzute prin iarba uscată de focul aprig ce ardea în mine aștern pe
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
frig, aici, lângă voi nu cer decât o rază de iubire Citește mai mult DOAR ATÂTastăzi e timpul, nu...să plec de aici, tot mai departeam adunat ziua cu noapteasemănând gânduriîn tăcerea lumiinimeni nu a văzut nimicerau ocupați,preocupați de nimicul cotidian liniștea îmi devasta tâmplele obositeîn picioarea mai rămasun ultim arbust,cuvântul,prea micpentru lumea asta marecu pletele în vântduc floricăzute prin iarba uscatăde focul aprigce ardea în mineaștern pe o coală goalădureri,tristețidin vremuri reci și seciîmi este atât
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
a înțelege, de a învăța să lupți și să trăiești depășind singur încercările vieții. Tocmai de aceea, vine cu hotărâre, certând și îndemnând: „Nu cere sorții mai mult decât ea ți-a dăruit!”, explicând celor în cauză: „Te plângi, pentru nimicuri, zi de zi,/ dar nu realizezi că alții, mai necăjiți or fi./ Ei, poate, au dureri mai mari și au nevoi,/ dar tac și le suportă, că-s eroi.” („Încetează!”) Versurile urmează linia „poeziei libere”, de fel îngrădită de o
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
regăsit, în locul tău fiind cenușă. Vârtej se făcu în mine, născut de vânturile neputinței și a fostei disperări. Astfel, dintr-un timp viitor, de care știam ... NIMIC, te-ai zămislit într-o iluzie carnala, prezența, ajunsă intru-n timp trecut...NIMIC. Din NIMIC, NIMIC 23 ian 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: GÂNDIND LA ...NIMIC / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Emerraldi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
GANDIND LA ...NIMIC de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384557_a_385886]
-
este viu trăiesc într-o veșnicie la care mă închin în jur nu-i decât ea sărăcia mi-am zis azi sunt mai tânăr cu o zi decât ieri timp în lume avem să întinerim să copilărim lumânări topite de nimicuri ruine trăim cum căutând fericirea pe pământ viața dintr-o poveste iertare să sting lumini nenoroc rugăciuni bob de rouă sărut alinare nu uitarea o altă lacrimă ce te cheamă înapoi omule mamă fiu iubită acorduri de nai suflet pustiu
TIMP ÎN LUME ESTE ÎNDEAJUNS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384584_a_385913]
-
ce părere are bunicul, dar și nepotul. • Am impresia că anul acesta lumea e mai puțin deșteaptă decât anul trecut. • Să fii liber nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să știi că poți să vrei (Jean Paul Sartre). • Nimicul nu poate fi Altfel. • În secolul 21 se află numai jumătate de lume. • Graba e de la satan (un alergător de viteză). • Să înțelegi că nu înțelegi poate fi un mare avantaj. • Peisajul ăsta te tâmpește... Eu am fost aici de
ZICERI (137/138) NIMIC & NU SPUNE NIMIC de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382320_a_383649]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎNTREG ASAMBLAT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului imagine: shadoof by Kalmar Zoltan https://500px.com/photo/110087059/shadoof-by-kalmar-zoltan libertatea ființei mele așteaptă sămânța nimicului să-i dezvăluie bucuria și esența și simplul final al călătoriei minții printre gânduri familiare și cele rămase coconi de argint sau de pământ printre fibrele sferei cunoașterii cândva își va atinge tâmplele se va arunca ghilotină peste capetele verbelor
ÎNTREG ASAMBLAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382375_a_383704]
-
crește muntele zborului din care cu aripi de ceară va zbura exact atunci când soarele va împlini crucea ființei între a fi și a se risipi în neant pentru încă o șansă la viață printre fărâmele de nimic finit când infinitul nimicului va cuprinde sfera cunoașterii voi deveni cu adevărat un tot acum în mine sapă adânc frica așa cum păcatul de a cunoaște mă arde încet în mojarul vieții prin care se rotește într-un continuum firesc pistilul din lumini și umbre
ÎNTREG ASAMBLAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382375_a_383704]
-
într-o seară-n solie Să te cer fâstâcit de soție Femeie, cu ochii de jad Am să beau tot veninul ce-l picuri Dezolarea,-i cu gustul său fad Și nomadul ce sunt, în nisipuri Te așteaptă bâiguind doar nimicuri Femeie, cu ochii de jad. 09.07.2016 undeva, în România Referință Bibliografică: FEMEIE CU OCHII DE JAD / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni
FEMEIE CU OCHII DE JAD de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382428_a_383757]
-
fremătătoare alint devin privirii ca minuni când o pogor pe-a ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele de sus în goană râul nu seacă niciodată căderile-și desface-n picuri ca pe-o poveste adunată și risipită pe nimicuri la apa scursă peste stâncă se-adaug tunete din valțuri puhoiul își reface-adâncă curgerea-i lină printre maluri pe care parcă plâng înalturi ale cascadei madrigaluri *** cosânzeană geană geană și sprânceană gură mură cu arsură ochi în ochi pentru deochi
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
Articolele Autorului Din nimic creată sunt, din iubirea Celui nevăzut, primesc botezul de lumină Prin borangicul firului de viață, Cu el țes anii ce ființa mi-i îmbracă. Mă naște-n fiecare zi iertarea De-a mă iubi așa cum sunt, Nimicul fără de iubirea Lui, nimic rămâne, Totul e să-ntrezăresc prin El schimbarea. Iubirea te schimbă la față, te face frumoasă, Durerea ti-o preface-n jertfă, Te invață să crezi in fața nevăzută A dragostei ce ți-o simțeai pierdută
CREZ NEVĂZUT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382522_a_383851]
-
Dina Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului -Ce fac, Șefu’, azi? se-nfipse Antonel cu întrebarea zilnică. Parcă n-ar fi știut să-ncropească și alt enunț. Nici tu Bună ziua! nici salutul regulamentar, nici... nimic. Rar, dar foarte rar, uita de nesupunerea sa la rigorile militare, lua poziția Drepți! și, încordându-și întreaga ființă, te privea direct în ochi și-ți răcnea un Putere Unității! de mai mare dragul, așa de convingător și cu patos
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
nr. 1677 din 04 august 2015 Toate Articolele Autorului Târziu, clopotele plâng un timp vestejit. Târziu ?... E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim
DOMESTICA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/382570_a_383899]
-
amăgiri și de jelanii, E teafără lumina dintre mâini, Nici nu mai știu cum ne trecură anii, Aproape că suntem și noi bătrâni... Cât încă e lumină și se poate Și soarele mai are un contur, Nu-i timp pentru nimicurile toate Și bârfele drumeților din jur. Tineri, maturi, acum când scriu, bunici Și mai departe ce vom fi nu știm... Tot mai avem de rânduit pe-aici Și-i vreme îndestulă să iubim! Tot mai aproape-i zarea cea albastră
NU-I TIMP... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383854_a_385183]
-
-ți cere, Să poți să dai tot fără-n schimb să primești, Să fii crud judecat făr-a ști cine ești. Dac-ai făcut doar bine și ce-am scris ai simțit Ascunde-te-n umbra-ți nu cere nimic, Căci nimicul nimic îți va da, ție-ți cere, Ștergeți lacrima singur cufundat în tăcere! Referință Bibliografică: FRUMUSEȚI PIERDUTE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul VI, 14 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile
FRUMUSEȚI PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383910_a_385239]
-
tentaculele ei nevăzute, trena. După câteva încercări superficiale și nereușite de a face piruete pe gheața atât de subțire a subiectului, fiecare în sinea sa trebuise să admită eșecul și să se îndepărteze în vârful picioarelor. Continuau să-și povestească nimicuri drăguțe, alternând cu tăceri mai mult sau mai puțin îndelungate, timp în care aparent priveau ecranul televizorului.Tăcerea dintre ele devenise aproape materială, palpabilă. Și în sinea sa, privind-o cu uimire pe toate fațetele sale ca pe un diamant
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Viața este simplă, oamenii o complică din teama de a trăi ce ne-e fost dăruit destinul El ne-a oferit iubire, noi fugim de lucruri frumoase și ne pierdem in nimicuri, minciuni, orgolii. Viața joacă feste, trebuie să învățăm s-o fentăm și să-i furăm trucurile. Viața e nedreaptă uneori, ea împarte cărțile dar e o cartofoare înrăită și trișează cu atuuri măsluite ascunse în mânecă. Pufăie gros cu țigara
EA ... VIAŢA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383928_a_385257]
-
suspină-n șoapte, E-atât de noapte... atât de noapte. Te-nvăluie în abur ceața, Nu-i dimineața... nu-i dimineața. Este apusul cald, curat Anost și gol...păcat...păcat! A mai rămas ceva...un pic? N-a mai rămas nimic...nimic. Referință Bibliografică: TÂRZIU / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TÂRZIU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383946_a_385275]
-
morții din vinele îngroșate de timpul care nu-mi aparține. Incurcat în sfâșietorul dor al frumosului etern, caut lumina care mai arde încă sub molozul de praf al unei lumi pierdute. Glasuri sfâșietoare sub povara zilelor întunecate, aruncate în vidul nimicului din gaura neagra, se mai aud în ropotul unor cai alergînd spre o lumină mișcatoare. Trupul alungat de razele soarelui se prăvălește în fântânile fără apă din care doar gurile strâmbe ale balaurilor din basmele copilăriei mai huruie dorind să
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
2016 Atunci când obosesc mă duc acasă, E locul cel mai viu de pe pământ, Acolo-i toată liniștea rămasă De la-nceputul lumii din cuvânt! Atunci când obosesc mă duc acasă Și nu spun nimănuia că mi-e greu, Ce griji și ce nimicuri mă apasă Le știe numai bunul Dumnezeu! Atunci când obosesc mă duc Acasă, Sunt om și eu din carne și din duh Și simt prin trupul meu cum se revarsă Izvoarele Învierii din văzduh... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Atunci când obosesc... / Nicolae
ATUNCI CÂND OBOSESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384050_a_385379]
-
apoi cod de bare, urmând cardul biometric, un computer-cip, adică un emițător plantat sub piele, o bobiță din material tolerat de organism, o nimica toată acolo! Bine, bine, dar nimica asta ar înghiți toate datele personale ale individului! Și culmea, nimicul ar păstra datele, le-ar înmulți prin adăugiri ulterioare, fără a fi posibilă vreo ștergere. Mira continuă retorica întrebărilor către conferențiarul posibil. Îi va spune auditorului că prin biocip se va localiza individul respectiv, ajungându-se chiar la identificarea reacțiilor
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
Prostii ! Ce-i cu Bermudele aista, pe unde dracu’ îi situat pe planetă, auzi, O.Z.N. - uri și civilizații extraterestre, tare de tot, colac peste pupăză, viață spirituală după moarte ? Silviu transpira abundent. - Ce moarte, măi, civicule ? După ce ai crăpat, gata, nimicul. De ce p... mea crezi că vrem să trăim bine aici pe Pământ ? Ești tâmpit ! Eu n-aș da viața, cum dracu’ îi spuneți voi, spirituală, pentru asta de acum. Mă, voi sunteți agitatori capitaliști ! La școală n-ați învățat materialismul
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
Mă privesc în oglindă și oglinda mă minte... Văd sufletul doar îmbrăcat în culori, Și-o inimă mare ce revarsă cuvinte... Sunt o fărâmă din cea fost la-nceput... Sunt din mare o piatră, sunt din cer un cuvânt, Sunt nimicul ce-odată dintr-un rai s-a pierdut, Sunt din soare o rază ce-a picat pe pământ... Cine sunt eu? În furtuni, un copac.. Mă aplec, mă înalț și mă rup...mă adun, Am coroana de frunze adunată pe
CINE SUNT EU? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383422_a_384751]