4,367 matches
-
dormitorul pentru oaspeți. Nimeni nu i-a mai văzut din nou la față toată noaptea. Nu am apucat nici măcar să mă salut cu ea, ceea ce a fost o ușurare. Ziua de Crăciun În Megève este ca decupată din Crăiasa zăpezii. Ninsoarea abundentă căzută peste noapte făcea ca orășelul să arate de parcă fusese scufundat În cremă Chantilly, biserica oferind privirii o turlă ca o bezea. După slujba religioasă Încântătoare, eu și Hunter am cumpărat ciocolată caldă din piața centrală și apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se credea deștept, la fel ca toți cei care se cred deștepți. Îi spun să încerce cu „parola“. Capitolul 25 Mona îmi trage șoseta de pe picior. Interiorul șosetei elastice, firele, îmi jupoaie cojile. Sângele închegat cade pe jos ca o ninsoare. Piciorul e umflat și neted; toate zbârciturile sunt întinse. Piciorul meu, un balon cu buline galbene și roșii. Ținând dedesubt un prosop împăturit, Mona toarnă spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să reediteze o parte din romanele publicate în urmă cu un sfert de veac, să mai reîmprospăteze memoria unor nostalgici, care, din dosul perdelelor, de la căldura și liniștea date de obediență ori de indiferență, au perceput crivățul ca pe o ninsoare liniștită a unui Crăciun perpetuu. Astăzi, la plecarea din nou spre inimile cititorilor a Cursei rapide, salut prietenește și cu căldura sentimentelor de odinioară nealterată încă această nouă călătorie a unei lumi din care venim și noi, cei care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihăiță! se aude strigat din stînga. Lîngă el, numai la doi pași, Săteanu s-a oprit și-și trage mănușa. Noroc, Mihăiță! Ce faci pe aici? Am fost pe la teatru spune, preocupat să-și ridice gulerul. Te-am zărit prin ninsoarea asta grozavă face Săteanu un semn cu capul în spate, spre intrarea în hotel și-am alergat să te ajung. Treci pe la mine deseară, da? Mă duc întîi la autogara, să-mi iau geamantanele. Of, mama lor de geamantane! Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ici și colo. Brusc, desimea copacilor se termină, apar cîteva borne din ciment, marcînd o parcare auto, iar la capătul celălalt al luminișului, străjuită în părți de o salcie și un stejar, se zărește prin calmul de-o clipă al ninsorii o clădire impunătoare, semirotundă, cu geamuri mari, din sticlă pe tot semirotundul ce pornește dinspre șosea pînă în partea opusă, unde ninsoarea cade ca într-o prăpastie. Prin acoperișul din șindrilă albă răzbate un frumos horn lucrat în cărămidă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luminișului, străjuită în părți de o salcie și un stejar, se zărește prin calmul de-o clipă al ninsorii o clădire impunătoare, semirotundă, cu geamuri mari, din sticlă pe tot semirotundul ce pornește dinspre șosea pînă în partea opusă, unde ninsoarea cade ca într-o prăpastie. Prin acoperișul din șindrilă albă răzbate un frumos horn lucrat în cărămidă roșie, asemeni porțiunilor de zid dintre ferestre. Partea din spate se completează cu o clădire mică, în două niveluri, tot din cărămidă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fără programe?! Dar... tărăgănează Lazăr vorbele, turnînd încă un strop de whisky -, dacă totuși insistați... Sigur că insist! lovește profesorul cu arătătorul în masă, ca în momentele lui de furie. Doar n-o să stau toată noaptea să înnebunesc gîndindu-mă la ninsoarea altor ierni. Où sont les neiges d'antan ? oftează Lazăr, desfăcînd larg brațele, privind tavanul. Și-avea niște coapse lungi și-o gură senzuală, dar nu vulgară, ci așa, de mare doamnă; rostea vorbele cu oarecare voal, parcă le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plimbă prin fața pupitrului, iar celălalt, așezat pe un scaun, dormitează cu tîmplele între palme. Jos, la calea ferată, cîțiva operatori și mecanici de la întreținere împing un vagon cu materie primă să-l poată aduce pe poziție, la rampa de descărcare. Ninsoarea a stat, dar vîntul suflă cu așa putere că mulți din brazii plantați dincolo de gardul uzinei, pe marginea șoselei de centură, s-au frînt de la jumătate, ori s-au răsturnat cu totul, aruncînd spre cer cîteva cioturi de rădăcină. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Eforie Nord. Îmi amintesc înfiorarea cu care am ascultat deodată zgomotul valurilor, târziu, în noapte, în vreme ce citeam acea imagine pe care n-aș putea s-o uit, a Pământului peste un milion de ani, sub un soare de sânge, în ninsoare, pe țărmul unui ocean cenușiu... Eloii și morlocii născuți în mintea mea de cuvintele lui Wells nu semănau deloc cu cei din Mașina timpului digitală, dolby, Hollywood multiplex, unde m-am dus cu copiii... Creierul meu e un mușuroi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu chiar în ultimul plic, dar în orice caz într-unul dintre ultimele, am găsit un teanc subțirel de bancnote. Erau zece hârtii de o sută de lei, expediate prin mandat telegrafic de pe vârful Caraiman, când îngerii au profitat de ninsoare și de vântul dinspre nord. De fapt, toate s-au petrecut cu o noimă, la vremea lor. Dacă Matei nu s-ar fi născut (iar „copilul care a ieșit din ou a întrecut toți parametrii tehnici ai unui Rolls-Royce sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zare, tropăind ca să se încălzească. După o vreme, șeful de gară se plictisi și se concentră asupra integramei. * * * Trecură aproape două zile și nici un tren. Șeful de gară stătea în ghișeu, fata dormea pe o bancă în sala de așteptare. Ninsoarea încetase. Era ora 8:01, o dimineață însorită. Probabil că în curând va apărea și personalul, gândi șeful de gară. Dormise în ghișeu de când venise fata în gară. În prima zi se dusese până acasă să dea de mâncare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu știa. Știa, doar, că atunci când se uita la ea vedea foile de hârtie și pe Liviu Livianu atârnat în ele. Neputincios în a ajunge la o concluzie și în absența oricărui interes din partea "fetiței" de pe bicicletă, în ziua primei ninsori el renunță să-i mai stea în urmă. Luana îl privi cum pleacă, luând smaraldele cu el și se întrebă cum ar fi putut să-i spună că ea își trăise emoțiile și iubirea, îi dăruise, pe parcursul acelei nopți, inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la banca ei și-o rugă să meargă cu el la studioul foto și să facă o fotografie împreună. O astfel de propunere, altă dată, ar fi făcut-o să chiuie de fericire, acum însă gestul părea târziu, ca o ninsoare în martie, când copacii deja înmuguriți nu mai pot fi opriți să dea în floare. Luana visa la facultate, la o lume necunoscută, în care fostul coleg de școală, cu toată mustăcioara lui, nu-și mai avea locul. Fotografia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cerneau; străluciri de diamant; trec sănii zburând; pomii par niște uriași cu halate albe; cade zăpada cu nemiluita; un covor de diamante îți ia ochii; păduri îmbrăcate cu o mantie albă; zăpada jucăușă; ploaie de stele albe; albele și blândele ninsori; jocul steluțelor sclipitoare; podoabe argintii; copaci de zahăr; câmp de cristal; iaz de oglindă; jocul cristalelor de nea; mantie de lumină, mantie de nea; tablou minunat, fantastic; flori de gheață; veșmânt alb; fulgi mari și pufoși; coroniță de steluțe argintii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-și poartă plumbul ca un vis de tinerețe. Din cerul oțelit, cumplita iarnă își cerne fulgii care dansează în aerul rece ca un roi de fluturi albi. Pe pământul firav s-a așternut o zale argintie. Pretutindeni domnește oceanul de ninsoare. Pe câmpurile pustii s-a așezat zăpada cristalină și jucăușă ca un lan de diamante. Se aude fluieratul prelung al vântului. Gerul amar și cumplit a adus cu el zilele babei cele scurte și nopțile vegherii cele lungi. Moș Crivăț
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fetiță cuminte. Mă numesc Andreea și, poate, sunt deja măricică ca să mai cred în Moș Crăciun, dar încă mai sper că, acolo, undeva într-o agendă, moșul mă mai are încă pe listă. Seara s-a coborât peste pământ și ninsoarea nu mai contenește. La unele ferestre mai este încă lumină, în speranța că Moșul va zări casa. Un zgomot ciudat se aude deodată în pod și pe hornul mic se zăresc două căpșoare simpatice foarte cunoscute. Moș Crăciun și-a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
IV-a C A venit iarna! Iat-o și pe cea mai dragă prietenă a copiilor! Iată prima zăpadă! Încă de ieri seara a început să ningă cu fulgi mari și pufoși. O adevărată plăcere azi-dimineață la școală să vezi ninsoarea bătând în geamurile noastre mari și așezându-se apoi grămadă peste pervazurile ferestrelor; chiar și profesorii priveau cu plăcere, frecându-și mâinile și toți erau fericiți, gândindu-se la bulgării de zăpadă și la focul care pâlpâie în sobă. Ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să plutească prin aer ca un roi de fluturi albi. A nins mereu și orașul s-a îmbrăcat cu o zale argintie. Soarele palid se ivește câte puțin printre nori. Pretutindeni e alb, zarea parcă ar fi un ocean de ninsoare. Cerul aspru și sălbatic se oprește la ferestre și depune pe cristalul înghețat flori de gheață. Dintr-o suflare gerul face pod de gheață peste maluri, iar la streșinile caselor pune ghirlande de cristal. Nopțile sun lungi și geroase, în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frumoasă care despărțea toamna bogată și sonoră de iarna care urma să vină. Munții își dăduseră jos cămășile vegetației alpine, rămânând goi ca niște turnuri înalte de catedrală, culmi unice în blânda lor arcuire. Era ultima noapte de toamnă, iar ninsoarea urma să cadă ca o cămașă albă a munților. Culorile vii ale toamnei urmau să fie înlocuite cu albul monoton. Doar oceanul verde al coniferelor își păstra culoarea peste ani, peste decenii. Ciobanul stătea în ușă povestindu-ne cum în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cer, mii de steluțe albe vegheau asupra acelui loc: una îngrijea poate de un fir de lejnicioară, alta veghea asupra unei lebede ce acum dormea cu capul în penele-i de argint, iar sus de tot, luceafărul nopții își trimitea ninsoarea de steluțe albe spre lacul fermecat, înfășurându-l într-o lumină nouă, caldă. Dar, deodată, se auzi un țipăt nemelodios: era cântul de pe urmă al unei lebede. Se stinse o viață aici pe pământ. Lacul își pierduse un tovarăș. Privind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
flori liliachii. Și eu, și ei sorbeam adierile dulci, mirositoare din aceste locuri pline de flori. Și ei începuseră a se plimba și a privi încântați spre luciul de cristal al apelor, înspre întunecatele frunzișuri, binecuvântata lună... Un argint de ninsoare cade lin dinspre bolțile cerului peste ținuturile acestea, introducându-le într-o atmosferă de vis. Și în aceste împrejurări nu poți decât să-l lași pe moș Ene să-ți picure pe gene câteva prafuri de somn și să adormi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții cerești luminate, undele mării. Pescărușii pluteau lin pe luciul undelor înfrângând valurile de nepătruns și dominând în această împărăție tăcută, de vis. Într-o fâșâire aspră câțiva din ei părăsiră, asemeni unor scăpări de văpaie lumea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să văd cum răsare printre sălciile bătrâne, oglindindu-se în apa limpedea lacului. Soarele se ridica la orizont și odată cu el se treziră vietățile lacului, de la păsările mici și mari, la peștii zglobii și la gâzele felurite ce strălucesc în ninsoarea de lumină pe care o răspândește soarele. Ziua a trecut repede și fiorul amurgului se strecura prin frunzișul cenușiu. Soarele își pierduse din putere acum, trimițând rar argint de ninsoare, viețuitoarelor bălții. Era o frumusețe de nedescris să vezi cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la peștii zglobii și la gâzele felurite ce strălucesc în ninsoarea de lumină pe care o răspândește soarele. Ziua a trecut repede și fiorul amurgului se strecura prin frunzișul cenușiu. Soarele își pierduse din putere acum, trimițând rar argint de ninsoare, viețuitoarelor bălții. Era o frumusețe de nedescris să vezi cum soarele se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
căruia parfumul amețitor al poeticelor lunci cu flori liliachii ademenea spre misterioasa baltă. Pelicanii și berzele înspumau cu albul lor ghiolurile bălții. Dar un cântec nemelodios străpunse profunzimile misterioase, cântecul lebedei, iar pe scările de văpaie ale lunii se intensifica ninsoarea de stele ce lumina cărările de păcură. Adierile dulci, mirositoare, boarea serii, te făceau să visezi la o lume unde aceste frumuseți sunt veșnice, unde este liniște și toți se înțeleg unii pe alții, unde moartea nu există. Văpaia lunii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]