1,403 matches
-
Carol al Ungariei. În anul 1900 (conform Șematismului greco-catolic), distribuția pe confesiuni a populației localității era: 262 greco-catolici, 8 ortodocși, 24 romano-catolici, 1076 reformați, 1 unitarian și 13 israeliți. De-a lungul timpului, locuitorii comunei au fost iobagi ai familiilor nobiliare Teleky și Bornemisza. Biserica de lemn cu hramul „Buna Vestire” a fost ridicată în anul 1783, fiind extinsă și restaurată de mai multe ori de-a lungul timpului, ultima consolidare realizându-se în anul 1986, prin grija Episcopiei Ortodoxe de
Biserica de lemn din Glodeni, Mureș () [Corola-website/Science/313826_a_315155]
-
Muncelul Săliștii și de pe Ponița de la Ciceu-Corabia, inclusiv în zilele în care ceața acoperea culoarul Someșului. Satul este cunoscut documentar abia de la sfârșitul primei jumătăți a secolului al XVI-lea, ca posesiune a orașului Dej apoi și a unor familii nobiliare: Kinde, Haller, Teleki, Mikes, Bethlen, Torma și alții. În chiar anul primei menționări documentare, 1540, în sat locuiau 33 de iobagi. Sigur, viața acestora nu a fost ușoară de vreme ce istoria satului înregistrează repetate bejenii, adesea în masă. La sfârșitul toamnei
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
sud de orașul Hațeg, pe malul drept al Râului Mare, se află localitatea Sântămăria-Orlea, atestată documentar în anul 1331, sub denumirea de „villa Sancte Marie”. Pe un mic platou de la periferia satului, la mică distanță de vechiul castel al familiei nobiliare Kendeffy, se ridică un lăcaș de cult impunător, aparținător, în prezent, cultului reformat. Construită din piatră brută și piatră fățuită la muchii, biserica atrage atenția nu doar prin aspectul îngrijit al zidurilor sale înalte, cât mai ales prin frumusețea portalurilor
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
lui Ioan, fiul lui Cândea de Râu de Mori, fiilor Cândreș, Ladislau și Nicolae și nepotului de frate al acestuia, Cândea, colaboratorii săi credincioși din nesfârșitele campanii antiotomane. Așadar, biserica parohială de odinioară devenea capelă de curte a cunoscutei familii nobiliare românești ortodoxe. De această preluare ar trebui legată, în acest caz, și posibila schimbare a hramului bisericii, care, pe baza icoanei dispărute de deasupra intrării, ar fi fost cel al „Sfintei Treimi”. Donația, potrivit istoricului clujean Adrian Andrei Rusu, s-
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
studiat filologie și artă militară. Unchiul său, Gómez Manrique, a fost de asemenea un bun poet și dramaturg, iar din familia lui Jorge nu lipseau și alți bărbați de Litere sau buni militari. Familia Manrique de Lara, una dintre familiile nobiliare cele mai vechi din Spania, deținea unele din cele mai importante titluri din Castilia : ducatul de Nájera, comitatul de Treviño sau marchizatul de Aguilar de Campoo, nelipsind nici eminenți „Principi ai Bisericii”. Jorge Manrique s-a căsătorit în 1470 cu
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
documentar la 1471, când, alături de românii băștinași sunt aduși sârbi refugiați din calea turcilor și colonizați de regele Matei Corvin și de Pavel Chinezu, comitele Timișului, pe mai multe domenii din Banat. În anul 1492 se găsea în posesia familiei nobiliare Doczi, fiind menționat cu denumirea de „Lucarovez" într-un act de hotărnicie din anul respectiv. Conscripția austriacă din anul 1717 îl amintește sub forma „Lucareszi", situat în districtul Făgetului și având 20 de case. Conform tradiției locale, dar și unei
Biserica de lemn din Lucareț () [Corola-website/Science/317060_a_318389]
-
sub codul LMI: . Localitatea Fizeșu Gherlii apare într-un document scris în 1230, care face referire la o diplomă mai veche a regelui Béla al III-lea. Fizeșu Gherlii făcea parte din comitatul medieval Dăbâca, fiind unul dintre satele familiei nobiliare Wass de Țaga. Prima menționare documentară a parohiei poate fi găsită în dijmele papale: în anul 1332, Toma, preot de "Fises", plătise 32 de denari, o sumă însemnată. Parohia aparținea arhidiaconatului de Dăbâca. În secolul XVI comunitatea din Fizeșu Gherlii
Biserica reformată din Fizeșu Gherlii () [Corola-website/Science/332597_a_333926]
-
asemenea, istoric literar, istoric și etnograf. Tatăl său, Pavol Šafárik (1761-1831), a fost profesor la Štítnik (Csetnek) și apoi preot protestant în Kobeliarovo, unde s-a născut fiul său. Mama lui, Katarína Káresová (1764-1812), s-a născut într-o familie nobiliară săracă din Hanková și a avut mai multe locuri de muncă pentru a-și ajuta familia în regiunea săracă Kobeliarovo. P. J. Šafárik a avut doi frați mai mari și o soră mai mare. Un frate, numit tot Pavol Jozef
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
de titlul de conducători ai Principatului, încă dețin proprietăți uriașe, încluzând palatul, parcurile și grădinile care îl înconjoară. Grădinile palatului, care erau deschise publicului larg și singurul parc accesibil cetățenilor orașului, începând din anul 1806, au acum accesul restricționat. Familia nobiliară Fürstenberg a avut în proprietate și un valoros manuscris al Cântecului Nibelungilor, vândut în 2001. Vechea berărie a fost de asemenea vândută. ¹ Rezultatul "Recensământului" Alegerile locale din anul 2014 au avut următoarele rezultate: Uniunea Creștin-Democrată 13 mandate Partidul Liberal Democrat
Donaueschingen () [Corola-website/Science/304685_a_306014]
-
Forrö satul Țânțari (azi Dumbrăvița). Punctul culminant al istoriei familiei Mailat de Comăna va avea loc în anul 1511; în acest an, boierul Matei Mailat va deveni nobilul Matei Mailat, iar proprietățile sale se vor mări și vor deveni proprietăți nobiliare. În 1511 nobilul Petru, cu fiul său Grigorie și cu alți consăteni, se adresează lui Paul Tomory, căpitanul cetății Făgărașului, într-o problemă ce o avea cu familia Mailat. Astfel, nobilul Petru împrumutase de la Matei Mailat 300 de galbeni, pe
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
din 1511 că "a renunțat la ritul condamnabil al grecilor (...) și la greșeala de care a fost amăgit până acum și a revenit sub ascultarea și la sânul sfintei biserici mame, în nădejdea celei mai mari libertăți și a moștenirii nobiliare." Faptul că Matei Mailat a renunțat la ortodoxism în favoare catolicismului nu reprezintă decât o viziune clară a acestuia. El era conștient că pentru a putea pătrunde în cadrul marii nobilimi transilvănene era nevoit să adopte religia oficială a Regatului Ungariei
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
Apáti") un nou tratat, care respingea câteva din aspectele prevăzute în tratatul anterior. La începutul lui decembrie răsculații au cucerit cetatea Aiudului. În decembrie a murit împăratul Sigismund. Imediat aliații i-au atacat pe răsculați și i-au înfrânt. Armata nobiliară comandată de Desideriu de Losoncz a asediat orașul Cluj, care se alăturase răsculaților, pe care l-au cucerit la 9 ianuarie 1438. Conducătorii răscoalei au fost executați la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de oraș, locuitorii săi
Răscoala de la Bobâlna () [Corola-website/Science/302372_a_303701]
-
Castelul Teleki din satul bistrițean Comlod este unul din cele 11 castele din județul Bistrița-Năsăud declarate monumente istorice de către Ministerul Culturii din România (). Majoritatea sunt într-o stare avansată de degradare. Familia Teleki de Szok a fost o familie nobiliară din Transilvania, originară din Teleac (de unde îi provine numele). Principala reședință era castelul de la Gornești, actualmente în județul Mureș. Mihaly Teleki (1634 - 1690) a inițiat ascensiunea familiei și a deținut și funcția de cancelar al Transilvaniei în perioada domniei lui
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
martie 1360 este menționat sub numele de "Vallis Olahalis" sau "Hódpatak", care s-ar traduce respectiv prin "valea românească" sau "pârâul brebilor". În anul 1359 mai mult de jumătate din teritoriul Maramureșului era încredințat prin diplome, cu drept cnezial sau nobiliar, unor familii de boieri locali. Aceste diplome (acte regale prin care se recunoștea stăpânirea pământului, cu titlu nobiliar) erau acordate cnejilor care se deosebiseră în luptele cu voievodul Bogdan al Moldovei. Referitor la satul Breb, pe tot parcursul secolului al
Breb, Maramureș () [Corola-website/Science/301570_a_302899]
-
românească" sau "pârâul brebilor". În anul 1359 mai mult de jumătate din teritoriul Maramureșului era încredințat prin diplome, cu drept cnezial sau nobiliar, unor familii de boieri locali. Aceste diplome (acte regale prin care se recunoștea stăpânirea pământului, cu titlu nobiliar) erau acordate cnejilor care se deosebiseră în luptele cu voievodul Bogdan al Moldovei. Referitor la satul Breb, pe tot parcursul secolului al XV-lea diplomele regilor printre care cele a lui Ladislau sau Vladislav consemnează domnia satelor Brebul și Copaciu
Breb, Maramureș () [Corola-website/Science/301570_a_302899]
-
Ctitorul acestei biserici este marele vistiernic Hrizea Caridi, zis "din Popești", unicul fiul al lui Gheorghe Caridi (Karydis), marele vistiernic al voievodului Matei Basarab timp de 17 ani. După mamă, Hrizea vistiernicul din Popești, este descendent al unei mari familii nobiliare muntene, Sofica Șintescu fiind fiica marelui ban Radu Șintescu (Popescul). Aceasta îi lasă ca moștenire moșia Popești, din Ilfov, moșie de baștină a familiei Șintescu, atestată încă din secolul al XVI-lea. Lucrările de construcție încep în timpul celei de a
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
Suceava, care a trecut prin Adâncata. Conform recensământului din 1910, în Adâncata locuiau 5.549 persoane, aceștia fiind în mare majoritate țărani angajați în agricultură. Până la cel de-al doilea război mondial, majoritatea terenurilor din Adâncata erau stăpânite de familii nobiliare poloneze: prințul Adam Stanisław Sapieha (până în 1892), apoi de Bronislaw Skibniewski (1830-1904) și ulterior de fiul său, Aleksander Skibniewski (1868-1942). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Adâncata a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
numele în forma franceză Kisseleff (8 ianuarie 1788, Moscova — 14 noiembrie 1872, Paris) este în general considerat ca fiind cel mai strălucit general reformator rus în timpul domniei conservatorului țar Nicolae I al Rusiei. S-a născut într-o veche familie nobiliară rusă. A fost fiul cel mare al managerului adjunct al arsenalului moscovit al Consiliului de Stat Dmitri Ivanovici Kissleff (1761-1820) și a soției acestuia, Praskovia Petrovna (1767-1841), sora prințului Urusov. Copilăria și-a petrecut-o în casa părintească din Moscova
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
este un impunător palat renascentist din Veneția (Italia), situat în sestiere Sân Marco, nu departe de Podul Rialto. El se află la vărsarea canalului rio di Sân Luca în Canal Grande. A fost reședința familiei nobiliare Grimani până în 1806. Astăzi este sediul Curții de Apel din Veneția. Doamna Grimani, într-un interviu acordat programului francez "Enquête exclusive", a afirmat că palatul datează din secolul al XIV-lea. Palatul a fost construit începând din 1556 de arhitectul
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
vestic, încadrat de două capele mortuare, destinate mormintelor ctitorilor. Controverse au suscitat și identitatea ctitorilor și destinația inițială a bisericii. O primă ipoteză susține că edificiul ecleziastic ar fi fost ridicat la sfârșitul secolului al XIII-lea de membrii familiei nobiliare maghiare Illyei din neamul Ákos (familie care în 1292 a primit permisunea regelui pentru a aduce primii coloniști valahi pe mosia lui); varianta ca stăpânii catolici să fi ridicat o biserică de zid, destinată supușilor iobagi de altă ”religie”, poate
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
comunal 83 care leagă Babșa de Belinț și de drumul național DN6. La vest se leagă de Ghizela pe drumul comunal 83 iar la est cu satul Târgoviște. Documentar, satul Babșa este aminit pentru prima dată notat într-o diplomă nobiliară din 1488, dar, pentru că la data respectivă exista o Babșa formată din 3 mici localități: "Babșa Superioară" (de sus), "Babșa Inferioară" (de jos, pe partea stângă a râului Bega), "Babșa Mijlocie" (de jos, pe partea dreaptă a râului Bega), se
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
că Babșa datează dinainte de anul 1400. Cele trei mici sate s-au unificat definitiv înainte de 1800. Babșa a fost și este un sat locuit de români creștini. În prioada medievală el a trecut prin mâna mai multor proprietari precum familia nobiliară Cziko Pomazi la 1488 sau comitele de Arad Francisc de Horozath, la 1510. Într-un defter otoman din 1554, este consemnată cu 42 case. Până la sfârșitul secolului XVII satul nu a mai fost aminitit nicăieri. Însemnările lui Marsigli (1690 - 1700
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
Bertha Sophia Felicita von Suttner (n. 9 iunie 1843, Praga - d. 21 iunie 1914, Viena) a fost o scriitoare austriacă, cunoscută pacifistă și prima femeie laureată a Premiului Nobel pentru Pace (1905). S-a născut în influenta familie nobiliară von Kinsky, ca fiică a general-feldmareșalului Kinsky, principe von Wchinitz und Tettau. După ce s-a căsătorit cu baronul german von Suttner a locuit timp de 10 ani la Tbilisi (pe atunci în Rusia). A devenit cunoscută după publicarea (la o
Bertha von Suttner () [Corola-website/Science/302561_a_303890]
-
de grade (apa din bazin) care poate fi folosită în cure externe în afecțiuni precum stări preartrozice, reumatism degenerativ și afecțiuni dermatologice Liceul din Tășnad a luat ființă la 1 septembrie 1958. Amenajat în anul 1978, într-un vechi conac nobiliar, „Castelul Cserey Fischer”, reconstruit în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea (1771), Muzeul Orășenesc Tășnad cuprinde 4 săli expoziționale, grupate pe două secții: arheologie și istorie locală; etnografie. Reorganizat în anul 1995, muzeul prezintă elemente specifice culturii materiale
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
Vășad, Bihor, Transilvania - d. 31 iulie 1892, Blaj, Comitatul Alba de Jos, Transilvania) a fost un preot, episcop și mitropolit greco-catolic român. Familia lui era de origine maramureșană, din Oncești (Văncești), trecută prin Buteasa (Țara Chioarului), de unde provine numele său nobiliar, "de Buteasa", și stabilită apoi la Vașăd, în Bihor. A făcut două clase elementare în satul natal, iar apoi la Oradea, ca elev internist la Seminarul Tinerimei Române Unite. Studiile secundare, precum și doi ani de filosofie și le-a făcut
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]