2,751 matches
-
d'Aumale", un titlu derivat de la ducatul de Aumale care era proprietatea tatălui ei. Având nevoie de sprijinul Portugaliei împotriva dușmanului comun, Spania, regele Franței, Ludovic al XIV-lea, a aranjat o căsătorie între Marie Françoise, un membru important al nobilimii franceze ca verișoară a regelui și noul rege portughez, Afonso al VI-lea, un tânăr bolnav care era paralizat pe partea stângă și instabil psihic. Ea a plecat de la La Rochelle, la bordul vasului "Vendôme". La sosirea ei în Portugalia
Maria Francisca de Savoia () [Corola-website/Science/326572_a_327901]
-
lovitura de stat care a încheiat guvernarea lui Luís de Vasconcelos e Sousa, al 3-lea conte de Castelo Melhor. Cum războiul portughez de restaurare a continuat, incapabilul rege Afonso al VI-lea a devenit dominat de membrii ambițioși ai nobilimii. Regina Maria Francisca și fratele regelui au susținut o revoltă care l-a forțat pe rege să abdice și să consimtă plecaea în exil în Terceira, în insulele Azore. Regina era revoltată de soțul ei gras și impotent și, după
Maria Francisca de Savoia () [Corola-website/Science/326572_a_327901]
-
Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville (), a fost un gânditor politic, istoric și scriitor francez. Raymond Aron a pus în evidență aportul său la dezvoltarea sociologiei. s-a născut într-o familie din vechea nobilime normandă. Educat de un abate jansemist, el a absolvit colegiul din Metz, a studiat dreptul și a luat parte la cursul de istorie a a lui François Guizot.În tinerețe, Tocquilaeville a petrcut nouă luni în Maeica, călătorie care a
Alexis de Tocqueville () [Corola-website/Science/300181_a_301510]
-
Evenimentele din secolul al IX au amânat conflictul: Sfântul Imperiu Roman a fost împărțit între nepoții lui Carol cel Mare. Puterea imperială în Italia a dispărut și prestigiul papalității a scăzut. Aceasta a condus la o creștere în putere a nobilimii romane locale, precum și un control al statelor papale în cursul secolului al X-lea început de către o familie aristocratică puternică și coruptă. Această perioadă a fost mai târziu supranumit obscurum Saeculum sau "Era întunecată a papalitații", și, uneori, ca "regula
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
II-lea. Filip era un războinic tipic macedonean: călăreț pasionat, băutor notoriu, plăcându-i războiul și banchetele. Fiind însă și un geniu diplomatic, un om inteligent și foarte încăpățânat, el reușește să își consolideze tronul prin eliminarea concurenților și supunerea nobilimii răzvrătite. Filip continuă reformele începute de Arhelau, constituindu-și o armată puternică formată din cavalerie și o infanterie compusă din țărani și mici proprietari. Aceștia, înarmați cu lănci lungi de 5 metri sunt organizați în așa-numitele falange. Tot în cadrul
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
producția manufacturieră. Secolele XIV și XV constituie - pentru o parte din țările Europei de apus - perioada de trecere de la feudalism la capitalism. Criza economică și socială din aceste secole este însăși criza regimului feudal, care a permis trecerea de la supremația nobilimii feudale la dobândirea puterii de către burghezie. Populația orașelor a crescut continuu. Treptat, apar, mai ales în Italia, o mulțime de “republici”. Aproape fiecare oraș mai dezvoltat a devenit o republică - Veneția, Florența, Genova, Milano etc. Schimbări majore s-au petrecut
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
pe rege oriunde călătorea. SIstemul de guvernare funcționa prin intermediul rețelelor de familii nobiliare care concurau în fața regelui pentru onoruri și privilegii. Odată ce erau stabilite, prin favoarea regală, în teritoriile cucerite, familiile își consolidau poziția, înrudindu-se prin alianțe matrimoniale cu nobilimea locală, astfel, ottonienii își impuneau controlul asupra teritpriilor greu de stăpânit, ca Lotharingia, Bavaria și Suabia. Călătoriile regale și itinerariile din Saxonia, Aachen, Cologne,Ingelheim sau Frankfurt aveau un rol simbolic, oferind regelui posibilitatea de a-și afirma puterea, de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
cedeze lui Otto tutela asupra principatelor de Capua și Benevent, în schimbul menținerii Calabriei și Apuliei. Prin căsătoria moștenitorului tronului, Otto al II-lea, cu printesa bizantină Theofano, se întărea înțelegerea. La 7 mai 973, Otto I a murit, reactivând opoziția nobilimii din Bavaria și Lotharingia, care a refuzat să recunoască înscăunarea lui Otto al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, asociat de tatăl său, în 961, în cadrul ceremoniilor de încoronare. Situația s-a complicat prin itnerventia regelui Franciei Apusene, Lothar, care
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Adelaida, bunica lui Otto, a devenit regent.Abia în 994, Otto al III-lea a preluat efectiv puterea la vârstă de 14 ani. A conferit ideea de imperiu creștin. În 996, a traversat Alpii pentru a reprima o revoltă a nobilimii romane împotriva Papei Ioan al XV-lea. În urmă dispariției subite a papei, Otto al III-lea l-a înscăunat pe rudă sa, Bruno, ca Papa Grigore al V-lea. Acesta l-a încoronat că împărat pe Otto la 21
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
dispariției subite a papei, Otto al III-lea l-a înscăunat pe rudă sa, Bruno, ca Papa Grigore al V-lea. Acesta l-a încoronat că împărat pe Otto la 21 mai 996.S-a confruntat cu opoziția puternică a nobilimii locale condusă de familia Crescenzi ce urmărea să controleze papalitatea. După moartea lui Grigore V, Otto a trebuit să-l numească pe fostul său magistru, Gerbert d’ Aurillac, ca Papa Silvestru al II-lea. În 997, Otto și-a stabilit
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
lui Adalbert, episcop de Praga. A vizitat vechea reședința imperială de la Aachen, unde a deschis și a refăcut mormântul lui Carol cel Mare. A înființat printr-un edict imperial și cu acordul papei o arhiepiscopie la Gniezno. Dar în urma revoltelor nobilimii romane, acesta, împreună cu papa, s-a retras la Ravenna. În 1001, cei doi au decis în cadrul unui conciliu, înființarea arhiepiscopiei de Esztergom în Pannonia pentru a extinde influență bisericii. Vaik, ducele maghiar, s-a creștinat sub numele de Ștefan, primind
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
luat împreună cu soția sa Cunigunde de Luxemburg. A fost ultimul membru al dinastiei ottoniene, fiind urmat de Conrad al II-lea. Conrad al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, primul din dinastia Salienilor, originală din Franconia, a fost ales de către nobilime ca rege al germanilor și a fost încoronat tot la Roma în 1027, luând titlul de "Chuonradus Dei gratia Romanorum augustus". Un contract ereditar încheiat în timpul Ottonienilor a facilitat anexarea regatului Burgundiei de către germani sub Conrad II în anul 1033
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Când Henric al IV-lea, fiul lui Henric III, a ajuns la putere în 1056, a cerut sprijin de la ministeriali și de la orașele importante . În orașe apăruse o clasă mijlocie încrezătoare în ea însăși. Capitalul ei submina controlul absolut al nobilimii în zonele rurale. Papii reformatori pe care tatăl său îi sprijinise au devenit opozanți ai lui Henric IV. Papa Grigore al VII-lea pretindea ca papalitatea să dețină controlul total asupra domeniilor de interes ale Bisericii, mai ales în privința investiturii-dreptul
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
și de William Ockam pe plan religios, pentru a se elibera de sub tutela simbolică a papalității. A sprijinit și opoziția franciscanilor spirituali, ridicați împotriva papei în numele sărăciei evanghelice. Dar nouă restaurare imperială, realizată de o largă coaliție antipontificala: Ghibelinii italieni, nobilimea romană, franciscanii și Marsiglio de Padova, nu a durat prea mult timp. Contestat de papalitate și de regalitatea angevină a Napolelui, actul din 1327 a căzut în desuetudine, după ce Ludwig a părăsit Roma pentru a se întoarce în Germania ,așteptat
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
în Polonia divizată și ocupată, inclusiv Józef Ignacy Kraszewski, Wincenty Pol, Władysław Syrokomla, și Narcyza Żmichowska. Una dintre însușirile romantismului polonez a fost inspirația din Istoria Poloniei din perioada precedentă invaziei. Romantismul polonez a reînviat vechile tradiții "sarmatice" tradiții ale nobilimii poloneze, șleahta. Vechile tradiții și obiceiuri au fost reprezentate favorabil în cadrul mișcării mesianice poloneze, regăsindu-se în operele cele mai reprezentative cum ar fi "Pan Tadeusz", dar și "Trilogia" lui Henryk Sienkiewicz. Legătura cu trecutul este una dintre caracteristicile definitorii
Romantismul în Polonia () [Corola-website/Science/329180_a_330509]
-
sau Casă de Rothschild este o dinastie europeană de origine iudaico-germană, care a întemeiat case bancare și financiare europene începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cinci linii din ramură austriacă a familiei au făcut parte din nobilimea austriacă, fiind numiți baroni ereditari ai Imperiului Habsburgic de către împăratul Francisc al II-lea în 1816. O altă linie, din ramură britanică a familiei, a fost ridicată la nivelul nobilimii britanice la cererea reginei Victoria. În anii 1800 familia este
Familia Rothschild () [Corola-website/Science/325605_a_326934]
-
linii din ramură austriacă a familiei au făcut parte din nobilimea austriacă, fiind numiți baroni ereditari ai Imperiului Habsburgic de către împăratul Francisc al II-lea în 1816. O altă linie, din ramură britanică a familiei, a fost ridicată la nivelul nobilimii britanice la cererea reginei Victoria. În anii 1800 familia este considerată a fi de departe posesoarea celei mai mari averi private din lume, precum și de departe deținătoarea celei mai imense avuții din istoria lumii moderne. Astăzi, afacerile familiei Rothschild sunt
Familia Rothschild () [Corola-website/Science/325605_a_326934]
-
sunt contestate, ceea ce duce la deschiderea unui proces de condamnare a lui Luther, care beneficia de sprijinul electorului de Saxa, Frederic cel Înțelept. După o mică înțelegere din 1519 cu papalitatea, Luther a continuat să scrie lucrări, ca "Apelul către nobilimea creștină de națiune germană" sau "Captivitatea babiloniană a bisericii" prin care predica deschis împotriva unor practici ale Bisericii Catolice. A afirmat că este suficientă doar credința pentru mântuire și contactul direct al oricărui creștin cu divinitatea fără intermedierea bisericii. În
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
interbelică și comunistă, afirmând că anumite părți ale istoriei au fost accentuate sau suprimate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de Djuvara atrag deseori controverse și sunt văzute ca subminând identitatea națională română, cum este de pildă teoria că nobilimea din formațiunile statale medievale românești ar fi fost de origine cumană. Neagu Djuvara a analizat în multe dintre cărțile sale relațiile pe care România le-a avut cu Europa, plasând-o politic și cultural "între orient și occident", caracterizând-o
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
stins din viață la 6 februarie 1952, Elisabeta devenind regină. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, iar ceremonia solemnă a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. La ceremonie au fost prezenți reprezentanții nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentanți străini și ai Commonwealth-ului. Toți cei prezenți au asistat la întreaga procesiune în ciuda ploii torențiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întreaga lume și, pentru prima oară, la cererea reginei, a fost prezentă și
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
se căsătorească fiecare cu alți parteneri, Baba i-a devenit amantă, la fel ca a doua soție a lui , Grace. În inauarie 1899, Curzon a fost numit Vicerege al Indiei. El a primit titlul de „baron Curzon de Kedleston” în cadrul nobilimii irlandeze. El a fost primit printre aristocrații irlandezi pentru a-i permite accesul în Camera Comunelor la reîntoarcerea în Londra, cât timp tatăl lui era încă în viață. Curzon a sosit în India la scurtă vreme după înfrângerea răscoalelor de la
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
în lipsa moștenitorilor masculini fiicelor sale), Viconte Scarsdale, în comitatul Derby, (care a fost transmis, în lipsa moștenitorilor masculini, moștenitorilor masculini ai tatălui său, și Earl Curzon of Kedleston, în același comitat Derby, cu dreptul de moștenire normal, toate înscrise în Almanahul nobilimii Regatului Unit. Din decembrie 1916 Curzon a devenit membru al cabinetului de război al premierului Lloyd George ca lider al Camerei Lorzilor . În ciuda opoziției sale față de acordarea dreptului la vot al femeilor, (el fusese într-o perioadă conducătorul „Ligii antisufragiu
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
știe că Dracula are o inimă; Coppola știe că este mai mult decât un organ. Potrivit regizorului, contele este un spirit fără odihnă, care a fost condamnat de prea mulți ani să fie înhumat în filme. Acest film delicios reface nobilimea creaturii și îi dă pacea.". Roger Ebert a acordat filmului 3/4 stele, scriind: "Mi-a plăcut filmul pur și simplu pentru modul în care arăta și se simțea. Decoratorii Dante Ferretti și Thomas Sanders s-au întrecut pe ei
Dracula (film din 1992) () [Corola-website/Science/325752_a_327081]
-
bazele lutheranismului, al treilea curent creștin (după catolicism și ortodoxism). Ca și în cazul lui Jan Hus, ideile sale au provocat o intensă mișcare socială, care a culminat cu Războiul Țărănesc German. În domeniul politico-social, în scrieri ca: "Apel către nobilimea creștină de națiune germană", "Captivitatea babiloneană a Bisericii", "Libertatea creștină", Luther, ca și predecesorii săi, susține ideea separării statului de biserică, libertatea conștiinței. Un alt reprezentant al reformei germane a fost Thomas Müntzer. Spre deosebire de Luther, ca reprezentant al țărănimii, a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
dorința ca legile să-și găsească originea în rațiune, scopul prim al legilor fiind de a asigura "cea mai mare fericire la cei mai mulți", demascând cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrariul judecătorilor din acea perioadă. Susținător al egalității sociale, demasca privilegiile acordate nobilimii și clerului. În lucrarea "Despre infracțiuni și pedepse", se ocupă în exclusivitate cu dreptul penal și atacă bazele justiției penale feudale. Exprimându-și adeziunea față de teoria contractului social, consideră că adevărata cauză a sărăciei și inegalității este proprietatea privată. Ca
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]