905 matches
-
eficientă (în „beneficiul” războiului declanșat împotriva țărănimii!) și aplicată de comuniști în zonele rurale, era aceea de a nu se vinde nimic pe bani din vestitele „comparative” sătești, ci numai în contra-partidă cu produse agricole sau de origine animală. Din noianul de „note” pe această temă am selectat numai una, dar semnificativă pentru situația grea de atunci a bieților săteni. Prin urmare, comandantul miliției scria prefectului că: „... populația din comuna Tăcuta-Vaslui, este nemulțumită că la filiala comperativei din acel sat se
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și desfundate, catifelate de praful gros din care emană, în timpul căldurilor de cuptor, o nedefinită și tulburătoare aromă de valeriană și vanilie, (...) drumuri de o monotonie sfâșietoare, evocând timpuri preistorice prin pitorescul lor primitivism”. Gândurile de mai sus, prinse în noianul „Amintirilor unei prințese moldave” - am numit o aici pe Maria Cantacuzino-Enescu - surprind aproape exact starea în care s-a aflat infrastructura rutieră a Bacăului de-a lungul secolului al XIX-lea. Evocarea, ușor patetică - lucru de înțeles, dacă vom lua
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
confirmat faptul că revoluția a reușit. Un gând pentru ieșeni... Dragoste! Alexandru ZUB Prelecțiunea "Istoria ca pedagogie națională" 31 ianuarie 2007 "Istoria reclamă bun simț" A încerca să-l prezinți pe Alexandru Zub presupune, inevitabil, a te cufunda într-un noian de laude și aprecieri, într-o nesfârșită enumerare de titluri și merite. Or, e lucru știut, istoricului Zub astfel de "vorbiri" nu-i fac nici o plăcere. Nu se pot trece, însă, cu vederea gesturi culturale de maximă amplitudine, cu urme
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în formularea noțiunilor matematice este justificată, mai nou, prin îndemânarea cu care sunt folosite aceste noțiuni. Matematicianul priceput exploatează deplin, aproape fără milă, domeniul raționamentului permisiv și îl evită pe cel nepermisivil. Că îndrăzneala lui nu-l conduce într-un noian de contradicții este un adevărat miracol: într-adevăr, este greu de crezut că puterea rațiunii noastre a fost adusă, prin procesul selecției naturale a lui Darwin, la perfecțiunea de care se pare că dispune. Principalul aspect pe care va trebui
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ecoul niciodată și nicăieri, pentru că eu sunt departe, departe, și nu pot ajunge la tine, nu-ți pot da semn că mai exist!” Și eu îți răspund: „Tu poate nu mai exiști, corpul tău se află în cavou după acest noian de ani, oasele tale sunt învelite într-un costum, cu cravată, cu pantofi, cu păr cârlionțat și lung și îngălbenit de umezeală, cu ochii mâncați de întuneric, în găvanele craniului, cu oasele toate întregi, chiar dacă carnea ta e plecată în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sau să plece acasă, mi-am dat seama că radio-șanț funcționa de minune. Deja se făcuse târziu. Tot ce aflasem era amuzant și în același timp și trist. Eram mulțumit că am reușit să surprind câteva mici aspecte ale unui noian de întâmplări care constituie viața din mediul rural, cu bune și cu rele. Și mă grăbii spre stația de unde pleca spre oraș ultimul microbuz. Zi cu ghinion Ziua se anunța a fi una posomorâtă, cu cerul întunecat, a ploaie. Și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oară să facă ceva cu o banană prea coaptă, cum un surdo-mut și orb ucide o femeie după ce a siluit-o, cum un rățoi violează o pichere, cum un pseudopoet chinuie o poezie proastă, cum un calvar rămâne uitat în noianul întâmplărilor cotidiene, cum un tâmpit, proprietar al unei mașini de dactilografiat încearcă să-și scrie pentru a opta oară romanul vieții sale și altele. Dar eram străveziu. Această listă poate continua la nesfârșit pentru că rațiunea mi-e limpede, atâta doar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se uită la tine și-ți vorbește, te afli chiar în casa ta, vorbind cu tine însuți. Era frumoasă bătrâna. Când începea să povestească cu glas încet, vedeai ideile cum curg, cum se înlănțuie și cum se revarsă într-un noian de nouă tinerețe. Pur și simplu, eram fermecat de toate câte mi-a putut spune în scurta noastră cunoștință. Veni vorba de vreme, de iarna care se aștepta să fie foarte grea. Bunica se tot plimba în acel spațiu strâmt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
venind în urma lui cu fețele grave. În special tinerii. Fusese și el ca ei și, ca și ei înscriindu-se în șirul lung de luminițe, frământase an de an, cât ținea înconjurul bisericii, gânduri, gânduri. Fiecare din ei alege din noianul de dorințe și nădejdi pe cea pentru care, când o trece pe sub epitaf, să se roage, că așa se spune, aceea se împlinește. Ștefan ce rugă o să înalțe? Dar Bălașa? Ei, Doamne, cu fetele e mai ușor, toate-și doresc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spunea: „Nu e tronul lui, i l-am dat doar cu împrumut, este al nostru, al Cantacuzinilor...” În acel moment îi răsări în minte imaginea marelui exaporit Mavrocordat, cu ochii mari, migdalați, adânci și calzi. Îl vedea cum scoate, din noianul de hârtii ce se afla în fața lui, scrisoarea grecilor și a boierilor din partida Bălenilor fugiți peste munți și i-o pune lui vodă în față. Constandinul Stancăi, făcându-și ochii mari și dându-și capul pe spate, citește și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înfățișa această viziune în pragul secolului nostru, pentru a pune în lumină ambianța psihosociologică în care au trebuit să se desfășoare marile campanii antiepidemice. Remarcăm coabitarea anumitor firave convingeri realiste, unele provenite chiar din teoriile științifice ale epocii, cu un noian de credințe superstițioase, reprezentând "actualizarea", în cazul holerei nou-apărute în patologia europeană, a fondului mitic și magic, existând din totdeauna în medicina populară. Se înțelege că, în asemenea condiții, punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și combatere a holerei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
un târziu trosniră câteva împușcături, aproape, în față. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce în ce mai moi. " Am ajuns!... Slavă Domnului!" își zise Bologa, ca și când pocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie. Dar bucuria i se înecă pe dată într-un noian de gânduri dezmorțite de ecourile împușcăturilor. Își dădu seama că a fost prins pe când voia să treacă dincolo și se spăimântă. În aceeași vreme își imputa că a plecat fără măcar să chibzuiască ce face și chiar fără armă, încît acuma
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ochii aceia mari si negri, înnebunitor de negri mă priveau întrebători, lăsậndu-mi cuvintele să se rătăcească, să curgă neregulat ca vậntul sau ca pậraiele. Intr-un tậrziu, vizibil afectată, am conștientizat că Yon era îmbrăcat tot în negru, că un “noian” la fel de negru îi stăpậnea sufletul obligat prea devreme parcă să împlinească datini nedorite.Un lucru îmi devenise clar: o invidiam pe moartă și mi-aș fi schimbat imediat destinul cu al ei. Prețul integral al vieții, cum bine zicea Eliade
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
brațele ca să-l primesc, iar vraja aceasta ne topea unul în celălalt pană la risipire. Respirația lui se pierdea într-a mea, trupul tot era o așteptare, trăiam din plin și esența întregii noastre ființe murea în fiecare sărut. Un noian de doruri sălășluia în acea amețitoare iubire și el se simțea puternic, căci fiecare secundă era trăită la modul absolut, plenar. Timpul și spațiul își pierdeau orice importanță și niciunul dintre noi nu putea socoti cật trecuse de la întậlnirea noastră
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
CÎND PRIVEȘTI OGLINDA MĂREI Când privești oglinda mărei, Vezi în ea țărmuri verzi și cerul sărei, Nor și stea. 5Unda-n plesnetul ei geme Și Eol Sună-n papura ce freme Barcarol. Un minut dacă te-ai pierde, 10Tu, măcar Sub noianul mărei verde Și amar, Colo-n umeda-i pustie, Ca-n sicriu, 15Te-ai simți pe vecinicie Mort de viu. Vezi pe buza mea pălită Un surâs, Vezi pe fruntea-mi liniștită 20Dulce vis, Și al luncei vânt de vară Călduros
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noapte ca o rază de soare Coboară pe-a mea frunte nebună visătoare, Pîn-se preface-n chipul ce l-am visat mereu. Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, E o făptur-aievea, cu gând din gândul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu Și inima-mi o chiamă, gîndirea-mi o desmiardă Și sufletul din mine e și sufletul său. Tot ce-am gândit mai tânăr, tot ce-am cântat mai dulce, Tot ce a fost în cîntu-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ni e dat de soarte Noroc făr-de durere, viața făr-de moarte. Am pus de mult de-o-parte acele roase cărți Ce spun c-a vieții file au veșnic două părți, Că, făr-de patimi nu e nici ochiul cel mai vesel - Acest noian gîndirea-mi în sama altor lese-l; {EminescuOpIV 299} Nimic în lumea asta cu ele nu se schimbă - Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă Ocupe-se copiii... Eu pun o întrebare Nu nouă, însă dreaptă, nu liberă, mai mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 361} RĂSAI ASUPRA MEA... Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, În noaptea gândirilor mele vină. Speranța mea tu n-o lăsa să moară Deși al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, Îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. Dă-mi tinereța mea, redă-mi credința Și reapari din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care treci prin lume străin și efemer Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma, când din umbră - Lumina - eu apar, Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei încoronat de sori, Preced pe mândrul, [naltul], frumosul Viitoriu, Ce-n nourii de secoli se sgudue închis Ca un frumos și mare însă, teribil vis, În cerul lui petrece sublim și neajuns Nici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
subiecte care greu se leagă între ele, ca să se așeze sub un titlu comun. Și totuși, ele poartă o încărcătură nebănuită. E vorba despre gândirea românilor de astăzi despre gândirea românilor din toate timpurile Autorul le-a selectat dintr-un noian de informații, mai nou sau mai vechi, aflat prin arhive sau publicații, urmărind un singur scop: scoaterea lor la lumină, pentru că o meritau, și oferirea gratuită cititorilor virtuali a unui capital spiritual autohton cu înalte valențe morale, științifice, literare și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
caracteristică în acel moment [ - ] căci o poate... de aceea orașele cu puțină viață, sau reprezintate astfel pe picturi te lasă a presupune ce s-a fi petrecând în caz dacă ar * fi covârșite și, prin acest ideal întuneric, prin acest noian * de posibilități ele par mai frumoase și-și [arată] frumusețea lor obiectivă ochilor noștri... O fereastră deschisă în care sta un om ce-mi inspiră interes pierde orice frumusețe, dar o fereastră după *** *** *** că se deschide * ușor *, că atunci se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
termen dat deja în sus și-n jos - termenul 0 căld[ură] [plus] 2000 0 răceală - 223 [plus] 2000 căldură 0 - 223 răceală {EminescuOpXV 320} ["STADII DE INSOLAȚIUNE... "] [1] 2267 stadii de insolațiune - scări de lumină. Scară de raze. pătrunzând noianul Scara de raze [2] 2255 În orice moment totalitatea fenomenelor de insolațiune există pe pământ. Această totalitate (s) să fie compusă din răsărit o, miazăzi (m), seara (v), noaptea (n). Atunci suma e egală cu o [plus] m [plus] v
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-mi salveze mie viața. Pentru că, dacă nu ar fi fost acolo, probabil aș fi avansat către șoseaua speranței mele, ce probabil, sigur aș fi mâncat pământul către asfalt, când am zărit luminile alea două de faruri. Am încercat să traversez noianul din fața mea, dar din cauza frigului de noapte se formase o pojghiță subțire de gheață, care se rupea la fiecare pas, și dacă până atunci nu avansam din cauza tocurilor de noroi, acum intram până peste genunchi în zăpada umedă. îmi venea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
scriptele sonore ale rapperilor mioritici de la B.U.G., La Familia sau RACLA, basoreliefurile scrijelite cu cheia sau altoreliefurile sprayate de prin stațiile de metrou sânt cu cât mai puțin citabile sau recomandabile, cu atât mai înveselitoare pentru ochi. în noianul de politica! correctness ele sânt bucurie pură. Și iată o tendință postrevoluționară care nu poate decât să reconfirme vocația poetică nativă a românilor de pretutindeni: în loc de desenele nu prea acurate anatomic de altădată, arătând o ciudată predilecție pentru zonele inghinale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
toate se vor așeza în matca firească, numai că în realitate, Școala Normală era departe. Dezamăgit așa deodată, făcu calea întoarsă spre gară. Acolo, asemeni altor călători ocazionali, se așeză pe un scaun, unde adormi, toropit de oboseala drumului, de noianul de noutăți, de grija a ceea ce va fi a doua zi. Dimineața, după ce mâncă din ce-i pregătise mama, urcă-n tramvaiul despre care știa că-l va duce la capătul călătoriei lui, care trebuia să fie începutul unui destin
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]