1,105 matches
-
cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În fiecare casetă era unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cunoscuți. Așa cum un obiect își găsește întotdeauna locul și poziția în care toate forțele și tensiunile se anulează, el acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vară am putea să facem Montauk, Chilmark, Wellfleet, Nantucket de pe mare. Tata nu vrea să ne dea banii. — E mult la mijloc? — Un aeroplan și echipamentul? Da, e considerabil. Vrei să cumperi aeroplanul, nu să-l Închiriezi? — N-are nici o noimă să Închiriezi. Dacă cumperi primești scutirea de taxe - uzura morală. Secretul În afaceri este să faci guvernul să-ți acopere riscul. În categoria fiscală a tatei am economisi șaptezeci de cenți la dolar. Fiscul e crimă. Nu mai completează formularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trecut prin multe piepturi umane sau metabolizată Într-o multitudine de creiere sau eliberată din tot atâtea intestine, și te ajungea - o, și Încă ce adânc! Din când În când te surprindea o plăcere aprobatoare ori Închipuită, aparent lipsită de noimă, sugerată de surul rumen al pietrei clădirilor, de colțuri răcoroase la adăpost de căldură. Fericire de la lumea Înconjurătoare! Pentru o oarecare vreme domnul Sammler rezistase la asemenea impresii fizice - fiind ademenit aproape comic de dulceața momentană și accidentală. Pentru destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sfeșnice cu multe brațe, suluri și coarne de berbec sau inscripții cu mesaje Înflăcărate În ebraică: Nahamu! „Mângâiați pe Poporul Meu!“ sau porunca lui Dumnezeu către Ioșua: Hazak! Cu oarecare interes Sammler Îl urmări cum Înșiră aceste bucăți grosolane, fără noimă. După fiecare, o pauză, timp În care fața cunoscătorului era examinată cu atenție pentru a-i descoperi reacția de extaz evident cuvenită. Aceste pirite de fier, ce-și aveau locul pe fundul Mării Moarte. — Și ce e asta, Eisen, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
discreditate, pe care puțini oameni le mai apărau pe față. Dar nu comportamentul dispăruse. Ce dispăruseră erau vechile cuvinte. Erau absente forme și semne. Nu onoarea, ci cuvântul onoare. Nu impulsurile onorabile, ci termenii tociți până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și te-ai grăbi, a zis, cu o duritate pe care apoi a regretat-o imediat. Nu vreau să întârzii cu Ben. Polly s-a încruntat și a început să umble de ici-colo prin cameră, adunându-și lucrurile fără nici o noimă. Sheba s-a gândit că părea obosită, slabă și foarte frumoasă. Picioarele parcă îi crescuseră cu câțiva centimerii de când le văzuse Sheba ultima oară. Cred că era greu pentru Sheba, îmi imaginez, s-o vadă pe Polly înflorind. Felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
generații, Să ne acuzăm destinul că ne-a dat să fim români, Ca și cum noi suntem pleava iară ceilalți sunt mai buni. Din grămada de paiațe se ridică azi sticleți, Încropesc o strofă-două și deja se cred poeți; În cuvinte fără noimă schilodesc vocabularul, Inventând neologisme ce descântă-originalul. Nu pot niciun vers așterne pe un petic de hârtie, Că vin snobii și pedanții să mă-nvețe poezie! Trebuie să fiu ca dânșii, altfel risc să par obscen, Convertindu-mi sentimentul în metafore
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
locului de familie”. Rămăsesem - spre mirarea președintelui - să-mi fac concediul din anul acela tot în mica așezare rurală; trăiam o imobilitate greu de învins. Rămăsesem ultimul judecător al acelor meleaguri, intrate acum sub altă jurisdicție; mă plimbam solitar, fără noimă, prin comuna în care fosta judecătorie funcționase aproape treizeci de ani. Localnicii nu păreau deloc afectați de această desființare, că li s-ar fi știrbit ceva din prestigiul la care păreau să țină foarte mult. Aveam în același timp impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuând copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost elevă până de curând, dar mi-e jenă s-o întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zâmbind. Căldura răsfrântă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un zâmbet conștient și trist, spunând atât: - „ Mă îndepărtez...” - Tată, nu se poate, spusei. Timpul îl luă cu el. PARTEA A TREIA 1. Partea a treia a acestei scrieri. Acum de la moartea tatei mi se părea că timpul trece fără noimă, îl auzeam detunând în marea lui aventură. Tata era departe de mine și-l iubeam imens. Învățătorul, venit cu unele treburi ale școlii la oficialitățile de aici, trecu spre prânzul zilei, la tribunal. Ne îmbrățișarăm; părea în afara vârstei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca-n școală, în prezilele vacanței. Era o obsesie urcată din uitare, căreia nu îndrăznea să-i rostească numele, din care cauză încerca ocoluri înșelătoare ca o plăcere anume amânată în jurul ideii ce părea să-i demonteze timpul, a cărei noimă o pierduse. Devenise, pe neașteptate vorbăreață, însă nimeni din cei ai casei nu observase această modificare, mai cu seamă că ei înșiși deveniseră preocupați de preconizata plecare a Anei la oraș, ca și cum urma să se întâmple unu din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
păream prea uimit, invoca drept martor autoritatea domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la multe din cele dezgropate și readuse prezentului și în adevăr niciodată nu se întâmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cârciumilor de periferie, stâlpi de cafenea, liota marilor îndrăzneți pentru care închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgând din narghilele, eunuci, cadâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
despre Orașul Lumină, (despre iradierea culturii franceze, despre Regele Soare și Versailles, despre Napoleon, despre atâtea altele, fără să fi văzut Parisul măcar o dată în viață. Vorbirile noastre se lungiră în seara aceea până târziu, eram în afara timpului, călători fără noimă; doamna Pavel ne privea pe amândoi, iradia de bucuria de a ne vedea în casa ei foarte luminată în seara aceea, o sărbătoare, prima după atâția ani de singurătate ai ei. - Cât timp ai să stai acolo? - Depinde. O lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un urs, dar nu ca toți urșii. Căutătura aceea pe care a strecurat-o de două ori peste umăr a fost o căutătură mai ageră decât a unui om. Într-adevăr, l-a îndemnat, înșelându-l, într-o urmărire fără noimă. Se trezește, asupra serii, la depărtare de cel puțin trei ceasuri de casă. Și din această mlaștină a mistreților se ridică în juru-i o pâclă umedă. Înserarea cade repede, ca și cum ar ninge asupra zăpezii funingine. Și din râpi urcă neguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mag“ fusese capturat într-o noapte de vară de către un pirat pe o plajă din Djerba și adus ca rob la Roma. Tot ce se spunea în legătură cu mine, ca și tot ce mi se întâmpla era atât de lipsit de noimă, atât de lipsit de măsură, atât de grotesc! Nu cumva eram victima vreunui coșmar, vreunei amăgiri? Nu cumva mă aflam, ca în fiecare zi de vineri, într-o moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o prăpastie între două lucruri. Deci, cum te poți aștepta ca unul ca mine să se implice în problemele de zi cu zi? N-am nici o idee despre așa ceva. Spune-mi, te rog. Banii nu-mi spun. Trăiesc fără nici o noimă în cochilia mea până - până când? Cum devine chestia asta cu experiența care se va termina până la urmă? Ridică-te, ieși, fă-o - acum, acum. Acum! Mă las purtat de valurile vieții, șovăind, bâjbâi, orbecăi... și, iată-mă, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
problema asta. Știi, John, eu nu cred - și nu am crezut niciodată - că din punct de vedere dramatic e convingător că și el ar, că ar fute-o și el, John. M-am uitat fix la el. — N-are nici o noimă. Nu aduce nimic în plus, râse Lorne. Dacă Butch se fute cu Garfield, cum ar putea ea să riște o asemenea fericire, o asemenea împlinire, John, pentru o jigodie tânără ca... Dădu din cap. Okay. Chestiunea asta mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mi-am amintit. Martin a rămas pe gânduri. Am simțit căldura simpatiei pentru tipul ăsta în clipa când mi-a spus: — Cred că a fost doar un pretext. Nu i-ai făcut niciodată nimic. — Zău. Dar atunci n-are nici o noimă. — Chiar așa? În zilele noastre? Uneori îmi vine să cred că motivația, ca forță care ține sub control interesele noastre, ale oamenilor, e lipsită de conținut. Nu mai există nimic care să reprezinte o motivație pentru oameni. Ieși în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cele mai multe din deschideri sunt deja în repertoriul meu. N-am crezut să existe vreun jucător care să mă poată încurca până la jumătatea partidei: cam după a cincea mutare, micul Martin a ieșit din tipar. A făcut o ieșire lipsită de noimă a calului, țopăind pe mijlocul tablei, în timp ce eu îl înghesuiam cu prima mea linie. Există o astfel de deschidere mi-am spus eu și am dublat. După care el m-a castorat! M-am holbat la zarurile mărite... Șahul înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o înfrângere. — Poți să-ți amintești, mă întrebă el, poți să-ți amintești ce a spus Fielding pe alee după bătaie? A spus el ceva. Îți mai amintești ce? — Nu știu. Tu... câine nou uman. Cam așa ceva. Nu prea avea noimă. N-ar fi putut să fie câine inuman?... Fascinant. Cel mai pur transfer afectiv. O, blestematul de Iago. Ascultă-mă pe mine. Ești mai bun decât am crezut, totuși n-a fost vorba decât de o pură întâmplare, de noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe jumătate răsucit pe patinele lui, și-a continuat alunecarea laterală pe ghețuș spre mașinile trase la parcarea cu plată de las bordura din planul îndepărtat. Printre blocurile de culoare ale traficului disonant m-am luptat cu volanul lipsit de noimă. Cu partea laterală înainte, ca nici vapor care și-a găsit docul, Fiasco-ul a pătruns în derivă în micul golf, s-a zdruncinat și s-a oprit. Am coborât. Strada se oprise, toată lumea se uita la mine. Am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iarba mă va îngheța, Orașul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta, Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin... * În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă finală Eu trebuie
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de propriile-i puteri suficient de mult timp ca să-i permită dimensiunii să se „fixeze“ ferm, ca cimentul. Cei doi abisinieni se numeau Khallit și Mallit. Erau prinși într-o dispută eternă, fără început sau sfârșit, iar lipsa ei de noimă sau concluzie îi spulbera lui Vultur-în-Zbor capacitatea de a gândi limpede. încă un lucru: Vultur-în-Zbor era legat fedeleș. Zăcea între cei doi abisinieni, iar ei erau ghemuiți în jurul unui foc. Păreau să nu dea atenție prezenței lui și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Gribb păru enervat. — Da, da, da, da, da! Spuse el. Normal că asta vreau să spun. Și nici prețioasa lui mașinărie, nici presupusele lui dimensiuni, nici altceva. Totul e doar sporovăiala unui idiot ca Jones - zgomot și furie lipsite de noimă. — Sunt uimit, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Și nu pot fi de acord. — Ai petrecut prea mult timp lângă acel păcălici... acel șarlatan. El nici n-are ce căuta în oraș. Gribb era de-acum de-a binelea furios. Un pitic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]