1,113 matches
-
o pagină din literatura Hortensiei Papadat-Bengescu. Cu tot cu pseudonimele și prețiozitățile ei, scriitoarea intrase în "gura târgului" și a confraților. "Suflet milos, intelectualul...", exclamă "înțelegător" și amuzat eseistul. Coloana enumerativă de ziare la care a publicat Lucrezzia Karnabatt se sprijină, cu noimă, pe un ultim titlu, " Sub ochii femeii", revistă scoasă chiar de scriitoarea în discuție. În punctul de cumpănă al medalionului, Florin Faifer se repliază, spre a-și motiva prevenitor-ironic cea de a doua parte a prezentării, o veritabilă badinerie. El
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
filosofia (de fapt, aici avem tendința postmodernă) și se reorientează către semiotică și lingvistică, autoarea referindu-se la teoria semnelor, a lui Ferdinand de Saussure, și la logica limbajului, impusă de Ludwig Wittgenstein, arătând că toate acestea își au o noimă indubitabilă în spațiul public: aceea de a-i conferi omului politic legitimitate, autoritate și prestigiu. Așadar, vorbim de o construcție cu determinații sociale evidente și imediate, căci, susține Daniela Gîfu, „viața politică este structurată în fapte de limbaj - discursuri politice
Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
Dar pământurile soției sale, pământurile familiei Corval? Octávio trecea lupa enormă peste literele ziarului, care se contorsionau în fața bieților săi ochi. Se părea că ziarele nu erau scrise, că nu spuneau nimic, că literele erau acolo doar așa, fără nici o noimă, compacte sau răsucindu-se, în funcție de distanța de la care le privea. Ca și cum ziarele ar fi strigat fără ca să se perceapă ceva. Niciodată nimeni din Casele Noi nu fusese dus la cimitirul satului, dar întotdeauna, chiar și în timpul legilor contra înmormântărilor din
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
Edward Mîini-de-foarfecă. Acolo mecanismul-marionetă dovedea existența unui suflet prin emoția estetică. Aici lucrurile stau exact invers, arta posesorului unui frumos set de brice de argint este coborîtă de pe piedestal la josnica întrebuințare a criminalului în serie care execută fără nicio noimă oameni nevinovați. Helena Bonham Carter în rolul doamnei Lovett, marionetă cinică, rememorează pentru noi rolul ei de experiment tragic, Elizabeth, viitoare soție a lui Frankenstein (1994) din filmul omonim al lui Kenneth Branagh, fabricată in extremis de ucenicul vrăjitor și
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
crește și confuzia. Pe această contradicție a scontat și autorul, construind rafinat caractere originale (de calitățile romanului în diversificarea tipologiilor mă ocup într-un alt articol). Peste intriga stufoasă, cu explicații limpezi, în ordinea concretului, se conturează un suprafundal cu noime nedivulgate. "Oamenii fac ceva, dar gîndesc la altceva", e o generalizare încă elementară pe care o face autorul, fiindcă abia tatonează indefinitul, stratul nelămurit pînă la capăt. Mă întorc, cum am făgăduit, la tezele lui Jacques Derrida, în discursul menționat
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
mai putut tămădui.. Avea 17 ani când i-a fost sortit ca în noaptea de 17 pe 18 iunie, tocmai de Rusalii, securiștii și milițienii să-i bată la poarta casei părintești, ca să-i ducă familia undeva departe... Verdictul, fără noimă și judecată, era scurt și tăios ca o lamă de cuțit: „Dușmani ai poporului, chiaburi, trădători, titoiști”. Lor le căzură victimă și Ioan Todos cu ai săi, după teroarea colectivizării și a cotelor obligatorii din recolta trudită. Bătrânul Todos își
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
fost bine conceput și înfăptuit, în urmă cu un secol și jumătate. Mă gândesc, de pildă, la perfecta ordonare a străzilor brăilene vechi, dispuse în semicerc și radial, proiectare-unicat în urbanistica noastră, după cât știu. Clădirile noi, anostele blocuri implantate fără noimă amenință să strice armonia acestui spațiu. Străzile în semicerc pleacă de la Dunăre și ajung riguros tot la Dunăre, în volute din ce în ce mai largi. Iar străzile radiale, care le intersectează, străpungând spre sud, spre vest și spre nord, pornesc toate din acea
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
în Pakistan, Luceafăr blînd. O statuie de 6 metri, din beton armat, reprezentîndu-l pe Eminescu se va înălța la Islamabad.” Ideea, stimabilă în principiu, e cam scăpată de sub control la dimensiuni. Un Eminescu de șase metri nu prea are nici o noimă, oricît de nemăsurată ar fi admirația pe care o poartă poetului ambasadorul român la Islamabad, Emil Ghițulescu. Liderul PSD Gorj, Nicolae Mischie, debitează periodic enormități pe care cotidianele le dau pe prima pagină. Cea mai recentă. “Mischie l-ar fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Senatorul Ilie Sârbu este de părere că ieșirea lui Crin Antonescu de vineri, privind starea justiției în România, nu are nicio noimă, arătând că liberalul s-a plasat deodată deasupra tuturor, încercând să fie mediator între instituțiile statului. „Am văzut un alt Traian Băsescu, un supra-președinte, care a ieșit așa să dea lecții tuturor. Ieșirea de astăzi nu avea nicio logică, nicio
Ilie Sârbu, despre Crin Antonescu: Am văzut un alt Traian Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34955_a_36280]
-
arătând că liberalul s-a plasat deodată deasupra tuturor, încercând să fie mediator între instituțiile statului. „Am văzut un alt Traian Băsescu, un supra-președinte, care a ieșit așa să dea lecții tuturor. Ieșirea de astăzi nu avea nicio logică, nicio noimă, aveam luni ședință. Am calmat situația sătpămâna asta, am zis toți că nu mai ieșim public. Deodată a simțit iarăși că vine un val pe care l-ar putea utiliza în crșterea în sondaje și a ieșit să critice pe
Ilie Sârbu, despre Crin Antonescu: Am văzut un alt Traian Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34955_a_36280]
-
presă și în cărți mai multe note informative, dar mi-a fost imposibil să deduc logica acestora, elementul programatic menit să justifice pierderea de vreme și resursele logistice alocate pentru obținerea unor informații care, la prima vedere, nu aveau nici o noimă. Doi foarte tineri cercetători din cadrul CNSAS, Carmen Chivu și Mihai Albu au realizat o excelentă panoramă a vieții private și publice din România comunistă, văzută din perspectiva dosarelor fostei Securități. Noi și Securitatea. Viața privată și publică în perioada comunistă
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
L-a marcat adânc „dispariția” părinților, tatăl lui murind în 1940 în război, iar mama la Auschwitz. Parcă i-ar fi căutat scriind într-una aluziv, cu gîndul la golul rămas în urma lor, a părinților absurd răpiți, dispăruți, asasinați fără noimă, la copilăria lui frustrată. Mi-a fost drag din anii când scria sub vraja lucrurilor mici și i-am admirat și volumul consacrat traiului cotidian. Romanul dăruit acum și românofonilor a mai fost tradus în 10 limbi. În 3 țări
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
le poarte. Iată, de pildă, adnotarea la Écoute-moi, Madeleine (Ia aminte, Magdalină): �Primăvăratecă, adică reavănă și verde, poezia e o reverdie (și în sens tehnic, și la propriu), altoită pe o pastourelle. Cu tot motto-ul din Ronsard (ce are noima unui carpe diem), una din �sursele" baladei pare a fi truverul Huon de Saint-Quentin..." Brocartul �primilor poeți români" e astfel redrapat de Șerban Foarță: De ce nu pot, Magdalină/ în închisa ta grădină / Ochi de fluture să am; Ah, de ce nu
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
cu care operează, creează altele (noua critică și noua nouă critică au fost foarte productive în acest sens), dar ‘păsăreasca’ de care vorbiți este ridicolă. Atestă o incultură teoretică insuportabilă. Structuralismul și poststructuralismul au sombrat într-o terminologie lipsită de noimă. Cel dintâi care și-a dat seama că semiotica devine o formă de ‘imperialism local’, de jargon universitar, cu o circulație într-o mică parohie, a fost creatorul semioticii, Roland Barthes. De la Plăcerea textului, el și-a modificat unghiul de
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
O practică mai toți tiranii: Hitler, de pildă,-n cazul Rommel.) Ea pare să denote, însă, și un anume gust, la Stalin, al farsei gratuit-sinistre, al unui pince-sans-rire macabru. Îi este, ea, mereu utilă? Iar dacă nu, care-i e noima cînd se exercită în sine? De ce aseitatea ei? La ce bun, totuși, mascarada retoponimizării Rusiei, constituindu-se, altminteri, într-un registru cartografic al victimelor staliniene? Indică oare, ea, la Stalin, un neronian cabotinism? Cît despre eventualitatea unei ipocrizii pioase (ce
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
ațintești La lucruri, la asprimea lor, cuminte, Vei înțelege că-ai încremenit; Ești stei de piatră neînsuflețit. Obsesie Când recitesc în gând câte-o poemă, Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică, aridă, îngăimare De noimă văduvită, anatemă. Un osândit mă socotesc și cred Că vorbele-mi ființe sunt ciudate: Bărbați chirciți, femei încovoiate Ce vor să mă ucidă. Se reped De pe birou la mine, dintre file, Mă împresoară, mintea-mi răvășesc Ca-ntr-un coșmar
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
care știe să vadă defectele și se încumetă să le spună. Discuțiile lor purtau spre sensurile ultime, „ne frămîntam grozav să dăm un sens agoniei și morții de neînlăturat, căutînd reciproc să ne convingem că viața asta n-are nici o noimă, în pofida tuturor plăcerilor, voluptăților, bucuriilor, revelațiilor și sublimităților ei, că lumea se naște, crește și piere - conștientă sau inconștientă - sub zodia precarității, caducității, fragilității și zădărniciei”. Din perspectiva tîrzie, a amintirii, Arșavir Acterian pune o distanță, o inflexiune a maturității
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
nu chiar frizînd incredibilul cu iz demonstrativ-didactic. între furtună și plata pentru greșelile înfăptuite se derulează însă o poveste oarecare, cu episoade previzibile lipsite de orice tensiune psihologică potrivită altminteri subiectului abordat. Deznodămîntul, în mod deosebit, pare lipsit de orice noimă - soțul înșelat vizitează pe amantul soției, are cu acesta o conversație incredibilă ("Cîți ani ai?", "Și cum vă merge?" ș.a.m.d.), i se face rău, îl omoară pe tînăr din două mișcări repetînd obsesiv - "mă simt rău". în fond
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
coridor de la etajul al doilea. Să recunoști o crestătură pe mânerul de alamă al sălii. Doamna mea Mamă, ce proastă mai sunt. Tu nu știi încă nimic despre mine, iar eu mă pierd în a-ți înșira lucruri fără nicio noimă. Gândește-te ce mi-am amintit: eram încă mică, să tot fie cu șapte sau opt ani în urmă. De trei zile un dinte mi se tot clătina în gură, chiar un dinte din față, de sus. Era primul dințișor
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
a „țărișoarei” și a (ne)șanselor ei. Adevărurile sunt spuse prin recurs la o străină gură - profesorul-călător „cu diplomă în științele oculte și etnopsihologie“, răsfrângere cinic-tăioasă a naratorului băștinaș, într-o călătorie cathoptrică („vorbeam dintr-o oglindă”) de sondare a noimelor: „noi doi n-am ieșit nici o secundă din camera asta semiobscură. Ne-am plimbat doar prin adâncimile ei”. Portretul înregistrează detalii incomode în lapidaritatea lor sfătoasă: „sunteți vrăjiți exclusiv de repaosul de după catastrofă”. „Maeștri în evaziuni și eschive”, „își visează
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
trece prin cap și bineînțeles că multe lucruri se materializează deformat, chiar pervers (și aici avem exemplul utopiei comuniste). Avem tot felul de proiecte, dintre care unele pot să fie chiar absurde; dar foarte multe dintre aceste proiecte au o noimă și se și realizează. Așa și cu Europa: dacă se dorește să existe o Europă, se va face, cu toate ezitările, renunțările și deformările care vor apărea în raport cu proiectul ideal. - Întorcându-ne la România, nu vi se pare că în
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
că acesta corespundea cu exactitate epocii. Așa cum, în adolescență, citind St. Winifred, , întâmplări dintr-un colegiu britanic, totul îmi păruse străin, straniu, sepulcral, poate că la fel ar înțelege școlarii zilelor noastre viața din liceele schitelor lui D. D. Pătrășcanu, noima din Corigent la limba română, al lui Ion Minulescu, din Bacalaureatul lui Puiu, ca să nu mai vorbesc de bacalaureatul elevului Gerber! Poate le-ar spune ceva Cișmigiu et Co, sau Patru pe trimestrul doi, al marelui caricaturist - prozator la vremea
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
poate liniștit investi în această carte. Îi va fi de folos chiar și atunci când nu va mai putea ține pușca în mână. Las deoparte paralela dintre vânător și măcelar, trasată cu fermitate de dl }iriac, pentru că ea n-are nici o noimă: poate omul de afaceri de renume internațional n-a auzit de legile stricte care funcționează în lumea civilizată în legătură cu sacrificarea animalelor pentru consum. Acolo a devenit obligatorie sedarea acestora înainte de-a fi ucise, pe când folosirea gonacilor e menită tocmai
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
măselele pita; Până la os fierul crud pătrunde, Iar lui Bălăban tăietura Până la urechi îi lărgi gura. Plastică de război: Vru bietul atunci ceva să zică Dar numai lolotă neînțeleasă S-aude, căci limba nu-i răspică Nici un cuvânt, cu vreo noimă aleasă, Fiindu-i toată falca deschisă!... Atunci Tandaler cu fală-i zise: ...Du-te, domnule, acasă, nu mai fă pe grozavul, cu mine te pui?!... (ceva în acest gen) în fine, iată-i față-n față, pe cel mai înfocat
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
experiența de trei ori cu același rezultat, mi-am zis că e vorba de incoerența scenariului care îi arunca pe spectatori într-o asemenea stare de confuzie existențială. Iar povestea e nu doar încâlcită, ci și de o lipsă de noimă arareori întâlnită, care ofensează și o logică elementară. Acțiunea se petrece pe două planuri temporale care par legate, dar te convingi treptat de șubrezenia conexiunii. Primul e intervalul 1911 - 1916: prințul Andrei Morudzi 1 (Dan Bittman) duce o viață plină
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]