701 matches
-
a nu mai înțelege nimic, acest om ar trebui să devină conștient că el, din poziția în care se află, are nevoie vitală de un climat de moralitate și corectitudine. Corectitudine care trebuie să înceapă cu el însuși. Spunând cu nonșalanță, inconștient ,,și eu în locul lor aș fura dacă nu aș fi prins”, acesta își face singur rău ,,legiferând” în felul acesta ,,dreptul” altora mai șmecheri de a-l jefui pe el însuși. Iată, întâlnim aceeași debusolare dintotdeauna a omului de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
o alesese ghinionul și nu dragostea de care avea atâta nevoie? Unul dintre ei, mai mult sau mai puțin, își chinuia sufletul alintându-și o dorință din interior care venea și pleca distrugând cu bună știință dragostea. Își aminti cu nonșalanță când o întrebă: - Dar tu câți ani ai? Sunt foarte curios. - Tu nu știi că nu se întreabă niciodată o doamnă câți ani are?! N-ai decât să ghicești. - Hai, te rog! Chiar nu-mi spui dacă nu ghicesc? Când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
până în acest moment. La această destăinuire, Nicole roși, dar imediat se concentră asupra ținutei sale căutând să facă o comparație cu cea a lui. Alin, era de o eleganță ce depășea limita oricărui tânăr de acea vârstă. - Ai precizat cu nonșalanță că m-ai căutat, dar de unde știai că ai să mă găsești aici?, întrebă ea, curioasă ca un copil. - Mi-a șoptit o păsărică ce stătea pe o frunză de ficus și care ciugulea o picătură de apă rămasă după
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
hedonist, în schimb are ceva din intangibilitatea trufașă din puritatea negativă a teroristului. în esență, nu e un tip simpatic. Filmele (și în primul rînd Sean Connery) l-au făcut simpatic : curățîndu-l de sîngele-și-mațele-pe-pereți ale pulp fiction-ului și cultivînd o nonșalanță semiparodică, i-au rafinat stilul pînă la artă. Dar nonșalanța asta l-a dus, în cele din urmă (după plecarea lui Connery), în asemenea prăpăstii de insipiditate și infantilism, încît această întoarcere la minimalismul blood-and-guts al lui Fleming, cu influențele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
negativă a teroristului. în esență, nu e un tip simpatic. Filmele (și în primul rînd Sean Connery) l-au făcut simpatic : curățîndu-l de sîngele-și-mațele-pe-pereți ale pulp fiction-ului și cultivînd o nonșalanță semiparodică, i-au rafinat stilul pînă la artă. Dar nonșalanța asta l-a dus, în cele din urmă (după plecarea lui Connery), în asemenea prăpăstii de insipiditate și infantilism, încît această întoarcere la minimalismul blood-and-guts al lui Fleming, cu influențele lui nobile (sentimentalismul deghizat în duritate al lui Raymond Chandler
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
eu să mă amestec printre temerari, dar n-am vrut să-mi supăr fiica prin insistența mea către temeritate. Am colindat apoi piețele învecinate cu forfota turiștilor, îndemnați la tot pasul de negustorii de toate culorile, care-și etalau cu nonșalanță mărfurile tot mai atractive. Nu poți trece fără să nu cumperi un cât de mic suvenir... Acest lucru îl făcea cu prisosință fiica mea care, din timp în timp mai face și câte o poză, când observă ceva deosebit. Ne-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în cușcă pe care nara- torul o invocă este însoțită și de o retorică idiosincratică care trăiește din hybrisul privirii în exces, al supraexpunerii. Momentul apogetic este legat de apariția unui copil care-l fixează cu obstinație și depășind cu nonșalanța vârstei frontiera oricărei politeți îl atinge, îl pipăie. Privirea copi- lului pare să declanșeze o stare de vertij senzorial, însă ea reprezintă punctul focal, fiind anticipată de privirile cetățenilor. Gestul are un efect devastator, antrenând reflec- ția mizatropică a naratorului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu-și mai amintea că fusese la Montevideo și mi-a revenit mie datoria "de onoare" să-i reamintesc acest "amănunt" de față cu toți colaboratorii săi prezenți la discuții, la care "înaltul omul de afaceri" mi-a replicat cu nonșalanță: "Este posibil să fi fost, am atâtea deplasări..."!) În acest domeniu sensibil și deficitar, al relațiilor economice, pe lângă găsirea de debușeuri pentru mărfurile românești, am avut în vedere realizarea a două obiective "transmise din țară". Erau două obiective utopice, gen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
contururile se stabilesc reluându-și funcțiile - surâzătoare și frivole Îndeletniciri - cineva apasă pe un buton și un Întreg torent de sunete prinde viață: glasuri ce vorbesc deodată, o nucă spartă, țăcănitul unui spărgător de nuci, dat apoi mai departe cu nonșalanță, treizeci de inimi omenești ce o Înăbușesc pe a mea cu bătăile lor regulate; freamătul și gemetele a o mie de copaci, armonia locală a gureșelor păsări de vară și, peste râu, dincolo de copacii ritmici, vacarmul haotic și entuziast produs
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și franceză și viceversa. Se pronunța elocvent Împotriva pedepsei capitale. Își respecta neabătut principiile În viața personală și În chestiunile publice. La un banchet oficial din 1904 a refuzat să bea În sănătatea țarului. Se spune că a dat cu nonșalanță un anunț la ziar pentru a-și vinde uniforma de demnitar al Curții. Din 1906 până În 1917, a fost alături de I.V. Hessen și A.I. Kaminka, editorul unuia dintre puținele cotidiene liberale din Rusia, Rech (Graiul), precum și al revistei de jurisprudență
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oripilat lumea - mai ales lipsa de compasiune pentru aceste mici victime ale unui flagel devenit universal a creat un fel de prejudecăți în legătură cu oamenii de acolo. A fi român acum înseamnă pentru ei, imediat, a avea în față numai mizerie, nonșalanță, ignoranță și o sărăcie ca o boală eternă. 20 februarie În tot ce fac și gândesc compar ceea ce este cu ceea ce a fost. Mă gândesc uneori la anul 1973, un an decisiv pentru mine. Inconștient m-am îndepărtat de „tinctura
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
reală, de faptul că la sfârșit această credință se pierde. Omul, acest visător definitiv, zi de zi mai nemulțumit de soarta lui, face cu greutate înconjurul obiectelor sale la care a fost dus să se folosească, ce i-au dat nonșalanța sa ori efortul său, aproape întotdeauna efortul său, pentru că el a așteptat să muncească, mai mult sau mai puțin nerepugnându-i să-și joace norocul (ceea ce el numește șansa lui). O mare modestie e acum partea sa: el știe ce femei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
agenții naționale au conducători și angajați care nu au nici o legătură de studii sau/și de activitate cu domeniul de expertiză cerut pentru scopurile specifice. Nimic din trecutul lor nu îi califică să ocupe un post, dar o fac cu nonșalanță, în pur sistem clientelar și, mai grav, nu sunt dispuși să învețe nici după ce ocupă o poziție și nici să angajeze experți, tocmai fiindcă aceștia ar face un contrast prin care propria impostură ar apărea în întreaga „strălucire”. La catedrele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să transmită multe complimente și salutări lui Wyky (Victor Crăciun). Absolvent al Școlii de literatură și critică literară din Kiseleff 10, I. Friduș (Iacobitz) era redactor șef la Iașul Nou. E sincer când, în biletul trimis lui Labiș, își recunoaște nonșalanța cu care pierde materialele trimise pentru publicare. În cel mai pur stil proletcultist, îi cere poetului să-i trimită altele în care să trateze despre „proiectul de Constituție, combaterea devierii de dreapta, numirea tovarășului Gheorghiu-Dej ca președinte al Consiliului de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a nimerit sub tramvai. Acest securist a venit la spital la Labiș să-i ceară o declarație, în care poetul să specifice că nu are nici o pretenție bănească sau de orice fel, declarație pe care Labiș a iscălit-o cu nonșalanță, această declarație servindu-i securistului să-l disculpe personal pe linie de serviciu, dar și să apere Instituția de orice bănuială de asasinat.” Maria Polevoi a refuzat toată viața să facă declarații despre scena la care a asistat și, mai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la îndemână instrumentele, a fost scutit să producă o artă nouă iar ușurința asta i-a creat iluzia că e un maestru. Era ferm convins că va fi primul român laureat al premiului Nobel și asta a spus-o cu nonșalanță, undeva pe stradă, grăbindu-se la un seminar cu studenții de la filologie. Între literații, de regulă cu o cultură hirsută ori chiar absentă, Corneliu Sturzi făcea figură de poet cultivat. Omul era în stare să se autosancționeze, ca în anecdota
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ateriza cu brio la București, în presă, radio și televiziune. Ușor bombastice, ambițiile îi erau mari. Teza de doctorat și-o intitula Introducere la o sociologie a literaturii comparate. A scos ediții critice din Alexandru Claudian, Nichita Stănescu care, cu nonșalanță, îi încredințase texte. A coordonat pretențioase lucrări de sinteză: Literatura română în lume, Ieșirea din metaforă, Memorial invers, Confesiuni esențiale, Nostalgia comunicării, Sociologie și bioestetică, Repere pentru o sociologie a valorii literare, Eseu despre moartea valoroasă, 13 scrisori către Dumnezeu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
să se mulțumească, în Europa de est, cu o atitudine de abținere de la orice inițiativă și cu prelungirea precarului statu-quo. La Ballplatz, Contele Goluchowski era secondat de șefii de secție. Primul șef de secție, Contele Lützow, își conducea serviciul cu o amabilă nonșalanță. Mai tîrziu, ca ambasador pe lîngă Quirinal, va dovedi cîteva calități, deosebite de cele pe care le arăta în funcțiile de la minister. Vederile sale, pe atunci, erau lipsite de relief. Printre diplomați se făcea haz de cuvintele cu care încheia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
firesc să trișeze. De ambele părți ale faimoasei Cortine de Fier. Pentru a se câștiga Războiul Rece, orice mijloc era acceptabil. Și în primul rând minciuna - mama propagandei. Nicolae Manolescu a rămas marcat: nu e prima oară când minte cu nonșalanță, ca un copil teribil și iresponsabil. Cotidianul, 1-2 iunie 2002 Puțini am fost, mulți am rămas... Zilele trecute s-au împlinit 25 de nai de la „Mișcarea Goma”. Academia Civică, sub conducerea Anei Blandiana, s-a hotărât s-o comemoreze și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
descrierea sintactico-semantică a tiparului, la Pană Dindelegan, 1992: 85-93, 103-111). În tipar sunt atrase inclusiv adjectivele/adverbele cuantificatoare: Avansezi suficient de mult spre înăuntru (A. Pleșu, Despre îngeri: 73 și în CLRA) Recurgem nepermis de des, și cu o stranie nonșalanță, la explicații de tip magic (idem: 94). 4.4. Este, de asemenea, în extindere tiparul cult în care adverbul cuantificator antepus se atașează direct grupului adjectival, fără prepoziție: relații ierarhice unanim acceptate (A. Țiglea, Sociologie: 49) [puncte] egal depărtate (A
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
că vreți să cumpărați câte ceva. În primul rând, va asigur că veți fi primiți cu ostilitate de către majoritatea vânzătoarelor, acrite și ele de viața asta plină de privațiuni. Apoi, presupunând că veți găsi câte ceva de cumpărat, veți vedea cu câtă nonșalanță se umflă prețurile sau cu câtă bucurie nu vi se mai dă restul; dacă veți scoate carnetul, veți vedea cum unele produse zac pitite prin depozite. Despre ambalaje, nu mai are rost să vorbim. Astea sunt pentru risipitorii din capitalism
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
al său succes 99F. El este, spre deosebire de toți ceilalți scriitori "de consum", un simulant sincer. știe că stupizenia (se) vinde bine, cu condiția să fie pusă În scenă. știe cît de simpatic este publicului un nemernic care-și afișează cu nonșalanță nemernicia. What you see is what you get: stupiditate pură, autoreferențială, intenționată. Beigbeder scrie cu aceeași franchețe și cu același cinism - gratuite dar sincere - care cuceresc publicul amator de senzații fără implicații. Memoriile unui tînăr țicnit este o carte de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a supraviețui într-o lume fundamental stricată, a fost nevoit să se adapteze. Așa încât, aș înclina să-i dau dreptate lui Gabriel Mihăilescu, care observă această abilitate a personajului de a se descurca într-un hățiș de intrigi, apelând cu nonșalanță la procedeele inamicilor săi: "Legăturile, în sens larg (mreje, alianțe, vrăji) se înscriu între armele preferențiale ale eroului cantemirian, acestea nediferențiindu-se prin nimic de mijloacele de luptă ale oponenților săi"86. Mai mult decât atât, consideră cercetătorul, "în această
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu pot spune. Locuiam cu delegația franceză, de regulă singur într-o clădire unde era încartiruită toată delegația. Doar o dată, la Craiova, am stat în aceeași cameră cu unul dintre bodyguarzii președintelui de Gaulle. L-am văzut cu foarte multă nonșalanță scoțându-și pistolul și punându-l pe masa de noapte. Eram protejat..., mi se dădea pe durata călătoriei un pașaport diplomatic. Natural, eu evitam să iau inițiative... anticomuniste. Eram interpretul... și atât. De obicei nu eram repartizat cu personalitățile franceze
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Formele de manifestare sunt multiple unele hilare, altele supărătoare. Dar mi-am păstrat o anumită prospețime a percepției. Plus că îmi aduc aminte că aveam și eu tot felul de idei și păreri asemănătoare, pe care le susțineam cu multă nonșalanță, fiindcă atunci când ești tânăr ai foarte puține îndoieli. Știi sau crezi că știi câteva lucruri, le afirmi cu tărie și excluzi orice altceva. Dar pe măsură ce înaintezi în vârstă, încep să apară îndoielile, începi să înțelegi că se poate și așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]