1,216 matches
-
din imaginea clasică a obiectului. Invocă frecvent entități indeterminate spațial și temporal, libere în privința cauzalității, absolut instabile și totuși reale. Nu e vorba despre nimicul ca atare, dar intervine tot mai mult o discretă familiaritate cu aparițiile nimicului și ale nonsensului. Omul de știință, în destule situații, nu le mai înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte. Devine mai sensibil față de acele viziuni
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fel, de exemplu sub chipul vieții care trece ușor pe lângă noi. Sau asemeni acelor limite care, deși privesc nemijlocit modul omenesc de a fi, nu se lasă văzute ele însele. Însemnările târzii ale lui Wittgenstein insistă asupra faptului că unele nonsensuri, precum cele etice APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 105 96. 97. sau religioase, devin semnificative cu privire la modul nostru de existență. Întro discuție cu Moritz Schlick din decembrie 1929, el face observația că termenii „ființă“ și „angoasă“, din pa ginile lui Heidegger
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
trece ușor pe lângă noi. Sau asemeni acelor limite care, deși privesc nemijlocit modul omenesc de a fi, nu se lasă văzute ele însele. Însemnările târzii ale lui Wittgenstein insistă asupra faptului că unele nonsensuri, precum cele etice APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 105 96. 97. sau religioase, devin semnificative cu privire la modul nostru de existență. Întro discuție cu Moritz Schlick din decembrie 1929, el face observația că termenii „ființă“ și „angoasă“, din pa ginile lui Heidegger, aduc în atenție tocmai limitele limbajului nostru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
credința că toate trebuie să fie logic corecte și tehnic evidente, cele rostite de oameni au fost împărțite sec în propoziții cu sens și propoziții lipsite de sens. - O decizie profund discutabilă și, în unele cazuri, lipsită de sens. 15. Nonsensuri vulgare, docte și paradoxale (Wittgenstein) Revin la unul dintre reflexele noastre comune, proprii unui timp ce exaltă ușor datele gândirii tehnice. Constă, așa cum am văzut, în a delimita cele cu sens după criterii care se voiesc neutre și exacte, singulare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este indecisă. La fel și atunci când, din punct de vedere logic, pare indiscutabil lipsită de sens (cu exemplul lui Carnap: „Cezar este un număr prim“). Într un lagăr din îndepărtata Siberie, propoziția de mai sus, rostită de APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 107 unul dintre paznici atunci când sunt inspectați deținuții nume rotați cu grijă, spune cu totul altceva decât în textul analistului. Ea poate descoperi absurdul lumii nemijlocite, un adevărat coșmar istoric, însă sub alte motive decât cele logic formale. Dar o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din circulație“ (ibidem, § 500). Abia când vezi ce se petrece cu o propoziție, cum și de cine este rostită, ce este în stare să facă sau să sufere, îți dai seama de posibilitatea sensului ei. Față de simpla absență a sensului, nonsensul indică acum altceva, trebuie privit altfel. Iar varietatea sa nu se lasă redusă la un singur mod de apariție. Faptul ca atare este bine consem nat începând cu fragmentele din Tractatus Logico Philosophicus, chiar dacă aici ideea uzajului concret al unei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sa nu se lasă redusă la un singur mod de apariție. Faptul ca atare este bine consem nat începând cu fragmentele din Tractatus Logico Philosophicus, chiar dacă aici ideea uzajului concret al unei propoziții nu este încă la lucru. Astfel, unele nonsensuri sunt simple sau banale (e. g., „punctul este mic“, „cerul este sus“, „cercul este pătrat“). Altele însă pot avea o proveniență doctă, chiar savantă. Se pot naște, în unele situații, prin confuzia dintre conceptele formale și cele propriuzise. „Expresii precum «1
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pătrat“). Altele însă pot avea o proveniență doctă, chiar savantă. Se pot naște, în unele situații, prin confuzia dintre conceptele formale și cele propriuzise. „Expresii precum «1 este un număr», «există doar un zero» și toate expresiile asemă nătoare sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
proveniență doctă, chiar savantă. Se pot naște, în unele situații, prin confuzia dintre conceptele formale și cele propriuzise. „Expresii precum «1 este un număr», «există doar un zero» și toate expresiile asemă nătoare sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice este însă mai spectaculoasă. Apar de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
confuzia dintre conceptele formale și cele propriuzise. „Expresii precum «1 este un număr», «există doar un zero» și toate expresiile asemă nătoare sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice este însă mai spectaculoasă. Apar de regulă când cineva caută să spună ceva sigur despre ceea ce nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cele propriuzise. „Expresii precum «1 este un număr», «există doar un zero» și toate expresiile asemă nătoare sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice este însă mai spectaculoasă. Apar de regulă când cineva caută să spună ceva sigur despre ceea ce nu se poate spune nimic: de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice este însă mai spectaculoasă. Apar de regulă când cineva caută să spună ceva sigur despre ceea ce nu se poate spune nimic: de exemplu, că lumea este infinită, că eul omenesc este fără moarte, că binele ca atare nu se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca obiect ceea ce nu poate fi obiect, astfel de propoziții sunt cel puțin vane. Vorbesc despre ceea ce, de fapt, nu se poate vorbi. Iar filozofia pare să nu ocolească niciodată ceea ce nu se poate gândi și nu se poate spune. Nonsensul își face ușor loc în unele întrebări filozofice: „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“ (§ 4.003), dacă „există propoziții de forma subiectpredicat ce nu sunt analizabile“ (§ 4.1274). Sau în unele propoziții aparent clare: „există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
identic decât frumosul“ (§ 4.003), dacă „există propoziții de forma subiectpredicat ce nu sunt analizabile“ (§ 4.1274). Sau în unele propoziții aparent clare: „există obiecte“ (§ 4.1272), „Socrate este identic [cu sine]“ (§ 5.473), „există ceea ce exis tă“ etc. Însă nonsensul poate fi privit și altfel. Acest „altfel“ se între vede încă din scrierea timpurie a lui Wittgenstein, penultimul fragment, unde autorul se referă chiar la propriile sale afirmații. „Propozițiile mele clarifică prin faptul că cel care mă înțelege le recunoaște
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și altfel. Acest „altfel“ se între vede încă din scrierea timpurie a lui Wittgenstein, penultimul fragment, unde autorul se referă chiar la propriile sale afirmații. „Propozițiile mele clarifică prin faptul că cel care mă înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri, dacă prin ele - sprijininduse pe ele - sa ridicat deasupra lor. (El trebuie, pentru a spune așa, să arunce scara după ce sa urcat pe ea.) El trebuie să depășească aceste propoziții și apoi vede lumea în mod corect“ (§ 6.54). Pot
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
propoziții și apoi vede lumea în mod corect“ (§ 6.54). Pot surprinde pe oricine cele spuse aici. Să admitem că este inteligibil acest fragment (autorul însuși crede că poate fi înțeles: „cel care mă înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri...“). Fapt cu totul neobișnuit, Wittgenstein își consideră propriile propoziții „nonsensuri“. Afirmă singur că așa le va recunoaște cel carel înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Pot surprinde pe oricine cele spuse aici. Să admitem că este inteligibil acest fragment (autorul însuși crede că poate fi înțeles: „cel care mă înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri...“). Fapt cu totul neobișnuit, Wittgenstein își consideră propriile propoziții „nonsensuri“. Afirmă singur că așa le va recunoaște cel carel înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri...“). Fapt cu totul neobișnuit, Wittgenstein își consideră propriile propoziții „nonsensuri“. Afirmă singur că așa le va recunoaște cel carel înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu iar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că șiar fi adus 110
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
va recunoaște cel carel înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu iar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că șiar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limitele lumii noastre. Nu părți ale lumii, ci limitele ei (§ 5.641). Iar acest gen de limită nu se poate descrie în felul unui obiect, ci se arată ca atare în chiar limbajul pe care l vorbim. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 111 101. Există și alte situații de acest fel, poate mai ușor sesizabile. Un poem, bunăoară, nu descrie o anumită stare a poetului, cum este cea de tristețe, nu are în intenție așa ceva. Tristețea poetului nu poate fi obiectul neutru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să mergi mai departe, să treci dincolo de ele, spre a vedea altfel propria lume („[Cel care le înțelege] trebuie să depășească aceste propoziții și apoi vede lumea în mod corect“). Ne apar atunci ca 112 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE „nonsensuri“, însă nu întro accepțiune formală sau nega tivă. Diferă sigur de „propozițiile cu sens“ din științele factuale, mai ales pentru cel care le înțelege limitele și rostul aparte. Este neașteptat de comprehensivă această atitudine a lui Wittgenstein, de luat în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o problemă mai veche, anume în ce fel se poate vorbi cu privire la cele inefabile. Însă nu se poate descrie orice și nu poți avea în legătură cu orice evidența unui sens. Cred în același timp că propoziția 7 sugerează și altceva. Anume, nonsensul, întro altă accepțiune, mai elevată, se anunță odată cu acel lucru despre care nu se poate vorbi. Se arată odată cu tăcerea care i se cuvine acelui lucru despre care nu se poate vorbi. Este greu totuși să nu te întrebi cu privire la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tăcerea care i se cuvine acelui lucru despre care nu se poate vorbi. Este greu totuși să nu te întrebi cu privire la ceea ce nu poate fi spus. În fond, ce anume nu poate fi spus? Și de ce nu APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 113 102. se poate vorbi despre el? Este cumva în joc chiar acest „despre“? Cine trebuie să tacă în fața acestui lucru, doar cel care caută săl descrie asemeni unui fapt din științele naturii, sau deopotrivă poetul și omul religios? Puțin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limitat. Sentimentul lumii ca întreg limitat este misticul“ (§ 6.45). Vorbind aici de privirea contemplativă, ne dăm seama că în joc este o altă atitudine decât cea proprie analizei. Expresia din urmă, „întreg limitat“, face loc ea însăși unui frumos nonsens. Lumea la care se referă Wittgenstein este, cred, cea trăită, precum cea pe care o descoperă viața religioasă. Sensul termenului este de această dată mai curând existențial. Astfel aș înțelege ceea ce spune în fragmentul 6.43: „Lumea celui fericit este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
felul de a percepe timpul și iminența morții, bucuria unor clipe. Însă acestea nu se pot determina precis și nu se pot descrie asemenea unor fapte oarecare. Când sunt exprimate, propo zițiile care le redau pot să ne apară ca nonsensuri. Doar că, așa cum ne spune Wittgenstein, ele reprezintă până la urmă „problemele noas tre de viață“. Iar aceste probleme se văd dezlegate, paradoxal, doar atunci când dispar ca atare. De pildă, problema sensului vieții, abisală prin însăși formularea ei. „Dez legarea problemei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]