1,090 matches
-
reveni amintirea motivelor pentru care se afla la hotel. Cu ochii închiși, așeptă ca dorința de a muri să i se manifeste în suflet. Ce-a mai bună metodă ar fi ca, dintr-o singură mișcare, să ia revolverul de pe noptieră și să-și tragă un glonț în cap. Dar dorința de a se sinucide nu se manifestă. Din contră, din profunzimile subconștientului răzbătea o veselă certitudine, sentimentul unei victorii sigure, convingerea că nimic nu-l putea opri. Încercă să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pipăi în grabă podeaua. La dreapta, simți un covor. Deplasându-se târâș în acea direcție, identifică în câteva secunde o comodă, un fotoliu și un pat. Un dormitor. Undeva trebuia să se afle comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră. Renunțând să-și mai piardă vremea cu reflecții inutile, trecu la acțiune. Întrerupătorul manual funcționă sub apăsarea degetelor sale. Astfel că, la numai trei minute de la prima sa cădere, putea să-și inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău. Un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn se încuie, făcu înregistrarea la care se gândise, și puse aparatul pe redare non-stop. Apoi bău drogul hipnotic și se întinse pe pat. "În 24 de ore ― zise el ― moralul îmi va fi terminat, așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
reveni amintirea motivelor pentru care se afla la hotel. Cu ochii închiși, așeptă ca dorința de a muri să i se manifeste în suflet. Ce-a mai bună metodă ar fi ca, dintr-o singură mișcare, să ia revolverul de pe noptieră și să-și tragă un glonț în cap. Dar dorința de a se sinucide nu se manifestă. Din contră, din profunzimile subconștientului răzbătea o veselă certitudine, sentimentul unei victorii sigure, convingerea că nimic nu-l putea opri. Încercă să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pipăi în grabă podeaua. La dreapta, simți un covor. Deplasându-se târâș în acea direcție, identifică în câteva secunde o comodă, un fotoliu și un pat. Un dormitor. Undeva trebuia să se afle comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră. Renunțând să-și mai piardă vremea cu reflecții inutile, trecu la acțiune. Întrerupătorul manual funcționă sub apăsarea degetelor sale. Astfel că, la numai trei minute de la prima sa cădere, putea să-și inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău. Un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
IOANA PÂRVULESCU predă literatură română modernă la Facultatea de Litere din București. A fost timp de 18 ani redactor la România literară, unde a scris săptămânal. La Editura Humanitas a inițiat și coordonat colecția „Cartea de pe noptieră“. SCRIERI: Lenevind într-un ochi (1990), Alfabetul doamnelor (1999), Prejudecăți literare (1999), Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003, ediția a doua, 2007), În intimitatea secolului 19 (2005), În Țara Miticilor (2007, ediția a doua, adăugită, 2008), Întoarcere în secolul 21 (2009
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
semăna cu fiica ei pierdută, doar că era mai negricioasă și cu ochii mai necăjiți, în timp ce mica ei Maria făcea să surâdă parcă toată strada și tot orașul și toată lumea, când o scotea la plimbare. Se sculă și văzu pe noptieră Planeta de damă pe care, la Giurgiu, papagalul unui flașnetar sașiu i-o trăsese din coș. Abia acum o citi, punându-și ochelarii: „Îți place a glumi, a petrece cu prietenii, din care cauză multe dame te invidiază, dar inima
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
război, era gata să ducă la îndeplinire orice ordin, oricât de primejdios ar fi fost. Costache a gemut de parcă-l durea, ceea ce nu făcea prea des în fața altora. Fără să răspundă, a rotit butonul ascuns chiar sub abajurul lămpii de pe noptieră și ciuperca de lumină i-a învăluit fața buimacă. A cerut halatul și a ieșit așa, ciufulit, mirosind a băutură și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
adormise în fotoliu. ― Ce să-ți fac, dragul meu, dacă bei... Am să-ți povestesc mâine Scufița Roșie. Eu voi citi puțin din Loti... Pêcheur d'Islande. Are pagini a-do-ra-bi-le. Deschise cartea și cu un suspin începu să citească. Pe noptieră erau pregătite, într-o farfurioară, trei marțipane. * Ocoli băltoaca și se opri la vitrina unui magazin de încălțăminte. O fetiță cu funde mari albe, agățate la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de admirație niște pantofi roșii. Își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în pivniță..." Scarlat se ridică din pat și traversă elastic odaia. Ar fi dat orice să vadă chipul necunoscutei din confesional. * Melania Lupu zâmbi. Petalele delicate ale freziilor îi mângâiau obrazul. Aspiră parfumul dulce și puse paharul de argint pe noptieră. ― Bărbații sânt atât de prostuți, draga mea... Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu. L-ai e-pa-tat pe bietul Scarlat! E o realitate, și n-ai de ce să te ascunzi. Poți pune rămășag pe ce vrei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ar fi o greșeală de ne-ier-tat după ce ai pus la cale un plan atât de inteligent. Băgă în gură o bomboană de ciocolată: Știi care a fost adevărata lovitură de maestru? O clipă! Bău puțină apă și puse paharul pe noptieră. ― Nu-i politicos să vorbești cu gura plină. Da, cred că ai fost strălucită în convorbirea cu domnul Scarlat, singurul care nu-i o-bli-gat să plece. M-a uluit totdeauna puterea ta de convingere. Cum îți spunea Lupu: "Melania, ești
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pivniță. Mai ai vreo nelămurire? ― Cu dumneavoastră când facem cunoștință? Femeia râse. ― În cursul nopții de mâine, pe aeroportul particular din P. Îți urez succes! Inginerul privi lung receptorul apoi îl puse în furcă. Cu mișcări măsurate scoase seringa din noptieră, decapită o fiolă și înfipse acul în picior. Se întinse pe pat și începu să se gândească. Sus la etaj, cineva pisa nuci într-o piuliță. Da, Florence! Ce faci, fetițo? Într-o mână ținea receptorul, în cealaltă, motanul. ― Sper
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din comun, adora să citească în pat, sub plapumă ascultând urgia de afară, viscol ori furtună, despre catastrofe petrecute la celălalt capăt al lumii sau mai aproape, dar dincolo de gărdulețul din piatră și fier forjat, dincolo de paharul cu apă de pe noptieră în care ținea proteza. ― Câți bani aveai la tine? se interesă Melania Lupu. ― Vrei trei sute... ― Oh! E o sumă importantă. ― Da... Trebuia să-mi scot niște haine de la croitor. Doamna Miga ridică din umeri. ― Vezi-ți de treabă! În viața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul zbârnâi lung, strident, sfredelind întunericul somnului. Tânărul întinse buimac mâna și aprinse lampa de pe noptieră. Se uită reflex la ceas: 2, 45. ― Alo! ― Domnul Alexandra Miga? ― Da. ― Sînteți singur? ― Da, răspunse încă aiurit. Cu cine să fiu? Inginerul râse. ― De obicei, bărbații tineri tară complicații matrimoniale își petrec noaptea ceva mai judicios. În sfîrșit! îmbrăcați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se întrerupse. Alexandru rămase cu receptorul în mână privindu-l năuc. Sări din pat și începu să se îmbrace febril. " Ce să fac? Ce trebuie să fac?" Luă toți banii din casă și ieși uitând lumina aprinsă. Sub cristalul de pe noptieră, râdea Elvis Priesley într-o cămașă roșie, sub o pălărie enormă de cowboy. * Florence se întoarse la locul ei ținîndu-se de masă. Căpătase dintr-o dată un mers bătrânesc, târșit și nesigur. Ioniță Dragu o privea cu inima zdrobită. " Prin ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mulțumesc, domnule profesor Alexandru Mânăstireanu, pentru că prin harul, cutezanța și hărnicia dumneavoastră mi-ați confirmat așteptările. Acum am răbdarea și siguranța că cel de-al IVlea volum al memoriilor dvs., Călătorul către suta de ani, va sosi la vreme pe noptierele noastre. Și va fi o nouă lansare de carte de la care, de data aceea nu va lipsi nici I.N.O., nici Vasile Fetescu, amicii dvs. Vom fi împreună! Atenție, nu uitați până atunci de îngrijirea și a florilor din grădină
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
luase probabil zece-cincisprezece kilograme în greutate, somnul lui era literalmente de plumb. Soția sa îl scutura zdravăn când s-a trezit în cele din urmă. —Akiva, trezește-te! Akiva! Akiva Shapira mormăi, după care se uită chiorâș la ceasul de pe noptieră. Unul din obiectele de care era cel mai mândru, acel ceas. O relicvă mecanică digitală de la începutul anilor ’70 pentru că avea înțepenit printre mecanisme un glonț trimis de un lunetist palestinian direct în biroul lui. Tipic pentru palestinieni: nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spună că trebe să fi fost beat. Ce de-a scrisori anonime am mai primit pe chestia asta. Și biata mea tanti Boo-Boo. Avea optzeci de ani. Ținea o lumânare aprinsă pentru bietu’ ei soț mort și-a căzut de pe noptieră și-a luat foc salteaua pe care dormea. Și lumea zicea c-a fumat în pat. — Eu cred că omu-i nevinovat pân’ la proba contrarie. — Și eu tot așa cred, Claude, spuse doamna Reilly. Chiar ieri îi spuneam lu’ Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prezent. Porțile interioare ale timpului așteptau să fie desferecate. Pentru a le ține Închise și a păstra totul În ordine, mătușa Banu a scos Sfântul Coran pe care Îl ținea Într-o Învelitoare Împodobită cu perle, Într-un sertar al noptierei. L-a deschis la Întâmplare și a citit: „Sunt mai aproape de tine decât vâna gâtului“ (50: 16ă. — Allah, a oftat ea. Ești mai aproape de mine decât vâna gâtului meu. Ajută-mă să rezolv dilema asta. Dă-mi fie fericirea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Dmitri dezvălui murdăria de peste tot. Tapetul gălbui își datora culoare mai degrabă vechimii decât unui design inițial și părea că odată avusese un anumit model. Patul singur acoperea aproape tot spațiul. Lâgă el, un taburet funcționa pe post de noptieră. Câteva lumânări, pe care Dmitri le aprinse cu lumânarea lui, erau aruncate pe un scrin închis la culoare și supradimensionat. ă Cine va plăti pentru ele? întrebă portarul. ă Poți să îmi trimiți mie factura. O să i-o transmit șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
antrenorul meu la nouă, trebuie neapărat să ajung. Închise ușa. Singură În cameră, Îl putea auzi plimbându-se dintr-o parte În alta la etajul de deasupra. Era, evident, excitat și nu putea să doarmă. Nici ea nu putea. Pe noptieră erau așezate câteva cărți: Viața mea, de Bill Clinton, și Plan de atac, de Bob Woodward. Luă cartea lui Clinton, o deschise și Încercă să citească, dar stilul era prea artificial, prea lucrat, iar gândurile Îi tot zburau la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Vocea lui puternică străpunse Întunericul și o luă pe nepregătite. — Intră. Inima Îi bătea cu putere. — Intră, zise el din nou. Kitty păși Încet În cameră. — Ți-am făcut cafea, zise ea, Întinzându-i o ceașcă. Apoi puse tava pe noptiera cea mai Îndepărtată de el. — Serios? Întrebă el surprins. Foarte drăguț din partea ta. Habar n-aveam că am și filtre prin casă. — Nu ai. Dar m-am descurcat. Chicoti și sorbi din cafea. Era prea Întuneric. Se simțea o puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să verifice, Asta mai lipsește, să mă ud la piele din pricina unui câine vagabond, o dată a fost de ajuns. Se retrase în camera lui și se culcă, mai citi jumătate de oră. Noaptea târziu se trezi, aprinse lumina, ceasul de pe noptieră arăta patru și jumătate. Se ridică, luă o lanternă dintr-un sertar și deschise fereastra. Nu mai ploua, se vedeau stele pe cerul întunecat. Cipriano Algor aprinse lanterna și îndreptă fascicolul de lumină spre cușcă. Lumina nu era suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe Wakefield, sfaturile lui erau fără rost. Pentru el nu exista femeie potrivită; femeile erau, ca și Wakefield Însuși, inexplicabile. — Ce vrei să faci acum? Maggie se trîntește pe spate, cu brațele sub cap. E complet trează, deși ceasul de pe noptieră arată 3:30 a.m. Wakefield memorează o notă mentală către el Însuși: sex oral = alune și sare de mare. — Presupun că somnul nu te interesează. — Somnul? Glumești? Nu prea facem altceva În Typical. CÎnd ne vine vreun oaspete, stăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cufundat În sevele lor amestecate și nu se sinchisește. Wakefield se relaxează. Există oare un Ghid al Idiotului pentru stînjeneală? Sau un Ghid al Idiotului pentru el Însuși? Adorm, Încurcați În cearceafuri și nu se trezesc pînă cînd ceasul de pe noptieră arată 11:30 a.m. și cineva bate la ușă. Oh, Doamne, zice Maggie, am uitat complet de Chez Soleil și Casa Viitorului. Compania a planificat un prînz pentru Wakefield la un restaurant fin, urmat de o vizită la „Casa Viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]