57,942 matches
-
al și mai-uitatei drame omonime proprii (1831). Nu e inutil să remarcam că și Didier și Antony, personaje exclusiv ficționale, figurau printre reperele, fie ele persiflate, ale tinerilor parizieni din lumea bună din al patrulea deceniu al secolului trecut. Deși - notă bene! - rolul lor aproape că încetase în 1845-1846, adică atunci cînd Monte-Cristo apărea în foileton. Poate tocmai de aceea au și fost aleși. "Misteriosul" conte mai e însă comparat de alte personaje și cu lordul Ruthwen, un vampir byronian, alter-ego
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Nicolae Prelipceanu În Lungul drum al zilei către noapte al lui O^Neill există o replică în măsură să ne întoarcă ochiul înăuntru: "Trecutul e aici, împreună cu noi". În Memoriile sale, gânditorul și editorialistul lui "Figaro", Raymond Aron, notează: "Je ne me sens jamais libre de mon passé". Aceste două fraze, venite din direcții atât de diferite, converg, după cum se poate constata cu ochiul liber. Ele sunt capabile să ne împingă la disperare, azi, pe noi, cei care încercăm
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
terase, vopsite. Ceva mai încoace pe un povîrniș doi băieți care se iau la trînta pe mușchiul moale, gălbui. * Pompierii prin ploaia puternică, deasa, din mașină roșie gonind în viteză și cu căști pe cap lucitoare. * * * Leonardo da Vinci. De notat calculul rezistenței materialelor, ca și studiul asupra arcului ca armă și instrument. De notat, asadar: O forță cauzată de două slăbiciuni, aceste două fiind componentele ei. În lega tură cu unele manifestă ri surprinză toare ale caracterului. Scriem din minusuri
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
trînta pe mușchiul moale, gălbui. * Pompierii prin ploaia puternică, deasa, din mașină roșie gonind în viteză și cu căști pe cap lucitoare. * * * Leonardo da Vinci. De notat calculul rezistenței materialelor, ca și studiul asupra arcului ca armă și instrument. De notat, asadar: O forță cauzată de două slăbiciuni, aceste două fiind componentele ei. În lega tură cu unele manifestă ri surprinză toare ale caracterului. Scriem din minusuri. Din lipsuri. Din ceea ce am fi fost sau vrut să avem și nu ne-
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
asta. Dacă ar fi cunoscut istoria partidului din care a făcut pînă de curînd parte, Viorel Cataramă ar fi știut că la liberali, în politică, s-au pierdut averi, nu s-au cîștigat și că marii liberali nu și-au notat în carnețel cît le datorează partidul. * Despre trecerea lui Viorel Cataramă în partidul lui Virgil Măgureanu presă nu s-a obosit să dea titluri mari, ci s-a mulțumit să bage de seamă faptul. Speculațiile de presă făcute după apariția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
pe hîrtie, obiceiuri și cutume, mai toți practicînd activ yoga, meditînd, si actualizează spiritualitatea cărților sacre, pe care, unii, le citesc. Cu siguranta, aici, in mînăstire, a studiat, măi adîncit, viitorul savant practicile yoga, descrise, apoi, în cartea omonima. Să notez că memorabile sînt paginile despre cobră neagră și despre leproși. Dl. Mircea Handoca a pregătit, după ediția a II-a, din 1935, a acestei cărți o foarte bună ediție, însoțită de o informată prefață. I-a adăugat, într-o a
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
scriiturii sale constant "rebele". Prin superfetația metaforica, instanța supraveghetoare a artistului dă impresia a îngădui cuvîntului o supremație, ce-i permite a adopta forme insolite, subversive în raport cu desenul logic pe care s-ar cuveni a-l ilustra publicistica. Alexandru George notează cu privire la discursul arghezian: "Cuvîntul o ia mereu înainte... poetul nu stăpînește cuvîntul, ci este stăpînit de el". Din fericire, inevitabilă platitudine a adaptării e redusă prin comportarea specifică a verbului artist. Să vedem aci o purificare sau pur și simplu
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
construită după recomandările lui, si care nu arunca nici o umbră, sau vreo dunga de întuneric. Părea acționata de un fluid cosmic, inca nedescoperit, de o lume în care ar fi apărut doar curentul electric... Autorul prefeței Catalogului, J. Maurice, mai notează: "...Și ce să mai spunem despre odaia scriitorului... În ea, o dată pragul trecut, un respect adînc te cuprindea că într-un sanctuar... Iată lespezile mari pe care el umblă, iată tapetul cu flori de pe pereți, crucifixul de abanos, patul umil
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
totul altceva. * ADEVĂRUL de luni reia o declarație a unei deputate PRM pentru BBC prin care aceasta recunoaște că liderii locali ai PRM au participat la mineriada, dar nu în calitate de membri ai acestui partid, ci fiindcă n-au avut încotro. Notă bene, e vorba de lideri de sindicat despre care deputata PRM afirmă că "era normal să participe alături de colegii lor, în semn de solidaritate, la această mișcare de protest, nu că a dat partidul vreo dispoziție...". Dar dacă partidul lor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
Tot pe atunci l-a cunoscut pe Aron Pumnul, dascăl stabilit la Cernăuți, consecvent luptător antihabsburgic și antimaghiar, ale cărui bizare teorii și practici lingvistice l-au influențat, fiind lesne detectabile în articolele și epistolele sale. Pentru că, am uitat să notez, Iraclie Porumbescu a scris articole și proză de un anume fel, de care, mai tîrziu, spre bătrînețe, fiindu-i cerută, căuta să întocmească o posibilă bibliografie. Și ea e semnificativă, dacă nu e și prea corpolentă. Din fericire, s-a
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
aprilie 1988, poetul Ioan Alexandru, în prefața pe care o face antologiei de versuri de Grigore Vieru, tipărită în același an, la Editura Univers, din București, Rădăcina de foc (similară cărții tipărite la Chișinău, Scrieri alese, Editura Literatura Artistică, 1984), notează: «Cartea sa numită Scrieri alese, cu un studiu introductiv de mare profunzime, datorat criticului și eminescologului Mihai Cimpoi, apărută cu prilejul împlinirii unei jumătăți de veac de viață, în nu mai puțin de cincizeci de mii de exemplare, epuizată din
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
Henri Zalis Dialogul epistolar Vianu-Călinescu, dincolo de cateva umbre, uzează de fine gesturi ceremoniale, semn că, ăn pofida incisivității, partenerii de dialog se percep corect. Totuși este de notat că ănceputul se petrece sub semnul unor relații nu tocmai bune ăntre cei doi. Am gasit ciorna scrisorii adresate de Vianu lui Alexandru Rosetti an cursul verii anului 1935, si am inclus-o an volumul de "Corespondență" emisă de Tudor
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
crede Călinescu, esti alt om, o vioară sensibilă din care s-a scos surdina. Dacă faci cateva portrete că ăsta scoți un volum minunat... Sper că vei țipari cateva pana va ieși ed. a II-a din Compendiul meu, ca să notez nouă d-tale muzică din adăncuri..." an final, separat de restul considerațiilor, Călinescu da explicații privitoare la Sun, mit mongol an speranța că, abia acum, va reuși să ași vadă piesă reprezentată, Vianu fiind proaspăt numit directorul Teatrului Național. Autorul
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
considerațiilor, Călinescu da explicații privitoare la Sun, mit mongol an speranța că, abia acum, va reuși să ași vadă piesă reprezentată, Vianu fiind proaspăt numit directorul Teatrului Național. Autorul se declară flatat că asupra piesei s-a pronunțat Arghezi și notează că, la prestigiul castigat ca scriitor matur, contează că Vianu s-o aducă la lumină rampei. Crede că citindu-l pe Sun.., Vianu va găsi calea să vadă și aspectul feeric și căderile meditate din fluidul replicilor. Am citat din
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
general ămpotriva prințesei de Cadignan. ăntălnirea intriganților, după cât știm, este pusă la cale de marchiza madame d'Espard, prietena bună a prințesei de Cadignan, cea care ai lua totdeauna apărarea prietenei sale, mai mult ațâțând clevetelile și a cărei protecție, notează Balzac, semăna cu aceea a paratrăznetelor ce atrag fulgerul. Citam: ..."an ziua aceea, d'Arthez se pomeni an mijlocul unei numeroase companii. Marchiza ai invitase pe Rastignac, Blondet, marchizul de Ajudua-Pinto, Maxime de Trailles, marchisul d'Escrignon,... du Tillet, unul
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
recent sondaj de opinie îl așează în fruntea listei conducătorilor care au făcut cel mai mare rău României, la egalitate cu Ceaușescu. Cum rezultatele acestui sondaj au fost întoarse pe toate fețele de feluriți comentatori, nu-mi rămîne decît să notez cîteva observații personale față de acest loc atribuit președintelui Constantinescu de 22% dintre subiecții sondajului. El, locul, mi se pare cu desăvîrșire nepotrivit și pentru ceea ce a făcut, dar și pentru ce n-a făcut actualul președinte. A izbutit să păstreze
Facerea de rãu în procente by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17458_a_18783]
-
auzi, probabil, numele oaspetelui spaniol (din Țară Bascilor) care a ănteles să se alăture necazurilor Filarmonicii, acceptând banderola albă purtată de toți instrumentiștii. Ei deplâng conjunctură nefavorabilă an care și cultură muzicală se află pe meterezele nesfârșitei noastre tranziții. 1999-2000. Notate pe filă albă, lucioasa, a unui program de sală al Orchestrei de Cameră Radio, datele extreme ale ultimei stagiuni muzicale din secolul XX inaugurează ciclul de concerte cu o certitudine: Mozart. Neatins de mutațiile induse și domeniului sonor de vremurile
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
și, implicit, cu Vianu și cu tot ceea ce ăntruchipa estetică. Studiul cel mai amplu (peste șaptezeci de pagini) și mai dens este, ăn volumul pe care al comentez, cel despre Viața Românească an perioada interbelică. E, nu e exagerat să notez, piesa de rezistență a volumului. Aici dl. Liviu Leonte ași da măsură convingătoare a capacității sale de analist al unei perioade a importanței, publicații literar-culturale. Am citit an câteva rânduri, pentru exegezele mele, acest segment din istoria revistei ieșene și
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
mine (riscul din totdeauna al criticului) dar, ăn restul volumelor, a cam ținut seama de observațiile semnalate. Ediția s-a ănchiat, cum se și cuvenea, cu un volum de corespondență (imensă majoritate emisă). Volumul e bun și atent adnotat. Să notez, ăn grabă, unele erori. La pagina 89 aprecierea că Stere și-a scris celebrul său roman an preajma revoluției "după o călătorie an Rusia" e cel putin inexacta. E un roman autobiografic (memorii deghizate), care avea, la fundament, exilul sau
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
și radio), notele de călătorie ale lui Grigore Ilisei se revendică, în multe privințe, din proza să; frază curge molcom, sadovenian, autorul nu se grăbește deloc, textul și privirea calificată așteaptă "încărcarea cu o anume stare de spirit". Călătorind și notînd ceea ce vede, Grigore Ilisei evocă, în fapt, isi elaborează textul; starea de spirit specială, instalată la primul contact cu spațiul văzut va fi îmbogățita, îmbrăcată în ornamente stilistice, între care primează comparația și metaforă. Nimic nu pare improvizat; Grigore Ilisei
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
să precizez, o istorie analitică de opere, ci o rapidă (sintetică) trecere în revistă a istoriei literaturii române (de altfel, profesorul o anunță la lecția inaugurală), stăruind în ideea de a releva legăturile interioare și principale ale scrisului românesc. Să notez, mai întîi, o observație despre componența slavona din spațiul vechi cultural românesc: Nu se poate vorbi de mărturisiri ale sufletului românesc în formă slavona. Fiindcă această eră o cultură de împrumut: era cultură biblică trecută la Bizanț și de la Bizanț
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
pot contrazice decît parțial. D.J.: De ce nu transcrieți chiar nimic din paginile care povestesc viața Dumneavoastră domestică, să zicem, muzica pe care o ascultați, programul la redacția Europei libere, unde mîncați, unde vă petreceți vacanțele? M.L.: Mi se pare ca notez, alegînd. Firește nici un meniu și nici toate vacanțele. Unele totuși există în partea întîi, altele vor fi evocate în partea a doua. Evocate doar, altfel seria de volume ar fi nesfîrșită. La urma urmei, densitatea de care pomeneați se combină
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
care ar fi început așa: În ziua aceea dobrogeana, - o zi de nomazi, sau o zi nomada, - cum vreți, avusesem ghinion. Murise Z., si ne tot plimbam cu el în mașină... Ceva în acest fel. Nu scriam încă nimic, îmi notam totul în cap, nu te-apuci să scrii cu mortul alături... Mai departe: Îl plimbasem prin vreo două locuri și pe la un spital. Nu avem unde, spuneau aia, nu avem frigider. Dar e mort, făceam, e mort, ce ne facem
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
autenticitatea "ineditelor") a prezentat, în emisiunea mea de la Pro.Tv., unde l-am invitat, o fotografie, făcută de Brâncusi, înfățișînd un cap de copil, pe dosul căreia sculptorul a scris cu mîna lui, în franceză: "prima opera în marmora". A notat și data: 1907. De ce să fi mințit artistul, împingînd anul în care începea să lucreze piatră atît de departe de acele 17 ori 40 (dacă nu cumva ar trebui însumate) sculpturi abia astăzi aduse la cunoștința publică, din care majoritatea
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
aflăm și cîteva însemnări memorialistice (și ele dictate) chiar ale lui Ion. I.C. Brătianu. La început evocă mediul familial de la București, în casa aflată la începutul Caii Griviței (atunci Tîrgoviștei) colț cu Calea Victoriei, dispărută în bombardamentul american din 1944. Memorialista notează: "Bucureștii primei mele copilării n-aveau trotuare, străzile erau înguste și mărginite de grădini, unele cu arbori foarte bătrîni. În fața Palatului Regal, în grădina casei Lahovary a azi dispărută a se află un castan uriaș care primăvară se încarcă de
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]