1,329 matches
-
spaimă, îi dete una în noada curului cu ciocanul cel greu de pietrar. Băiatul fugi și e astăzi bătrân pietrar în România, la Drajna, unde trăiește din pomana și ajutorul concetățenilor săi români. {EminescuOpVII 235} ["BASMUL CEL MAI FANTASTIC"] ([ Toma Nour în ghețurile siberiene ]) Basmul cel mai fantastic, istoria cea mai crudă n-a putut să-și imagineze vodată răceala cea putredă ai acestor muri nalți, a [a]cestor bolte negre și teribile ca înnoratul cer de noapte, a acestor zăbrele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
etern răsăritul stelei polare. {EminescuOpVII 238} ICONOSTAS ȘI FRAGMENTARIUM ["Pe podelele reci de cărămidă"] 2255 l. Pe podelele reci de cărămidă umedă a temniței se desemna în fâșii crucișate gratiile de fier din fereasta înaltă și boltită, luna-nota pe nouri fugitori cari purtau corpul ei de aur. Un singur stâlp alb purta boltirea înaltă a temniței și, răzimată de stâlp, se vedea o figură naltă de femeie, albă ca varul, cu ochii turbați * și fixi - ea-și frângea mînile ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mișcător, mai mult putregăit, ducea peste șanț la curtea castelului. El merse-năuntru. Lumina apăru în fereasta unuia din turnuri, apoi trecu, parecă purtată pin tot castelul, pe lângă toate ferestele și dispăru. În aceeași vreme luna se cufundă după un nour negru, nelăsând nici o urmă de pală măcar și era un întuneric cum nu mai fusese. Tăcere mortală... Cavalerul își legă calul de stâlpul unui fel de șură, s-apropie de casă și merse-n față-i cu pași lini și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zugrăvi în aer... voi vreți să mă prindeți pe mine... Nebuni! Apoi se limpezi oglinda și eternitatea din cer se uită în ea însăși... și se miră de frumusețea ei. În singurătatea pustiilor se-nalța piramida sură c-u fruntea ajungând nourii... Luna o ningea, încît părțile lovite de ea păreau de zăpadă, părțile umbrite păreau de cărbune, și lungă, țuguietă, gigantică, se-ntindea pe nisip umbra piramidei. Regele își? făcu drumul pe dunga umbrei, un punct negru mișcător, până ce veni în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
turbez de bucurie, sau să turbez de durere... Turbarea, iată idealul meu! Sania zbura pe stradele ninse și largi ale orașului, în aer clipea, ca o pleavă [de] diamante, câte un fulg de ninsoare, luna trecea în floarea chihlibarului pin nourii vineți, închegați p-ici, pe colo în bucăți rupte și negre, răriți și desfăcuți pe alte locuri în fâșii și-n trențe de argint, deasupra cerul cu bolta lui oțelită, pe strade în urma săniei se desemnau urme-n omăt, ca și când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în felul său. El se trezi a doua zi târziu... Era atât de obosit ca și când l-ar fi bătut măr și l-ar [fi] învelit apoi într-un cerșaf ud și rece... Avea friguri... imagini turburi, chipuri negre amestecate cu nouri, astfel era cadrul închipuirei lui... era în acea dispoziție în care se află un om care a trecut prin tortura inchizițiunei ș-acum se află, cu membrele zdrobite, într-un pat moale... durerile sunt întunecoase însă nu tari și devin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu multă intențiune la tânărul nostru - și nu era discrețiunea ce le oprea de a-l atrage în mijlocul lor, ci refuzul cu care le-ar fi răspuns, el se uita pe fereasta care dădea în grădină. Cerul se acoperise cu nouri albi, luna învinețise și fugea cufundîndu-se în ei și începuse a ninge. Copacii, a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zapadă, și vântul trecea ascuțit prin crăpăturile ferestrei și mișca portița din grădină, care scârția monoton și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Și trei întunecate nopți se căina de singurătate, dar în a treia dimineață 130 Uimit pe Enion ascunsă o găsi într-o întunecoasa Peșteră. Ea vorbi: Ce sînt eu? de ce-am fost scoasă-afară pe-aceste stînci Să tremur printre Nouri însingurata în vileagul vîntului? Unde e glasul care nu demult trezi pustia? unde Față Ce plînse printre nori, și unde glasul care va răspunde? 135 Nu-i nici o altă vietate-aici. Marea, Pămîntul, Cerul, Si Enion, puștii; unde ești, Tharmas
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu sînge Omenesc și îmbătați cu-al vieții vin este cu mult mai bine Decît toate aceste trude ale secerișului și-ale culesului vitei de vie. Vezi rîul, Roșu de sîngele Oamenilor, se úmflă desfrînat în jurul genunchilor mei de stîncă; Nourii mei nu-s norii cîmpurilor verzi ori ai dumbrăvilor cu fructe, 385 Ci Nori ai Sufletelor Omenești 30: nările mele sorb viețile Oamenilor". Satele se Tînguie: neputincioase cad, pește cîmpie-ntinse. Vaier da roată Văilor de la Hambar și de la Moară. Mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce vine 485 Eu voi Înfășură cortul cel Veșnic în nori întunecoși, în timp ce tu Prînzind carele dimineții, te Du, plutind aleargă Departe în zenit înalt, năprasnica ta goana abătînd-o Spre Miazăzi, cu-a doua parte din corturile oamenilor învăluită-n nourii Lui Tharmas și Urthona. Eu, prin portale ale creierului rămînînd, 490 Îmi așeza-voi sceptrul peste Ierusalim, Emanația, Pește toți fiii ei, și peste fiii tăi, O Lúvah, si peste-ai mei Pînă ce zorile a-i deștepta se vor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hruba. Dar Urizen, învăluindu-și toate armiile cu-ntuneric, Trimise-n jur heralzi, în taină poruncind plecarea-n Miazănoapte. Deodată, cu bubuit de tunet mulțimile-i 530 Din crudă încleștare se retrag, toți fiii lui Urizen numaidecît Se strînseră-n groși nouri, lăsînd urgia lui Luváh Mînia să-și reverse pe el însuși și pește Omul Veșnic. Deodată jos căzură ei cu toții în Spațiu neștiut, Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe dedesubt. 535 Chipul Omului a devenit nedeslușit, deschis durerii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tu, neîntrecut în slavă și mărire! Să-i nimicești pe-mpilătorii-aceștia ai Ierusalimului și pe aceia ce la ruină duc pe Silo". Așa vorbiră solii lui Beula. Plecînd tăcută, Familia Divină nalta Universalul cort Peste Înaltul Snowdon, și-nchise Solii-n nouri împrejur 545 Pînă la timpul Sfîrșitului. Apoi Șapte Aleseră, numiți cei Șapte Ochi ai Domnului 50 și cei Șapte Luminători ai Atotputernicului. Cei Șapte sînt unu-ntr-altul; cel de-al Șaptelea este numit Iisus, Mielul Domnului, apururi binecuvîntat, și el urmat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să luăm și cu un pret să dăm". 130 Alții se ridicară și înălțară școli și întocmiră Instrumente De măsurat calea cerească. Aprigul Urizen privi Îndurerat pe frații și pe fiii săi, jelindu-se îndurerat întunecîndu-se Pe vînturi învăluit în nouri, în tunete Vorbind, Si poruncind lucrarea toată cu grijă și putere și asprime. 135 Apoi Leii lui Urizen lucrarea lor o apucară, și-ncinse în cuptor Mormanele strălucitoare vîjîie; răzbubuind lovesc ciocanele, si multe piramide-s Întocmite și-s aruncate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dinspre-apus ardea strălucitor 180 Cu focuri veșnic izvorînd în raze din groaznicele-i mădulare. Întunecata-i Părelnica Înfățișare Feminină pe-Așternut Alb se odihnea aici, Sau peste capu-i înstelat plutea; și cînd zîmbi el, se luminắ ea Precum un Nour luminos în vremea secerișului; însă cînd Urizen se încruntắ ea plînse-nvăluită-n Cețuri peste cioplitu-i tron; și cînd el spatele-și întoarse 185 La sala-i Daurită și caută portalurile Labirintice Ale întinsului sau cer, Tremurînd, rece, palida de frică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
250 Săpat-au făgașurile pentru rîuri, si revărsară-n depărtări Marile și lacurile; nălțară munții, stîncile și dealurile Peste pavilioane 84 largi, pește acoperișuri și portale și nalte turnuri ce-s sprijinite-n colonade, Într-o frumoasă rînduiala; de-acolo nouri dulci suiau și aburi 85 Rătăcind chiar pîn' la Cuburile de lumină 86 și căldura, însorite, 255 Căci multe ferestrui împodobite cu súave podoabe Dădeau spre a lui Tharmas Lume, unde-n șiroaie necurmat Talazurile-i se rostogolesc, unde dihanii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
slavă Înconjurat de veșnic schimbătoarele Fiice-ale Luminii.107 10 [În armonie șezi, căci Dumnezeu te-a pus stăpîn pe toate.] De ce vrei viitorul să-l privești, întunecînd ce-i bucurie-acum?" Ea se opri; Prințul lumină și-o întunecắ și-nfășurắ în nouri groși Splendorile coroanei sale din care glasul sau măreț bufnind se auzi: "O, luminoasă-Ahania, un Prunc fost-a născut din sumbru-Ocean 15 Căruia Urizen slujește, Lumina revărsînd peste-întunecimea-i. Aici sînt pus Rege-al necazului 108, aici pus să slujesc Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
încolți 109, Iară Luváh, întunecoasa, furibunda moarte în pîntecul lui Los. Vai mie! cu mine ce-o să se întîmple în clipa-aceea-nfricoșată?" Ahania capul și-l pleca și-n față Regelui ea plînse șapte zile; 25 Și-ntr-a opta, cînd nourii din jurul tronului se risipiră, Ea luminosul cap înmiresmat și-l ridicắ și-ástfel (grăi) cu glas ceresc: "O Prințe, te-a pus Cel Veșnic căpetenie peste oștirile-i, [Ridică-ți deci strălucitorii ochi spre el, ridică-ți mîinile supuse 110, Si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o ții napoi mă stîng precum o frunză ce-a căzut. O, sînt nimica, și în nimic trebuie iarăși să mă-ntorc. 65 De-ți iei napoi suflarea, iată, învăluit sînt în uitare". El se opri: întunecosul glas tăcu, dar nourul deasupra capetelor lor pluti-n Cununi de aur, tristețea Omului și picurii îmbălsămați căzură jos, Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt în uitare". El se opri: întunecosul glas tăcu, dar nourul deasupra capetelor lor pluti-n Cununi de aur, tristețea Omului și picurii îmbălsămați căzură jos, Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat Groaznicul Om și spatele-și întoarse către Vala. Noi auzit-am Glasul Albionului în somnu-i agrăind: "De ce-n tulburătoare cețuri nourii tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat Groaznicul Om și spatele-și întoarse către Vala. Noi auzit-am Glasul Albionului în somnu-i agrăind: "De ce-n tulburătoare cețuri nourii tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea viziune pe care-o văd cu ochii. O, iubire și viața și lumina! Spaime profetice mă-ndeamnă să vorbesc: naintea-mi este viitorul 75 Precum o candela întunecoasa. Moartea de veci îmi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd cade trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu-se, făcînd ravagii 114, tunînd, cutremurîndu-se, În Grotele Mormîntului și-ale Seminței Omenești Ținuturi Unde impresiile Deznădejdii și Speranței prind rădăcini în veci: O lume
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-nfățișare, ca o ploaie, a lui Enion Să fie lîngă tine, Groază iubita; lasă-mă încă să rămîn, și-apoi plinește Dreapta-ți judecată-asupră-mi; dar lasă-mă să-ți aud glasul. De-a ta mînie alungata, eu rătăcesc precum un nour în adîncul Unde nicicînd pînă acum Ființă n-a intrat; și viața-ntreagă pierzîndu-mi-o acolo 190 Mă reîntorc tot mai slăbită; să nu mă mistui întru totul În marea ta mînie; deși păcătuit-am, desi m-am răzvrătit, Să nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i Că nu cumva Veșnică Moarte să urmeze, căci Voia181 nu poate fi-ncălcată: În jalnicele vai, acolo unde nu creștea nici un copac, nici nu curgea vreun rîu, 285 Nici om, și nici jivina nu erau, nici tîrîtoare, nici soare, nici nouri și nici stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă să cutezătoare, Nainte se purta prin văile Înfricoșate, urcînd și coborînd, Peste măsură istovit, sau cuteza să se avînte în zbor greu peste întunecoase crăpături, Ori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i cresc; scînteietorii-i ochi Că două vetre ard; strigắ cu Glas de Tunet. 310 Patru heralzi înaripați înaltă furioasele bubuituri și sufla din trîmbițele lor; Sonuri de Aur și Argint, de-Aramă și de fier184, răsunînd sfîșie malurile. Ca niște nouri albi nălțîndu-se din Vai, oștirile-i cincizeci și două Pe cele patru Stînci a' lui Urthona se nalta scînteind în jurul Spectrului. Patru fii ai lui Urizen conduceau Escadroanele 185 lui Urthona, cu arme 315 De-aur și argint, de-aramă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și tu, O Rege-al meu, 70 Îi aduna-vei din morminte, și îi vei pune în obezi, Și-i vei lega de tine, încît alcătuirea-mi de cleștar să vină iar la mine". Astfel strigat-a Demonul Apelor în Nourii lui Los. Întinsă peste dealuri stătea Enitharmon; nori și vijelii Întreaga noapte i se zbuciumară-n jurul capului: ziua întreaga ea zbúrdă în Belșug. 75 Dar Los Războiul îl urmează de-i zi sau noapte și peste ea îngrozitoarea luna
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]