745 matches
-
Berlin), „Limbă și literatură”, „Memoriile Comisiei de folclor”. În generația sa de folcloriști, A. se distinge prin volumul și calitatea lucrărilor, ilustrându-se atât în cercetările de teren și textologie, cât și în studiile monografice și în propunerile de sinteză novatoare (teoretică și practică). Primul său exercițiu folcloristic, izvorât din cercetarea pasionată de arhivă și de teren, s-a concentrat în studiul Ion ăl Mare (1963). Cercetările lui A. privind cântecul bătrânesc se divid în două etape. Celei dintâi, cuprinsă între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
Primul film de actualitate urbană, industrială, produs după preluarea puterii de către Ceaușescu este Diminețile unui băiat cuminte, în regia lui Andrei Blaier, pe scenariul lui Constantin Stoiciu. Pentru prima dată, eroul nu mai este un tânăr inginer care are idei novatoare, dar se izbește de inerția conducerii uzinei (Mândrie), nu mai este nici vreun tânăr țăran care vrea să devină excavatorist (Partea ta de vină) sau muncitor turnător (Aproape de soare) și nici un sudor care face un act de eroism pe șantier
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aliați - exact situația lui Ceaușescu în 1989. Mircea se bazează doar pe popor, Ceaușescu nutrește iluzia că poporul îl mai urmează în numele „neatârnării”. În ultima premieră dinaintea Revoluției, Există joi ? (5 decembrie 1989), se povestește pentru ultima oară despre ideile novatoare ale inginerului Virgil care se lovesc de concepțiile învechite ale unora, probând gradul de maximă deviere de la realitate la care ajunsese monarhia materialist dialectică a lui N. Ceaușescu. Practic însă, se poate afirma că propaganda ceaușistă prin cinema a luat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
temporale”, a procesului de generare a textului și de contemplare a trecutului prin „matricele narative” cu care încep cele patru părți ale operei, apoi identificarea modalităților de implicare a cititorului și considerațiile despre codul cultural reprezintă tot atâtea contribuții originale, novatoare, la exegeza unuia dintre cei mai dificili scriitori români. Monografia Hortensia Papadat-Bengescu (1985; ediția a doua, din 2002, a fost distinsă cu Premiul pentru critică al revistelor „Ateneu” și „Convorbiri literare”), apărând după o serie bogată de studii și eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
liber schimb în Europa centrală (CEFTA), cu o nouă dinamică a prezenței românești la sud de Dunăre și în Balcani, dar și spre nordul continentului, către statele baltice, prezența regională a țării noastre devine încă și mai pregnantă prin formula novatoare a acordurilor trilaterale România / Polonia / Ucraina, România / Ucraina / Republica Moldova, România / Bulgaria / Grecia, România / Bulgaria / Turcia. Trilateralele (la Departamentul de Stat se organiza un grup de studiu asupra "triunghiurilor lui Constantinescu") s-au dovedit repede a fi un factor de echilibru
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
numai că Adrian Năstase era furios și speriat, ci și că urmărise îndeaproape, cu mijloace oculte, întreaga afacere. Această imprudență a declanșat o furtună mediatică de proporții. Până atunci mai degrabă simpatizat de jurnaliștii care îl creditau cu o perspectivă novatoare, în contrast cu Ion Iliescu, Năstase devine peste noapte adversarul nr. 1 al democrației și al libertății presei. Această tendință se accentuează într-un crescendo tot mai semnificativ cu cât se apropie scadența electorală din 2004. Confruntată cu aceste contestări, conducerea centrală
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
al eforturilor emancipatorii depuse de membrii Școlii Ardelene: Elita intelectuală a Transilvaniei a atins, fără îndoială, un nivel cultural mai ridicat decât confrații lor din Țara Românească sau Moldova, fiind de asemenea, și mai numeroși. Totuși, ideile politice cele mai novatoare și radicale - independența și unificarea - au fost dezvoltate nu în Transilvania, ci în principatele Danubiene (Georgescu, 1991, p. 115). Filoanele gândirii naționaliste își fac apariția în cultura transilvană imediat după inaugurarea secolului al XIX-lea. Ioan Budai-Deleanu, în 1804, avansează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Expresii ale consensului oficial, manualele sunt așadar caracterizate de un retard temporal față de interpretările inovative ale cercetătorilor istorici, un retard care poate fi chiar și de câteva decenii. Toată această perioadă de întârziere este însă necesară pentru ca ideile și interpretările novatoare ale avangardei să fie supuse unui test în urma căruia să le fie evaluate gradul de acomodabilitate și potențialul de instrumentalizare în folosul consolidării ordinii socio-politice ori în sensul modificării acesteia în direcția trasată de agenții statali. Doar acele idei novatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
novatoare ale avangardei să fie supuse unui test în urma căruia să le fie evaluate gradul de acomodabilitate și potențialul de instrumentalizare în folosul consolidării ordinii socio-politice ori în sensul modificării acesteia în direcția trasată de agenții statali. Doar acele idei novatoare care trec prin acest test de foc prin care își relevă potențialul de a fi cârje ale ordinii sociale ori instrumente ale schimbării programate statal vor primi girul autorităților oficiale. Centrarea analizei pe conținutul literaturii didactice în general și a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în special facilitează nu atât de mult surprinderea inovațiilor interpretative în istoriografie, cât mai ales cartografierea hermeneutică a consensului societal sancționat oficial în privința trecutului colectiv. În locul unei analize de istoria ideilor novatoare (focusată pe depistarea inovației și reperarea interpretărilor heterodoxe), lucrarea de față propune o analiză a ideilor devenite ortodoxie istoriografică în urma promulgării lor de către autoritățile statale și popularizate în rândul populației prin intermediul sistemului de învățământ public de masă finanțat și organizat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dar și în concepția lui Leopold von Ranke, în care orice eveniment istoric era expresia voinței divinității), cât posedată de spiritul național. Prin Aaron, istoria românilor dobândește motive sau teme specifice unei odisee a ideii de românitate în timp. Ideea novatoare de unitate politică a țărilor române țâșnește fără niciun echivoc din multiple pasage răsfirate în cele trei volume ale lui Aaron. De exemplu, analizând cauzele pentru nenorocirile de veacuri ale românilor, Aaron ajunge la concluzia că fărâmițarea politică este principala
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
momentului '48 al secolului al XIX-lea este explicabil tocmai prin caracterul de ariergardă al literaturii didactice. Două trăsături majore caracterizează literatura didactică în raport cu cea plasată în avangarda reflecției politice, culturale și istoriografice: a) decalajul temporal, în sensul că ideile novatoare sunt receptate în consensul oficial și introduse în manualele școlare cu o întârziere care în cazuri extreme poate fi și de câteva decenii; b) moderația și precauția interpretativă, în sensul că, pe lungimea procesului de receptare a ideilor de proveniență
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ideilor de proveniență avangardistă în stocul de informații care formează ariergarda consensului societal, asperitățile radicale sunt nivelate. Rezultatul final este o de-radicalizare a materialului original, care, convertit în manual didactic, este în mare parte curățat de elementele cu adevărat novatoare. Acest efect este explicabil, în primul rând, prin simpla existență a filtrului exercitat de cenzura statală, iar în al doilea rând, de acribia sporită a cenzurii față de materialele didactice, care erau (și continuă să fie) supuse unui control suplimentar. Datorită
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1990, p. 19), esențialitatea uitării istorice în crearea națiunii (p. 11) sau definiția idealistă a națiunii ca "principiu spiritual" (p. 19) și ca solidaritate colectivă fundamentată pe o formă specifică de "conștiință morală" (p. 20). Nesensibilizat de aceste reflecții profund novatoare, Delavrancea nu rezonează decât cu ideea importanței limbii în fenomenul național. Mi-aduc aminte că acum 30 de ani Rénan ținu o conferință la Sorbona despre "Patrie". Par'că-l văz. [...] In ultimă analiză el se oprește la limbă. Limba
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reformele lansate de PCUS ca erezii ale marxism-leninismului și abateri impardonabile de la linia cea dreaptă în construirea comunismului, Ceaușescu s-a zbătut să conserve în continuare structurile osificate ale regimului pe care l-a construit. În 1989, precipitate de politicile novatoare ale lui Gorbaciov, revoluțiile izbucnite în partea vestică a lagărului comunist au antrenat un efect de domino care, în decembrie, a răsturnat și regimul totalitar din România. 3.5.2. Sistemul educațional În termeni strict cantitativi, comunismul a completat proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționalismului istoriografic postdecembrist, vorbește despre "Revoluția [Română] de la 1848-1849" (Scurtu et al., 1999, p. 50). Insistând asupra unității revoluției pașoptiste, textul difuzează ideea că "programele de la Iași, Blaj, Brașov, Islaz, Cernăuți și Lugoj [...] au fost "declarațiile de război" ale forțelor novatoarea (sic!) ale națiunii române împotriva forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etnic, a repurtat o victorie simbolică, discursul despre trecut emis de literatura didactică nu a revenit la paradigma naționalistă. Dimpotrivă, programele școlare ulterioare, din 2004, au accelerat tranziția înspre o viziune europenistă, postnațională a istoriei românești. O serie de tendințe novatoare și teme recurente pot fi decelate ca structurând paradigma postnațională în cadrul căreia se configurează conștiința contemporană a trecutului românesc. În primul rând, evidentă este deglorificarea istoriei naționale, prin demilitarizarea și depersonalizarea trecutului românesc. Manualul Sigma este, din nou, ilustrativ pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a maximiza claritatea și a ușura navigarea prin stufosul aparat bibliografic, lucrările menționate au fost împărțite în două mari categorii: a) avangarda reflecției social politice și istorice românești, secțiune în care sunt grupate operele care au pus în circulației idei novatoare în cultura română; b) ariergarda consensului societal, reprezentat de literatura didactică - discursul care exprimă, de regulă, ortodoxia interpretativă a vremii. Pentru și mai multă ordine, lucrările din această ultimă categorie au fost grupate în patru subcategorii: i) abecedare, cărți de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vremii de la Melchisedec până în zilele noastre 1869-2006” despre revista “Zorile”, p. 342-381). * Dar iată de la rubrica „Cercetare” desprinderi din „Istoria ieroglifică - 300”, ceea ce scrie prof. Lina Codreanu despre autorul ei (Dimitrie Cantemir) și operă: Asupra Istoriei ieroglifice, ca operă artistică novatoare, criticii au opinat că este un „adevărat Roman de Renard românesc, însă cu scopuri polemice" (G. Călinescu, 1941), „Un roman alegoric" (Al. Rosetti, 1951), „Negreșit: roman social, memorii și roman de aventuri" (Perpessicius, 1957), „pamflet politic" (P. P. Panaitescu, 1958
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
active pe piața muncii. În fapt, modul de translatare în politica națională a țintelor comunitare a fost acela de identificare a politicilor/măsurilor interne care se încadrau în liniile directoare respective, fără o încercare de a construi și promova elemente novatoare în politica publică românească, menite să răspundă cerințelor interne și să sprijine atingerea obiectivelor europene. Domeniul formării profesionale se află într-o etapă de dezvoltare parțială a constructului instituțional (vezi performanțele Consiliului Național pentru Formarea Profesională a Adulților și acoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
spirit întreprinzător 1. Se poate afirma că în secolul XVII victoria științei devine irevocabilă. Am fost martorii evoluției sale rapide în Grecia, am văzut cuceririle rațiunii din Evul Mediu. O veritabilă revoluție se produce acum prin acumularea observațiilor, experimentării ipotezelor novatoare, formulării de legi și demonstrării lor, progreselor matematicii, enunțării noilor demersuri metodologice. Copernic, Galilei și alții, ca Newton, sunt farurile călăuzitoare ale umanității. În ceea ce privește științele umaniste, începând cu Renașterea, textele biblice, juridice, literare sunt studiate cu aceeași rigoare analitică. Subliniem
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Dar, deși în domeniul teoriei cunoașterii Moore se situează pe o poziție de esență empiristă, el respinge concluziile sceptice la care s-a ajuns uneori prin empirism, relația exactă dintre datele senzoriale și lucrurile materiale rămînînd mereu enigmatică. Orientarea sa novatoare în problema cunoașterii a înrîurit însă gîndirea unor urmași precum Bertrand Russell și Ludwig Wittgen-stein, în opera cărora chestiunile care privesc limba au căpătat un spațiu apreciabil. "Jocurile de limbaj" în funcționarea limbii Majoritatea filozofilor au abordat problema limbii și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Concepția lui Coșeriu decurge, desigur, din lipsa unei departajări între problematica limbii populare și cea a limbii literare și din combinarea modului de a privi schimbarea la nivelul de manifestare naturală a limbii cu viziunea asupra aspectelor dominate de voința novatoare. Potrivit lui Coșeriu, "privite dintr-o perspectivă corectă, limbile nu se află într-o continuă schimbare, ci într-o continuă facere"170, deoarece o limbă ca produs obiectiv, ca realitate nu se schimbă, ci se creează. Se pune însă problema cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ion Minulescu, Camil Baltazar, ilustrând deschiderea largă a revistei către variate formule literare, în contrast cu negativismul programului său inițial. Însuși Ion Vinea promovează în lirică un modernism moderat, în care sunt îngemănate elemente constructiviste, dadaiste, expresioniste, simboliste, futuriste. În proză, tendințele novatoare sunt mai marcate, iar formulele tradiționale aproape absente. Ion Vinea se distinge prin scrierea fantastică Paradisul suspinelor și prin alte schițe cu caracter parodic, unele inspirate de precursorul avangardismului, Urmuz, care se bucură de o atenție deosebită prin prezentările semnate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
alte schițe cu caracter parodic, unele inspirate de precursorul avangardismului, Urmuz, care se bucură de o atenție deosebită prin prezentările semnate de G. Ciprian. Scrieri în proză semnează Ion Călugăru, Claudia Millian, Romulus Dianu și, sporadic, Mircea Eliade. Aceeași orientare novatoare, uneori cu elemente umoristico-parodice, prezentă în proză, e sesizabilă și în dramaturgie, fiind ilustrată de Scarlat Callimachi, Sergiu Dan și Romulus Dianu. Modernismul moderat pe care îl afirmă în fapt gruparea de la C. apare limpede, de asemenea, în comentariile critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]