1,942 matches
-
la începutul secolului XX, antioxidanții („cei buni”) și dușmanii lor, ceea ce numim de obicei radicalii liberi („cei răi”), au început să fie demistificați și studiați cu adevărat. (Bineînțeles, această opoziție între antioxidanții „buni” și radicalii liberi „răi” va fi mult nuanțată în cartea de față, întrucât și radicalii liberi joacă un rol important în funcționarea organismului. Totuși, trebuie să notăm că găsim deseori această opoziție într-o anumită parte a presei populare. Teoria radicalilor liberi, avansată de doctorul Harman pentru a
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
procesului de ritualizare se află o formă de control social aparte: Controlul ritual (ritual mastery) reprezintă capacitatea (care nu este Întotdeauna egal distribuită, egal recunoscută sau egal dorită) de: 1) a lua și remodela scheme din cultura comună care pot nuanța, privilegia sau transforma În mod strategic; 2) a le dezvolta În formularea unei experiențe rituale privilegiate; 3) a le impune, În această nouă formă, agenților (sociali - n. M.C.) capabili să le dezvolte Într-o mare variatate de situații, deseori dincolo de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Semnificațiile, În cultură, tind să fie produse la interfața dintre subsistemele culturale deja stabilite. ș...ț Liminalitatea reprezintă acest interstițiu temporal ale cărui proprietăți inversează proprietățile caracteristice societății organizate” (1982, p. 41). În numeroase lucrări, Victor Turner a adâncit și nuanțat conceptul de liminalitate. În esență, pentru antropologul englez liminalitatea este sinonimă, funcțional, cu antistructura și communitas: ea circumscrie modurile alternative de organizare socială și de semnificare culturală. Aplicat inițial pentru a descrie funcționarea specifică riturilor de trecere, În analizele consacrate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că tăcerea textelor în legătură cu daco-romanii, timp de aproape zece secole, nu este un argument hotărâtor împotriva continuității unei populații romanizate la nordul Dunării. Este foarte adevărat că cei din evul mediu desemnau un ținut după numele populației stăpânitoare". Însă Lot nuanțează mai departe: Totuși dacă textele tac despre populația din nord, ele nu tac și în privința populațiilor de limbă latină de la sudul Dunării. Ele au ocupat un spațiu mai întins decât credea Jirecek (vezi mai jos). Însă pentru Brătianu, nucleul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la gurile Dunării. Teritoriile rusești de dincoace de Volga și cele sud-dunărene (statul Asăneștilor), devenite vasale ale mongolilor, după 1241, aveau un alt statut, fără a li se impune schimbări esențiale în structura lor internă. Statutul lor de vasalitate era nuanțat, nu unul șablon, în funcție de autoritatea sau interesele Hoardei, în unele teritorii vasalice existau trupe mongole ce supravegheau pe conducătorii acestora și acțiunile externe, iar altele plăteau doar tribut (dare globală) în bani sau produse. Atitudinea statelor vasalice față de Hoardă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu este, la început, decât o "marcă", ținut de graniță și de strajă: "Moldova lui Dragoș nu era decât un fel de feudă militară regală" (Histoire des Roumains, II, p. 245). Ulterior, în sinteza sa, Istoria Românilor, vol. III, Iorga nuanțează și scrie că formațiunea de la răsărit era "o căpitănie regală", dar, chemând pe un voievod maramureșan la conducerea ei, recunoștea prin aceasta caracterul românesc al ținutului cucerit.30 Ca o recunoaștere a rolului românilor maramureșeni la îndepărtarea primejdiei tătare și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doi) - și îndeosebi trăirile provocate de moarte, de la regretul după bucuriile vieții (Elegie) la melancolia grea (Comoara) și angoasa terifiantă (Vis, Cântec de seară, Scrisoare), de la împăcarea resemnată, filosofică (Geamăna, Euthanasie) la afirmarea victoriei prin intensitatea vieții (Eu am trăit), nuanțează și mai apăsat stările lirice de acum. Și expresia s-a rafinat substanțial, lexicul s-a îmbogățit mult, prin aproprierea unor plastice cuvinte neaoșe („om mistreț”, „răbduriu”, „caraulă”, „vâlvoare”, „mas”, „arcer”), dar și prin formarea altora („pretutindenească”, „înomenea”), fraza devine
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
îi apare placheta de versuri Plângeri. Poemele lui C. închid o experiență dramatică și definesc un concept existențial arhetipal, cel al „satului-idee” - cum l-a caracterizat Lucian Blaga -, în circularitatea căruia nu sunt integrate decât acele motive lirice capabile să nuanțeze, prin reluarea unor aspecte fundamentale, tonalitățile elegiace ale „plângerii”. E de observat, de altfel, că orice încercare de a depăși această condiție prin abordarea unei motivații apăsat confesive va fi sortită eșecului, capacitatea sa de a transfigura trăirea nostalgică a
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
I. Pillat, L. Rebreanu, Ana Blandiana. De asemenea, apar aici selecții semnificative din folclorul românesc și comentarii privind tradițiile noastre spirituale. Își găsesc locul și articole cu caracter istoric. În principal, revista caută să definească spațiul cultural românesc și să nuanțeze prin exemplificări relevante deschiderea universală și europeană a culturii românești. Din 1995, sub formă litografiată, C. devine buletinul Comunității Ortodoxe din Roma. N.Fl.
COLUMNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286337_a_287666]
-
pătrunsă de obscurantism, misticism, antiumanistă etc. Aceste idei directoare, aplicate tuturor artelor, sunt susținute în publicistica și critica literară, într-un plan de gândire și cu un limbaj rudimentar, de Nicolae Moraru, Traian Șelmaru ș.a., iar într-o expresie mai nuanțată de Ion Vitner, Ov.S. Crohmălniceanu, Ion Călugăru, M.R. Paraschivescu, Al. I. Ștefănescu, Paul Georgescu, Nina Cassian, Radu Lupan, Savin Bratu. În această ordine de preocupări, revista s-a angajat, în 1946, într-o ascuțită polemică, pe tema stării de atunci
CONTEMPORANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
concepția președintelui, 1/1985, Ceaușescu și bătrânii, 4/1985, Ceaușescu și femeia, 1/1986 etc.) și prin dezbaterile rubricii „Tabulae” (România la 20 de ani de la preluarea puterii de către N. Ceaușescu, Anul îndoliat etc.), C. vizează politicul și în aserțiuni nuanțate asupra implicațiilor grave, istorice și naționale ale momentului respectiv (editorialele lui G.C. Vocke: Revolta animată. Mimetismul politicii în regimul comunist, Exilul și problema națională, 1/1986 și 2/1986, rubrica „Cetatea totală”), ajungând până la considerații filosofice precum cele ale lui
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
recuperată în morala faptei bune, mântuitoare. Sunt dezvoltate motive poetice circulate în literatura antică și medievală, ca fragilitatea vieții, lumea înșelătoare, fugit irreparabile tempus, extincția universală de aspect apocaliptic, timp și divinitate, norocul, ubi sunt..., egalitatea în fața morții ș.a., toate nuanțând complementar, tema fortuna labilis. Termenii de comparație care sugerează trecerea sunt spuma mării, floarea, fumul, umbra, visul, părerea, apa, reîntâlniți mai târziu în poezia romantică, la Eminescu inclusiv, în prelucrări de nivel poetic superior. Sintetizarea atâtor motive dezvoltate independent în
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
atâtor motive dezvoltate independent în poezia antică și medievală e motivată de conștiința întârzierii literaturii române, astfel răscumpărată. Versuri stângace alternează cu altele armonioase, compuse în măsura de 12-13 silabe. Cezura cade elaborat, așa încât a doua jumătate a versului să nuanțeze, întărind ideea („Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară”). Rima împerecheată e adesea studiată semantic („floare”, „trecătoare”; „lume”, „spume” etc.). Din retorica poemei, vag patetică, se degajă un discurs bine articulat pe ideea trecerii, necesare, a ființei și a
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
influențele mediului exterior drept factori ce predispun la un anumit comportament, îl grăbesc și îl întrețin (întăresc). Premisele teoretice permit înțelegerea naturii schimbărilor datorate dezvoltării, în vreme ce cunoașterea diferențelor individuale (etapă de dezvoltare, persnalitate sau temperament) conduce la o perpectivă mai nuanțată asupra cazului particular al fiecărui copil. În ultimă instanță, cheia unei înțelegeri profunde a psihopatologiei copilului constă în recunoașterea și înțelegerea modului în care aceste forțe acționează în contextul dezvoltării persoanei. Conform lui Bronfenbrenner (1979, 1989), contextele de dezvoltare constau
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
a ziarelor și revistelor, el face un documentat istoric al începuturilor presei în țările române, care prefațează primul tom din Publicațiile periodice românești de Nerva Hodoș și Al. Sadi Ionescu (1913). Corespondența lui B., mărturie relevantă despre sine, întregește și nuanțează imaginea unei personalități cu o aparență aspră, luminând profilul unui om menit să umple un mare gol în cultura românească. Totodată, acest impresionant fond epistolar, încă nereconstituit în întregime, conține informații inedite despre o întreagă epocă și despre numeroși contemporani
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
și fine, cu ochi mari, gri. Mai întâi tânără, în albumele mai vechi, cu zâmbetul pătruns de vraja misterioasă a lui „petite pomme”. Apoi, cu vârsta, în albumele din ce în ce mai noi și mai apropiate de vremurile noastre, expresia aceea se estompa, nuanțându-se cu un văl de melancolie și de simplitate. Femeia aceea, franțuzoaica aceea rătăcită în imensitatea înzăpezită a Rusiei, era cea care le învățase pe celelalte cuvântul care te face frumoasă. Bunica mea din partea mamei... Se născuse în Franța, la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dăruiască unuia dintre tinerii ei prieteni, unuia dintre dansatorii care țopăiau pe platoul de pe Muntele de bucire. Era mai degrabă plăpândă. Chipul ei avea trăsăturile neutre care, în perindarea umană, trec neobservate. Părul ei roșcat-deschis lăsa să i se ghicească nuanța doar la lumina zilei. Sub proiectoarele de pe Munte sau în nimbul albăstrui al felinarelor părea pur și simplu blondă. Descoperisem practica aceea amoroasă doar de câteva zile. În furnicarul uman de pe pista de dans, vedeam formându-se grupuri - un vârtej
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Visul meu era un antidot. Iar Însemnările - un refugiu. În cele câteva luni de așteptare, topografia Parisului s-a modificat. Ca pe unele planuri în care arondismentele sunt colorate diferit, orașul se umplea, în ochii mei, de tonuri variate, care nuanțau prezența Charlottei. Existau străzi a căror liniște însorită, dis-de-dimineață, păstra ecoul vocii ei. Terase de cafenea, unde ghiceam oboseala ei la sfârșitul unei plimbări. O fațadă, un vitraliu, care, sub privirea ei, se înveșmântau cu patina ușoară a reminiscențelor. Topografia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care a primit răspunsuri cu o intensă conotație socio-culturală și națională (mentalități diferite la europeni, americani etc.). Personal, înclinăm să considerăm că - în afara unor boli al căror prognostic este întotdeauna fatal (ex. cancerul) - medicul este obligat să spună întotdeauna adevărul, nuanțând exprimarea lui (francă sau voalată ori în etape), mai ales la bolnavii cu o personalitate vulnerabilă la stres ori cu un moral foarte scăzut. În spital aceasta atitudine de sinceritate absolută din partea medicului este favorizată și de caracterul frecvent al
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
care erau necesare pentru a soluționa problemele sociale și economice ale acestor părți ale lumii (Africa, Asia și America Latină). Chiar și cei care s-au opus modelului standard au plecat de la premisa dezvoltării industriale de tip occidental. Cumva, aceștia au nuanțat nevoia de dezvoltare economică, folosind termeni precum „o altă dezvoltare”, „dezvoltarea participativă”, „dezvoltarea socialistă” etc. Dezvoltarea în sine și imperativul acesteia nu au fost puse la îndoială. La Conferința de la Bandung (Indonezia) din 1955 a fost constituită „Mișcarea țărilor nealiniate
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
a-i face vreo operație fără a compromite viața copilului. În ce privește culoarea, s-au încercat în toate chipurile s-o facă să piară. Toate însă erau în zadar: căci, deși izbutiseră, printr-o mulțime de loțiuni și fricțiuni, a atenua nuanța prea pronunțată a epidermii, totuși nu era decât pentru puțin timp. Un moment pielea părea a se albi de tot când seara se înverzea din nou. Sergentul și cusătorița nu se puteau mângâia de necazurile ce le făcea ăst monstru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însuși și să plutească ca epopea însăși între mișcare și liniște, între contemplațiunea comodă a obiectului singuratec si între progresul acțiunii. Cu deosebire se cere la asta tratarea artistică a exametrului, după cum am pomenit și mai sus. Declamațiunea se mai nuanțează încă și după cele două mari antiteze: a epopeei antice și a celei romantice. Abstrăgând de la diferința dintre exametru și stanța modernă, epopea antică cere în declamațiunea sa un alt ton fundamental decât cea romantică. Epopea antică e după natura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ale lui Gothe, cari răpesc prin simplitatea și naturalitatea lor și a căror suflet consistă parte într-un abandon cătră ființa iubită, parte din simțământul naturei. Cititorul prin studiul lor va putea să câștige cu deosebire declamațiunea bine esecutată și nuanțată până-n detalii a unei singure simțiri fundamentale. Drept antiteză să se aleagă poezii de acelea în cari prevalează patosul cugetărei și unde învălișul cel poetic a luat o formă oarecare. De astea se ține cu deosibire cercul liricei lui Schiller
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ale geto-dacilor, redactate „cu o uimitoare neglijență gramaticală și stilistică”, cum se exprimă același istoric al religiilor (41, p. 66). Este evident și faptul că Mihai Coman nu face exagerarea pe care o aminteam mai sus (argumentum ex silentio). El nuanțează problema, părându-i-se nefiresc ca autorii greci să fi omis a scrie despre un eventual vehicul ofidian al preoților traci „călătorind prin nori”. Nefiresc pentru că „imaginea unui preot inițiat zburând prin nori călare pe un balaur era prea frapantă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cuvinte românești care încep cu consoane oclusive dure, de tipul : (z)grunțuros, (z)gripțor, (z)glăvoc, (z)benghi, (z)bici, (z)gârbaci, (z)dreanță etc. Aceste foneme incipiente nu au nici o valoare semantică, nefiind prefixe care să schimbe sau să nuanțeze înțelesul cuvintelor (ca în cazurile : zbate, s-curge, s-cade etc.) (194). Fiind folosite sau nu în funcție de zonă, epocă etc. (vezi, de exemplu, formele zgrimințeș și grimințeș ; cf. 65, p. 135 ; 95, p. 329), se poate face abstracție de ele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]