185,541 matches
-
fost decît începutul unui lung șir de dezamăgiri. Ajuns jurnalist (inițial, în presa scrisă, ulterior, de televiziune) Popeye participă la toate evenimentele majore ale tranziției (mineriadele, schimbarea de putere din 1996, campaniile de televiziune ale PRO TV - chiar dacă nu este niciodată numit acest post de televiziune este ușor de identificat din confesiunile protagonistului -, eșecul guvernării 1996-2000, extinderea corupției, inclusiv la nivelul marilor trusturi de presă). La rîndul ei Ligia are un destin exemplar pentru multe tinere în perioada de tranziție. Violată înainte de
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
cărturar blăjean, autor de manuale de istorie și geografie a Transilvaniei, elogiate de Eminescu în "Timpul", colaborator al lui Timotei Cipariu, nu are nimic cu Samuil Micu și cu Inochentie Micu, decât admirația și prețuirea față de acești înaintași. El se numea Moldovan (prietenii îi ziceau Moldovănuț pentru că era mic de statură) și și-a adăugat acest cognomen Micu, cum spuneam, dintr-o mare admirație față de întemeietorul Blajului, Inochentie Micu Klein și nepotul său, istoricul Samuil Micu, unul din cei trei corifei
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
Al. Săndulescu Editura Albatros, care se remarcă de mulți ani cu un program de o mare bogăție și varietate, a inițiat colecția "Ethnos", în cadrul căreia, dacă nu mă înșel, una dintre primele apariții este antologia călinesciană deja numită în subsolul acestei pagini. Ideea mi se pare extrem de benefică, întrucât conceptele că să nu spun cuvintele de națiune, specific, patriotism au fost oarecum neglijate în ultima vreme și datorită faptului că prin exagerare și denaturare, ele fuseseră demonetizate în
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
Alex. Leo Șerban Orașul zeilor durează 130 de minute și - vorba lui Tudor Caranfil - putea să dureze 13 sau 1300, ( in)toleranța unora și altora la el ar fi fost aceeași. Filmul brazilianului Fernando Meirelles ( co-regizoare: Katia Lund) se numește, în original, "Cidade de Deus" ( în traducere: "Orașul Domnului") și a fost, peste tot, tradus ca atare - "City of God" etc. La noi, probabil, "s"-ul din titlu a jucat unora feste - și-așa se face că ne-am pricopsit
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
atare - "City of God" etc. La noi, probabil, "s"-ul din titlu a jucat unora feste - și-așa se face că ne-am pricopsit cu acest "zeilor" total aiurea Nu este singura eroare de traducere: unul din personajele principale se numește "Z pequeno" ( "micul Z", sau... "Z-ulețu’"), numai că în versiunea românească este preluat, din engleză, ca "Li’l Z"... Sau ( dar aici este vorba, deja, de chichiricioșenie), oamenii din favela se referă la ea prin "ghetou" - cînd, evident, "mahala" sau
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
în Australia - de unde a păstrat aproape neîntrerupt legături epistolare și nu numai cu cei trei mari contemporani - Cioran, Ionescu, Eliade - dar și cu patriotul filozof Constantin Noica sau cu Pericle Martinescu, dar mai ales cu Nicu Steinhardt pe care îl numea "Nicu Aureliu"; acesta răspundea misivelor "din inimă, din suflet și din cuget" cu o trainică prietenie. Parte din aceste "scrisori din exil" au fost tipărite în 2001 la Cluj, după cum la București vrednicul Nicolae Țone avea să-i tipărească un
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
lui, este așezat într-un scurt excurs biografic, urmat de examenul critic propriu-zis și, în încheiere, de un paragraf cu referințe critice. Fiecare scriitor are parte de un portret dintre cele de largă circulație, fotografic sau gravat. Autorii articolelor sunt numiți pe contrapagina coperții dicționarului, în ordine alfabetică și cu paginile la care pot fi găsiți: Ioan Adam 24, 65, 72, 77, Barbu Cioculescu 43 etc. Dintr-o inexplicabilă eroare, lista autorilor nu trece de fila o sută, cu toate că dicționarul are
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
m-a... înșelat cu 100 g. Abführtag - Venind la dumneavoastră, cred că v-am întrerupt din lucru... - Fiind duminică, făceam oricum pauză. Lucrez la un nou roman din care voi publica, de altfel, un fragment, în România literară. Fragmentul se numește În loc de început, pentru că nu am început încă să scriu, propriu-zis, decât pagini disparate și nu am hotărât încă titlul romanului. Fiind însă aici, la Cornu, în frumoasa casă a familiei Tomescu, și uitându-mă prin notele mele, am găsit Abführtag
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
frumoasa casă a familiei Tomescu, și uitându-mă prin notele mele, am găsit Abführtag. Am citit eu, odată, că o tânără din Germania nu putea să defecheze și i se făceau masaje pentru asta, în fiecare zi. Operația asta se numea Abführtag, adică ziua în care scoți din tine ceva. Acum vreo 5-6 ani eram la masa de lucru, acasă, și a venit Manolescu. Uitându-se pe masă, m-a întrebat ce înseamnă acest cuvânt și m-a sfătuit să nu
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
un adevărat muzeu al cuvintelor. Bineînțeles că eu n-o să-l imit pe Filimon, dar sunt în admirația lui. E un scriitor formidabil, un fel de Balzac al nostru. De exemplu, are o chestie nemaipomenită. Capitolul al XVI-lea se numește... Fă-te om de lume nouă!. Iar în capitolul al XVII-lea, intitulat, în modul cel mai benign, Muzica în timpul lui Caragea-Vodă (Filimon era mare muzicolog), Păturică vorbește despre... comunism, elogiindu-l. Desigur, acel comunism de secol XIX. Dar acest
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
roumain de Gh. I. Brătianu, Qu’est-ce que la Transylvanie de S. Mehedinți, La culture roumaine et l’Europe de Alexandru Ciorănescu, spre a cita doar câteva exemple. Și când ne gândim că această carte, nu-i exagerat s-o numim odioasă, era numai o "bază de discuție", că în paginile ei nu figurează Titu Maiorescu, pe atunci considerat ca dușmanul nr. 1 al literaturii române, întreaga operă a lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu și a atâtor alți scriitori
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
faptul că, la mijlocul secolului al XIX-lea, un scriitor precum Flaubert putea să scrie istorii scurte atît de dense în imagini încît Roland Barthes vorbea despre o functie concretă a acestui amalgam de informatie vizuală lipsită în aparență de sens. Numim îndeobște această informație detaliu. Într-una dintre povestiri, Un cœur simple, Flaubert descrie gospodăria burgheza de provincie unde eroina să, Félicité, e angajată că servitoare. În descrierea interiorului, Flaubert notează: "un pian vechi susținea, sub barometru, un teanc în formă
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
a scris despre personalitatea mitropolitului cărturar pe fondul etic al intelectualului sud-est european în partea a doua a secolului al XVII-lea; cântărește evaluările estetice, după o atentă trecere în revistă a receptării lui Dosoftei pe temei strict cultural; îl numește pe G. Călinescu, din Istoria literaturii, ca fiind primul care aplică citirii literaturii române vechi criteriul estetic și, deschizând prin el șirul renunțărilor la criteriul cultural, îi numește pe Ion Pillat, Paul Zarifopol, I. Negoițescu, după ce remarcase la N. Iorga
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
trecere în revistă a receptării lui Dosoftei pe temei strict cultural; îl numește pe G. Călinescu, din Istoria literaturii, ca fiind primul care aplică citirii literaturii române vechi criteriul estetic și, deschizând prin el șirul renunțărilor la criteriul cultural, îi numește pe Ion Pillat, Paul Zarifopol, I. Negoițescu, după ce remarcase la N. Iorga interesul arătat de Dosoftei libertatății lui de inspirație față de originalul psalmilor davidici. Concludentă pentru dialectica interpretării, consideră Dan Buciumeanu aprecierea lui N. Manolescu din Istoria critică a literaturii
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
Cluj după două zile de tren; am plecat de la Cannes pe 24, dimineața la 9, am schimbat la Nisa, Milano, Veneța - cu trei ore de vis între două trenuri! -, Budapesta... (Oricum, mai bine decît cu avionul!) Norocul meu s-a numit Fabian, tînăr jurnalist la Televiziunea Ungară cu care-am împărțt compartimentul de dormit de la Veneța la Budapesta; cum aici trebuia să schimb nu doar trenurile, ci și gările, Fabian - care, coincidență, trebuia s-ajungă tot în gara Nyugati - mi-a
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
ajunsesem la vreo 1000 de pumni expediaț spre american. Îmi zic: mă, oi fi greșit duminică dimineața, emoțe etc., dar îmi zice Narcis Șelaru, trimisul nostru tv: au fost 950 de pumni, dintre care vreo 360 și-au atins țnta numită în limbaj pugilistic plex, arcadă, ș.a. Bun. Și Spadaflora? El câț...? Am întrebat spre micul ecran cu teamă, că tocmai reintrasem în normalitatea românească începând deja să vorbesc cu televizorul. Vreo 250, aud. Deci... Deci? Deci? Îmi dau lacrimile în timp ce
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
Oxford. A publicat mai multe volume despre terapia prin scris, și volume de poezie. Este redactor șef al revistei Orient Express, care publică literatură contemporană. A călătorit în toată Europa în scopul integrării poetice a continentului așa s-ar putea numi vocația ei culturală. Lidia Vianu: Editezi o revistă londoneză mai neobișnuită, numită Orient Express, în amintirea unei Europe interbelice. Așa cum spui în prefața revistei, engleza este lingua franca, noua latină a Europei postcomuniste. E o revistă mai neobișnuită fiindcă publici
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
acces la opere importante ale literaturii clasice și contemporane. Nu întîmplător acești traducători buni, activi azi, sînt ei înșiși prozatori, poeți, eseiști sau universitari specializați pe cîte o arie lingvistică. Sau redactori de editură cu mare experiență. Gîndindu-ne să-i numim aici, ne-am dat seama că sînt totuși destui: ne-ar umple tot spațiul. Ei merită un amplu articol separat în corpul revistei. l Traducătorii, cum spuneam, sînt grav nedreptățiți. De la un timp însă, în ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC, Elisabeta
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
ce abilități cere, Irina Mavrodin răspunde: "E cu neputință de vorbit în general de timpul pe care-l cere formarea. Foarte mulți factori trebuie luați în considerare, și în primul rînd o anumită vocație, o anumită înclinare, ceea ce în general numim talent. (...) Abilitățile necesare? Cunoașterea foarte bună a limbii din care se traduce, a limbii în care se traduce (mai mult chiar: un dezvoltat «simț al limbii»), cultură din diverse domenii și multe, multe lecturi literare când e vorba de traducere
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
traduce, a limbii în care se traduce (mai mult chiar: un dezvoltat «simț al limbii»), cultură din diverse domenii și multe, multe lecturi literare când e vorba de traducere literară (și noi despre aceasta vorbim aici). În sfârșit, ceea ce eu numesc «caracter»: capacitatea de a acorda lucrului pe care îl faci timpul de care are nevoie, răbdarea, încă o dată răbdarea - calitatea de bază a unui traducător, cel care nu o are să nu se apuce de tradus -, hotărârea de a duce la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
romancier minuitist: Christian Oster, în Loin d’Odile ( 1998): Pentru că, la drept vorbind, musca devenise un detaliu. Era, totuși, un detaliu la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar eu nu dispuneam, în ceea ce numai din comoditate continuam să numesc viața mea, decît de o liotă de detalii vii [...] Nu mai aveam aproape deloc amintiri, din cauza inutilității lor, iar ceea ce tîram după mine nu semăna cu nimic din ce-ar putea lua vreo formă. Se-nțelege că, în atari condiții
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Trei sînt considerațiile principale de la care pornește analiza dlui Șiulea. Prima este receptarea contradictorie (pînă la nonsens) a faimoasei teorii maioresciene, ca și a gîndirii lui politice în general. Autorul, care e cît se poate de tranșant în opiniile sale, numește acest fel de receptare "actul ratat al interpretării". "Multe voci [...] stau sub semnul unei lungi tradiții de ignorare sau abuzare a textelor și ideilor lui șMaiorescuț", afirmă dl Șiulea. De la Ibrăileanu, pentru care Maiorescu era un "reacționar" cu puseuri "liberale
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
mai important de semnalat în așa-numita critică a lui Lucian Raicu este acela că el trăiește și face literatură ca un creator autentic, nu are obiectivitatea și detașarea unui critic, nu e precaut și măsurat în vorbe. Se poate numi aceasta critică? Fie ea și de identificare? Vorbește despre alții vorbind, de fapt, despre sine, fără a fi, lucru rar și inexplicabil, narcisist. Făcîndu-ne părtași la experiențele sale de lectură, ne recunoaștem în ele propriile noastre lecturi. El spune undeva
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
Marii scriitori sînt incomozi (la fel și marii critici), ciudați, uneori reacționari și chiar neinteresanți. Salvarea noastră vine din faptul că alături de ei putem identifica o categorie interesantă, atrăgătoare, pe care ne-o arată Lucian Raicu și pe care o numește "a excepționalilor", cei ce simt ritmul timpului, merg întotdeauna în sensul cel bun, aceia mai ușor de recunoscut asemenea nouă. Fără a fi mediocri acești excepționali fac posibilă mediocritatea și chiar o duc prin girul lor la maximă înflorire. Fără
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
mai ușor de recunoscut asemenea nouă. Fără a fi mediocri acești excepționali fac posibilă mediocritatea și chiar o duc prin girul lor la maximă înflorire. Fără a da sens peiorativ excepționalității, Lucian Raicu se simte, cred, mai solidar cu ceea ce numește "morala intransigentă" a celor mari, decît cu "morala relaxată" a celorlalți. Prostiile respectabile" și înfricoșătoarea banalitate ucid adevărata înțelegere a operelor literare, de aceea criticul autentic, cel care trebuie "să cadă pe gînduri" și să te pună pe gînduri are
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]