KorAP: Find »[drukola/base=oștean & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...58 >

1,437 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii. Era un semnal pe care nu Îndrăzniseră să-l viseze căpitanii de oaste și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pârcălabul... - Comisul Toader? - Căzut, mi se pare... Îl traseră cu o targă afară din luptă. Căzu rănit și căpitanul Gâlcă, dar se Întoarse În bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i odihnească. Boieri, oșteni, răzeși. Om afla abia când om strânge morții. - Și cum scăpă Gâlcă, măi Oaie? Întrebă moș Vasilie, Încercând, totuși, să audă ce spunea curierul cel mai apropiat de ei. Dar cuvintele lui nu se Înțelegeau decât fragmentar, risipindu-se prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dincolo de dealuri se auzeau tropote. Se apropiau Încet, ca și cum caii și călăreții ar fi fost mult prea obosiți ca să mai vrea ceva, fie și Întoarcerea la Suceava. Dar se apropiau. Treptat, pe culmea dealului se iviră flamurile Moldovei, apoi cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aflase câteva lucruri care nu erau neapărat secrete, dar care explicau o parte din mister. După bătălia de la Vaslui, Mahomed căzuse bolnav. Apoi se hotărâse brusc să răzbune umilința, adunând trei sute de corăbii și peste o sută de mii de oșteni. La Începutul lui iunie pornise peste Marea Neagră, dar se Îndreptase spre cetatea genoveză Caffa. În timpul asediului avusese noi crize de podagră și se Întorsese la Istanbul, lăsând conducerea armatei lui Ahmed Pașa. Caffa căzuse. Marea Neagră devenise un lac turcesc. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care se află cei mai buni arcași pe care i-am văzut până acum, vei porni pe Drumul Mătăsii. Vei primi ajutor și hrană pe teritoriile stăpânite de Hanatul Crimeii, care ne este aliat. Dacă vei avea nevoie, vei primi oșteni. Câți vei socoti de cuviință. Zece. O sută. O mie. Vei ocoli munții Caucaz, mergând pe varianta de mijloc a Drumului, cea care trece pe malul de sud al Mării Caspice. Nu vei pricinui nici o tulburare, astfel Încât vei trece fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană. Pietro rămăsese În tabăra de la Tudora, unde continuau exercițiile de luptă ale Ordinului scutului și spadei, dar mai ales antrenamentele celor doisprezece luptători aleși pentru misiunea de la Istanbul. Din partea transilvană, Vlad sosise dinspre cetatea Ciceului Însoțit de cincizeci de oșteni ai lui Matei Corvinul. Doar câțiva oameni asistaseră la Întâlnire, restul Înconjurând locul și rămânând nevăzuți. Nimeni nu auzise discuțiile dintre cei doi veri, care se revedeau după mai bine de treisprezece ani de despărțire. Căpitanul Oană privi Încă o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
află trei corăbii de luptă ale Moldovei, sub pavilion venețian. Cu totul Întâmplător, tot acolo se mai află două vase de pescuit ale Veneției, care se pot transforma rapid În vase de război. La bordul lor se află optzeci de oșteni ai Serenissimei conduși de condottierul Arturo Fosca. La nevoie, toată această mică flotă va interveni În ajutorul lui Morovan. Dar să sperăm că nu va fi cazul. Din acest moment, nici unul din voi nu mai are contacte cu lumea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dai seama că, deși e iarnă, contingente de ieniceri, spahii, gemlii și achingii soseau neîncetat În jurul orașului. Mulți dintre ei primeau permisiunea de a intra În centru, ceea ce făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului Cornul de Aur, și mulți marinari. Tânărul Înțelesese, din discuțiile zgomotoase din cârciumi, că pe mare așteptau, la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni militare decât În anii trecuți. Era evident că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni militare decât În anii trecuți. Era evident că se pregătea o mare campanie, dar nimeni nu știa Împotriva cui și În ce moment va porni. Aceste informații cădeau În sarcina altor Apărători strecurați printre oștenii imperiului. Deocamdată, Alexandru continua să picteze. Această Întoarcere la pictură Îi făcea bine. Îi era foame de imagini, de culori, de exercițiul perspectivelor. Îi era foame și de nou, de pitoresc, iar Istanbulul Îi oferea totul În cantități năucitoare. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
singur cuvânt: - Căpitane!!! Pietro sări de pe scaun și privi pe fereastră. O săgeată roșie cobora Încet spre Apus. O altă săgeată roșie se ridica, mai aproape de zidurile cetății. Pietro ieși pe culoar, Își Încinse sabia din goană și strigă spre oșteanul care rămăsese În urma lui: - Apărătorii În formație de luptă! Ridicați poarta! Spătare Mihai! Spătarul Mihai ieși din camera alăturată camerei voievodului și, la vederea lui Pietro, albi la față. - Primejdie? -De moarte! strigă Pietro. Adună oștenii În curtea cetății, pregătește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
goană și strigă spre oșteanul care rămăsese În urma lui: - Apărătorii În formație de luptă! Ridicați poarta! Spătare Mihai! Spătarul Mihai ieși din camera alăturată camerei voievodului și, la vederea lui Pietro, albi la față. - Primejdie? -De moarte! strigă Pietro. Adună oștenii În curtea cetății, pregătește-i de plecare În trei minute! - De plecare... unde, căpitane Petru? se auzi vocea gravă a lui Ștefan, care ieșise din cameră la auzul pașilor de pe coridor. -Spre nord, măria ta! spuse Pietro, gâfâind. Spre Cetatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din raza de primejdie și dus la adăpost. Abia după aceea se trece la faza a doua, atacarea zonei În care s-a produs nenorocirea! Trebuie să plecăm imediat! Voievodul ridică mâna, cerând liniște. Între timp, coridorul se umpluse de oșteni. Doamna Maria ieși din cameră, Îngrijorată de zgomotele de pași, de zăngănitul de săbii și mai ales de vocea lui Ștefan. Ieșiră și Ilea Huru comisul și pârcălabul Dajbog. Spătarul Mihail aștepta porunca domnitorului. - Căpitane Petru! spuse Ștefan. Am Înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile Țării de Jos. Pe poarta cetății ieșiră curierii cu câte o escortă de cinci oșteni, dispărând și ei spre nord. Oștenii spătarului Mihail ocupară crenelurile. Poarta se Închise asupra unei așteptări grele. Ziua Începuse parcă demult, dar mai avea până să se sfârșească. Aceeași zi, ora 15.00, malul Dunării - Mai repede! Mai repede! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile Țării de Jos. Pe poarta cetății ieșiră curierii cu câte o escortă de cinci oșteni, dispărând și ei spre nord. Oștenii spătarului Mihail ocupară crenelurile. Poarta se Închise asupra unei așteptări grele. Ziua Începuse parcă demult, dar mai avea până să se sfârșească. Aceeași zi, ora 15.00, malul Dunării - Mai repede! Mai repede! strigă Ali beg. Spahii porniră pe gheață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele de ceață, siluetele unor călăreți grăbind spre adâncurile pădurilor de pe malul celălalt. Apărătorii se Înșiruiră de-a lungul malului, Încercând să-și dea seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ar fi vrut să spună, tânăra se Întoarse spre tatăl ei și Îl Îmbrățișă cu putere. - Dacă ai ști cât sunt de fericită... - Știu, fetița mea, știu... spuse Încet Litovoi, mângâindu-i părul. Ne bucurăm cu toții, de la măria sa până la ultimul oștean. Cred că e grea așteptarea, până la primul fir al ierbii... dar ce nuntă de poveste va să fie!! - De poveste, da... L-am iubit din prima clipă, ca o nebună, nu i-am cerut nimic... decât, poate, să mă lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În marș forțat la Cetatea Albă, cel târziu până În zori. - De ce? - Cum spusei, nu știu! Atâta ziseră curierii! - Câți sunteți? - Cinci mii! Corpul doi de vânători domnești! - Dumnezeule! Cinci mii de vânători chemați noaptea! Alte porunci? - Pe unde trecem lăsăm oșteni care blochează drumurile. Nu intră și nu iese nimeni. - Drumurile? Care drumuri? - Toate! - Nu se mai călătorește prin țara Moldovei? - Ba! Dar numai după ce fiecare călător e verificat de oșteni! Mai cu seamă sunt blocate drumurile către hotare! - Nechifor! Astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de vânători chemați noaptea! Alte porunci? - Pe unde trecem lăsăm oșteni care blochează drumurile. Nu intră și nu iese nimeni. - Drumurile? Care drumuri? - Toate! - Nu se mai călătorește prin țara Moldovei? - Ba! Dar numai după ce fiecare călător e verificat de oșteni! Mai cu seamă sunt blocate drumurile către hotare! - Nechifor! Astea sunt măsuri de război! - Da, domniță Erina. Dar mai multe nu știu. Tânăra se dădu la o parte, lăsând să treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
după ce fiecare călător e verificat de oșteni! Mai cu seamă sunt blocate drumurile către hotare! - Nechifor! Astea sunt măsuri de război! - Da, domniță Erina. Dar mai multe nu știu. Tânăra se dădu la o parte, lăsând să treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
paralizat. - Își va reveni? - Cu câtă știință am eu, nu. - Va putea lupta vreodată? În cazul În care va trăi? - Nu. Exclus. Va fi o legumă. - Va vorbi? - Nu știu Încă. - Deci nu reprezintă nici un pericol! - Pericol? Nu știu ce Înțelegeți voi, oștenii, prin pericol. Acest om nu va mai merge niciodată și nu va mai ține niciodată o sabie În mână. Poate nici nu va vorbi. Dacă ăsta vi se pare un pericol, atunci eu mă Înclin În fața Înțelepciunii voastre. - Va rezista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acțiunea ta de cucerire continuă cu Moldova, vom fi adversari. Și ne vom respecta ca doi adversari. - Cuceritorii? De partea cui vor lupta Cuceritorii? - De partea nimănui. Cuceritorii se vor Întoarce În țările lor. La familiile lor. Sau vor deveni oșteni ai cui vor vrea. Toate misiunile de asasinat și tortură vor Înceta Începând de acum. După Întrevederea noastră voi da ordinul. Poate că unii dintre ei vor rămâne În armata imperiului. Poate că alții vor lupta pentru Hoarda de Aur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ultimele vești se Înțelegea că și cetatea Sabac, aproape de hotarul Bosniei, fusese cucerită de oștile maghiare și transilvane conduse de generalul Dracula. Cetatea fusese apărată de un general Încercat al Semilunei, pe nume Mihaloglu. Dacă Mihaloglu cedase, alte mii de oșteni turci năvăleau spre sud, căutând scăpare În trecătorile Balcanilor. La frontiera dunăreană a Țării Românești, lucrurile stăteau și mai rău. Basarab Laiotă era ba prietenul lui Matei Corvinul, ba prietenul lui Mahomed. Acum, speriat că va fi ridicat În țeapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sub copitele cailor. La două ceasuri de marș spre nord-est, soseau peste două mii de spahii, urmați de trei regimente de ieniceri. Alte valuri de oaste turcească se apropiau, la aproape patru ceasuri de marș. Erau În jur de zece mii de oșteni, care se Îndreptau spre Bosnia, ca să-și găsească scăparea la malul mării, În porturile de la sud de Sarajevo, unde Semiluna debarcase forțe proaspete, sosite de la Istanbul. Așadar, de la sud soseau douăzeci de mii de oșteni cu ordinul de a opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În jur de zece mii de oșteni, care se Îndreptau spre Bosnia, ca să-și găsească scăparea la malul mării, În porturile de la sud de Sarajevo, unde Semiluna debarcase forțe proaspete, sosite de la Istanbul. Așadar, de la sud soseau douăzeci de mii de oșteni cu ordinul de a opri Înaintarea lui Vlad. Apărătorii se aflau În mijlocul acestui clește. Joncțiunea trupelor putea avea loc În cel puțin două zile. Veștile din Răsărit nu erau nici ele mai liniștitoare. Cei cinci sute de Cuceritori conduși de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
multe necunoscute În această ecuație, dar Alexandru Înțelese că Angelo prevăzuse tot ce putea fi prevăzut. - Giuliano! strigă comandantul. Unul din Apărători se apropie, așteptând ordinul. - Avangarda noastră a găsit iscoade ale spahiilor? - No, commandante. Spahii sunt primul val de oșteni fugiți din calea ofensivei deschise de Vlad Dracula. Nu sunt organizați pentru o confruntare și nu au grupuri de cercetare pe direcția de retragere. - Grazie. Asta voiam să știu. - Per niente, commandante. -Căpitanii de steag, la mine! porunci Angelo. Alexandru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]