4,180 matches
-
Rosa plângând sus. Sigur că nu auzise nimic. Dar avea nevoie de un pretext ca să se strecoare în baie și să-și revină. Închizând ușa în spatele ei, Alice a simțit că i se întoarce stomacul pe dos din cauza mirosului de oțet și bicarbonat cu care curăța toată casa. Locul ăla puțea ca o dugheană în care se vindea pește și cartofi prăjiți. Alice a tras adânc aer în piept și s-a privit în oglindă, concluzionând posomorâtă că regimul ecologic asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
judecății. După E. Bianchi, Ioan, prin lectura celor șapte trompete, face lectura vieții lui Isus: Isus care devine foc, Isus care s-a făcut sânge, Isus care a atârnat de lemnul crucii și căruia i s-a dat să bea oțet; moartea lui Isus urmată de întunecarea soarelui, Cristos care coboară în iad și îl golește, Cristos care se manifestă ca răspuns al rugăciunilor sfinților. 3.3 Interpretări în jurul unei situații de criză În continuarea reflecției noastre ne vom referi la
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Hristos a înviat!.. Iși începu părintele paroh, predica. .Dar, cât a pătimit Iisus pentru mântuirea noastră, oamenii, care prin păcatul lui Adam osândiți am fost!.. "...Cununi de spini l-au pus Cu sulița în coastă L-au împuns Pâine cu oțet și fiere l-au dat Crucea de stejar în spate l-au pus De-a urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi tâlhari l-au răstignit Gleznele picioarelor l-au sfărmat..! Cât a pătimit Iisus, iubiți credincioși, pentru mântuirea noastră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îngrijoreze, să simtă cum se topește de la căldură și emoții și nu peste puțin timp, leșină în biserică. Se trezi într-o cameră la părinții lui George. Cineva îi dăduse palme să o trezească din leșin, o alta îmbibase puțin oțet pe un tifon și îi dădu ușor pe la nas, apoi o schimbaseră de hainele ude.Își reveni și își dădu seama unde și de ce se află aici. Se ridică și se duse în camera unde se afla sicriul. Nici nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
tocmai când voia să plece acasă, i se făcu rău. Se albi la față, îl apucă frisoanele și vomită tot ce mâncase. Părinții lui sau speriat. Mama lui îl frecționă pe mâini, pe frunte, îi dădu pe la nas cu puțin oțet. Își mai reveni un pic. - Rămâi la noi în noaptea asta, dacă ți-o mai fi rău, să fim lângă tine. În gândul ei o învinovățea tot pe Frusina de toate acestea. A doua zi, de dimineață, se înființă singură
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pregătit jarul, cît trebuia lăsată carnea de porc sau carnea de pui, și mai ales cum trebuiau pregătite fleicile și pulpele pentru grătar, bătute puțin sau împănate cu usturoi sau marinate întîi în diverse sosuri sofisticate pe bază de ulei, oțet, zeamă de lămîie și diverse mirodenii. Victor își impunea superioritatea practică în tot. Dacă trebuia ales seara un restaurant, el avea cele mai interesante intuiții, iar cînd trebuia ales la restaurant vinul el avea flerul cel mai bun pentru a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
gît, să o îmbrățișez, să o cert, să o sechestrez, să o insult, să o violez, să o cer în căsătorie, să o evacuez definitiv din viața mea, să o dau în judecată, să o fac cu ou și cu oțet (la propriu, ea goală în fața mea și eu cu o sticlă de oțet și cu un ou fiert în mînă), să o trimit la dracu’... Ceea ce pentru cititorii obișnuiți reprezenta, fără îndoială, un fel de demers stilistic, pentru mine însemna
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să o violez, să o cer în căsătorie, să o evacuez definitiv din viața mea, să o dau în judecată, să o fac cu ou și cu oțet (la propriu, ea goală în fața mea și eu cu o sticlă de oțet și cu un ou fiert în mînă), să o trimit la dracu’... Ceea ce pentru cititorii obișnuiți reprezenta, fără îndoială, un fel de demers stilistic, pentru mine însemna un veritabil furt. Domnișoara ri îmi furase tot. tot ceea ce îi spusesem în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de nuc, cu voluminoase suluri de lemn. O lampă cu abajur strejuia pe o noptieră. Olimpia ședea pe marginea unui pat și ținea mâna bolnavului încă nevăzut. Aurica privea galbenă, spălată de dresuri, mai de departe. Un miros pătrunzător de oțet aromatic se amesteca cu o duhoare neplăcută de dormitor închis. Doctorul făcu semn să se deschidă un geam și se așeză pe marginea patului, pe locul părăsit de Olimpia, în vreme ce toți ceilalți, plini de curiozitate, făcuseră cerc în jurul patului. Acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ieșise din bucătăria casei vecine. Simion, cu ochii exaltați, slăbit și cu barbă crescută în săgeată, ședea la masă și sorbea lacom dintr-o ceașcă cu lapte. După ce sfârși de băut, privi în fundul ceștii, mirosi, apoi zise: - Aici a fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă era oțet, nu-l beai! De undepînă unde oțet? - Lui Isus, lumea îi dă să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut semnele. Ochii lui Simion arătau îngrijorare și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochii exaltați, slăbit și cu barbă crescută în săgeată, ședea la masă și sorbea lacom dintr-o ceașcă cu lapte. După ce sfârși de băut, privi în fundul ceștii, mirosi, apoi zise: - Aici a fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă era oțet, nu-l beai! De undepînă unde oțet? - Lui Isus, lumea îi dă să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut semnele. Ochii lui Simion arătau îngrijorare și suferință, însă Aglae nu trăda nici un fel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și cu barbă crescută în săgeată, ședea la masă și sorbea lacom dintr-o ceașcă cu lapte. După ce sfârși de băut, privi în fundul ceștii, mirosi, apoi zise: - Aici a fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă era oțet, nu-l beai! De undepînă unde oțet? - Lui Isus, lumea îi dă să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut semnele. Ochii lui Simion arătau îngrijorare și suferință, însă Aglae nu trăda nici un fel de milă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la masă și sorbea lacom dintr-o ceașcă cu lapte. După ce sfârși de băut, privi în fundul ceștii, mirosi, apoi zise: - Aici a fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă era oțet, nu-l beai! De undepînă unde oțet? - Lui Isus, lumea îi dă să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut semnele. Ochii lui Simion arătau îngrijorare și suferință, însă Aglae nu trăda nici un fel de milă și nu arunca nici o vorbă blândă spre a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu lapte. După ce sfârși de băut, privi în fundul ceștii, mirosi, apoi zise: - Aici a fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă era oțet, nu-l beai! De undepînă unde oțet? - Lui Isus, lumea îi dă să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut semnele. Ochii lui Simion arătau îngrijorare și suferință, însă Aglae nu trăda nici un fel de milă și nu arunca nici o vorbă blândă spre a-l potoli. Dimpotrivă, fu din ce în ce mai iritată: - Slavă Domnului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a-l potoli. Dimpotrivă, fu din ce în ce mai iritată: - Slavă Domnului, te-am hrănit ca pe un trântor, cu ce-a fost mai bun, ani de zile, fără nici o bucurie din partea ta, și acum vii să-mi spui că ți-am dat oțet. Oțet să fie în inima dușmanilor. - S-au arătat semnele! repetă, mai tare, Simion. - Ce semne, tată-socrule? întrebă Stănică, cu intenții psihiatrice, făcând cu ochiul celorlalți. Cine știe, poate dumnealui are dreptate. Trebuie să-l ascultăm. Simion arătă cu degetele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l potoli. Dimpotrivă, fu din ce în ce mai iritată: - Slavă Domnului, te-am hrănit ca pe un trântor, cu ce-a fost mai bun, ani de zile, fără nici o bucurie din partea ta, și acum vii să-mi spui că ți-am dat oțet. Oțet să fie în inima dușmanilor. - S-au arătat semnele! repetă, mai tare, Simion. - Ce semne, tată-socrule? întrebă Stănică, cu intenții psihiatrice, făcând cu ochiul celorlalți. Cine știe, poate dumnealui are dreptate. Trebuie să-l ascultăm. Simion arătă cu degetele descărnate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
măreț Simion. - Ce dorește? Să ieși în lume, să luminezi opinia publică, să aduci pe rătăciți pe calea ceea bună. Simion se mai gândi câtva, apoi se împotrivi: - Nu merg. Misiunea mea pe pământ s-a sfârșit. Am băutfiere și oțet, am fost răstignit în hainele mele, acum trebuie să mă întîlnesc cu îngerii. - Domnule Tulea, se rugă Weissmann, eu de ce-am venit? Îngerii te așteaptă. Pe cinstea mea. M-au trimis pe mine cu trăsura, să te chem. Privește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
popa Țuică, văzând că Otilia făcea hazde glumele lor. Râzi, porumbița taichii! îți mai aduci aminte când te-am vârât în cristelniță? Phii! era și atunci un ger al dracului. A fiert țuica aia? Că tare mă dor încheieturile! "Precum oțetul la rană și fumul la ochi nu folosește, așa boala, căzând în trup, mâhnește inima." - Da' dumneata, fiule, nu mănînci? întrebă părintele pemoș Costache. Bea colea din vinul ăsta. Are porc de câinele cela de Cristache un vin dumnezeiesc, de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iute și mișcîndu-și amețitor colacii buzelor, parcă ar fi melițat. - Psît, bre piele! Bă, Bruță! Mă tot întreb, cataroiule... De ce i-o fărâmița ciohordoaica pe scârbele de cărăbuși?! Și, dacă îi mărunțește la ea printre crăticioarele cu rântașuri, cărnuri, oțeturi de la conserve, din făbricuța de care spui tu?!... Nu i-o fi ei tîrșă 55 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Psît... Slobozi-ne-am în interesul șanțurilor ei, hoarcă!... Dar poate unde te gândești că s-or fi topit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un disc, să nu fie nevoit să-l îndrepte cu genunchiul... În România, nu există discofil serios care să nu le țină, discurilor lui, genunchiul la gât... Unde sînt? Pe masă apăruseră tot felul de farfurii, servicii pentru untdelemn și oțet și pahare. Cocondy era cea care le făcea să apară. Patricia era cea care, cu niște sticle frapate, făcea tot așa. - Sânt în camera lor. Concondy (sau cea despre care se cuvenise că se numește Concondy) se oferi să-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pierdea peste străzile mahalalei. De afară, din stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau prin gard. Începu ospățul. Grigore și cu Aglaia turnau în cănile lustruite. Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se ridică nea Ghiță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
68 Cârciumarul căra cu tovarășii lui, cu nevasta și cu ajutoare. Afară, ploua să rupă pământul. N-ar mai fi plecat nimeni. După târguială, merge câte o fudulie de berbec, o momită acolo și-o ciorbă de burtă dreasă cu oțet și cu usturoi stors. Gheorghe nădușise alergând când la bucătărie, când înapoi în prăvălie. Negustorului tocmai îi picaseră câteva târnuri cu ficăței și mațe de miel de la zahana și codoșul a pus ochii pe ce era mai bun. A, dat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mi place, fraților, țigancă o fi, treaba ei. Și o contesă când se scoală din pat are negru sub unghie, ce-mi tot spuneți mie?! Inima, ea știe tot, ea iartă tot, ehe... Ceilalți râdeau, dîndu-și coate: - A băut pisica oțet! Guristul se apropiase și el de staroste și-i zicea: Nu vreau lume, nu vreau viață, Nu vreau ca să mai trăiesc... Cataroiul mușca paharul. Lăutarul îl ațîța: Eu stau coardă, la-nchisoare, Tu cu șuții prin locale, La-nchisoarea cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
simțea de departe. La poarta grădinii, câteva țigănci vindeau marfa în foi uscate. Era îmbulzeală, chelnerii îmbrăcați în halate albe, cu șervete lungi pe braț, purtau în goană tăvi cu fripturi și patricieni, farfurii cu gogoșari aromați sau castraveți în oțet. Din fundul grădinii 278 răzbătea zgomotul făcut de grataragiu cu cleștele său. Pe două șiruri, fii dreapta și la stânga potecii pe care pășeau, erau înșirate mese ușoare, acoperite cu americă tărcată, în culori ni. Pe scaunele cu spătar ședeau negustori
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spoise casa pe afară, să nu se mai cunoască urmele prăpădului. - Uite ce face banul! spunea acarul lui Spiridon. Parcă pe casa lui n-a plouat! Și privea la odăile lui. Acestea aveau pe afară dungi albăstrii ca floarea de oțet, deschise pe margini și întunecate spre pământ. Când dădu zăpada, bălegarul proaspăt îngheță și pervazele se surpară. Noaptea, frigul se strecura pe sub cercevele. Oamenii se strângeau unul într-altul. Noroc că erau mulți și din răsuflare se mai încălzeau. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]