921 matches
-
către PCRM este dată și de schimbarea opticii politice a comuniștilor: renunțarea la totalitarism, acceptarea pluripartitismului, a vieții parlamentare, drepturi și libertăți cetățenești, libertatea de circulație și orientarea declarată către UE, dar nu direct, ci pe calea ocolită a Moscovei. Obediența față de Moscova i-a îndepărtat de forțele naționale, de „moldovenii” din diaspora, la care se adaugă ineficiența lor în rezolvarea problemei transnistrene. Toți „moldovenii” au avut, după alegerile din iulie 2009, o revelație: se poate și fără Voronin! Dacă Marian
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mine) în anul 2007, după Cehia, Ungaria și Polonia, este considerată un fel de paria, o rudă mai săracă a organismului continental. De aceea, și conducătorii României sunt timorați când ajung la Bruxelles, fie în cadrul oficial, fie în vizite private. Obediența conducătorilor români față de Marile Puteri este o caracteristică a politicii din spațiul carpato-danubianopontic, considerată încă din Evul Mediu a supraviețuirii. Numai că această supraviețuire se poate obține pe două căi, diferite dar care duc la același rezultat, însă cu un
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
cei care l-au instrumentat așteaptă, punându-l întrun seif special să-l repună pe rol peste cincizeci de ani, așa cum s-a întâmplat cu raportul Warren, din SUA, cu privire la asasinarea lui J.F.Kenedy? Tot ce este posibil, în condițiile obedienței justiției, a magistraților față de actualul președinte al României. O întrebare pertinentă care trebuie pusă este aceea referitoare la intrarea lui Traian Băsescu în sediul securității în ziua de 22 decembrie 1989. Cu ce scop a pătruns în sediul temutei instituții
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
încăpățânate, tenace, iubitoare de principii, greu sau imposibil de momit și corupt și, pe deasupra, feministe. Cu alte cuvinte, feministele reușesc în politică. Șansele de succes sunt cu atât mai mari cu cât ele nu ajung acolo prin grații feminine, prin obediență și fidelitate față de șef, ci prin rezultatele lor în carieră, societate civilă, prin respectul public de care se bucură, prin integritate și, mai ales, fiindcă poartă cu ele un aer inconfundabil de femei libere și demne. Dar „Maricica” rămâne încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
puterea politică și "creatorii de cultură", pornind de la analiza unei categorii speciale de documente, scrisorile adresate de intelectuali puterii comuniste. Documentele identificate în arhiva Secției Cancelarie a CC al PCR surprind câteva ipostaze ale existenței scriitorilor în comunism: compromis, activism, obediență, pasivitate, resemnare, revoltă, contestare. Motivațiile pentru care scriitorii s-au adresat puterii țin de natura relației speciale instituite între creatorii de cultură și partid sau liderul acestuia (fie că vorbim despre Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu), precum și de poziția acestora în câmpul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pune în mod serios problema reînvierii clasei sale, punerea în drepturile firești"28. Astfel, cu rădăcinile retezate, intelectualitatea comunistă 29 și-a eludat responsabilitățile sociale, acceptând contractul social pe care i-l oferea puterea: realizare profesională și bunăstare personală în schimbul obedienței. Modul de raportare la acest contract social era cel care determina, potrivit lui Tudoran, delimitarea a patru categorii în interiorul intelectualității românești. Acestea erau "cazul", "omul de bine", "omul de înțeles" și "agentul de influență". Cel mai puțin răspândit tip de intelectual
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ducă la școli de cartier"!), sistem care, finalmente, cu excepțiile de rigoare ale olimpicilor internaționali, încuraja mita (sistemul uriaș de meditații particulare ale cooperativelor realizate de zbirii de la mate și fizică ce își treceau elevii unii altora la meditații) și obediența socială. Batjocorirea sistemului educațional umanist și artistic din acei ani are încă repercusiuni vizibile asupra nivelului general de instrucție, civilizație și democrație. În al doilea rând, cu rare excepții, în universitățile acelor ani nu puteai rămâne asistent și apoi să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
antrenor cultural pentru mulți alți tineri înzestrați din țară, în virtutea îndeplinirii misiunii sale pedagogice dedicate, în subtext, memoriei lui Nae Ionescu. La Iași, bunăoară, Valeriu Gherghel și Liviu Antonesei pot depune mărturie, cred, că Noica nu propăvăduia nici legionarismul, nici obediența față de dictatură, ci era interesat doar de sprijinirea tinerilor cu potențial intelectual peste medie. Cărora le spunea ce instrumente să-și pună la punct (germana, greacă), ce autori să citească și cum să scrie dacă vor să facă cultură de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
parte, vă rugăm să vă acordați o notă de la 1 la 5 (5 fiind cea mai mare). Comentați: Autorealizare Responsabilizare Analiză Construcția (unui obiect) Calcul Competiție Clasificare Coordonare Consiliere Creație Decizie Participare Control Empatie Evaluarea persoanelor Evaluarea proiectelor Excelență Modă Obediență Implementare Informare Organizare Predare Negociere Muncă in echipă Muncă individuală Scris Citit Sinteză Discurs oral Întrebare Vânzare Vizualizare Verbalizare Training Promovare Predicție Îndemânare Descoperire Convingere Conducere Manipulare Testare Supervizare Cercetare Inspirație Investiție Etc. Analiza propriei personalități Deși testele psihologice sunt
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
acest spațiu al confruntărilor, valorile puse în joc de fiecare intervenție (a profesorului și/sau a elevilor) configurează deprinderi specifice fie unei comunități democratice (implicare, autonomie, gândire critică, toleranță etc.), fie unei comunități care stă sub semnul totalitarismului (izolare, dependență, obediență, intoleranță etc.). Managementul clasei, ca disciplină din sistemul științelor educației, vizează acest aspect esențial al muncii profesorului, administrarea eficientă, sub semnul valorilor civic-democratice, a conflictelor inerente sălii de clasă, plecând de la premisa că școala anticipează și pregătește absolvenții în vederea implicării
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
situație, cel închis preia cu sine puterea, o face prezentă clipă de clipă, amplificând astfel efectele pe care le scontează supraveghetorul. Aplicată în școală, o asemenea mașinărie ar crea comportamente deviante din partea elevilor, fracturi la nivelul personalității (o duplicitate accentuată), obediență. Panopticonul permite un anume grad de libertate supraveghetorului (el însuși supravegheat de cineva, un administrator, societatea civilă etc.), ceea ce înseamnă că elevii ar trebui să învețe exigențele libertății și ale responsabilității fără să le experimenteze. Michel Foucault notează: De aici
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
71. Ar trebui amintit faptul că, pentru logicianul polonez, autoritatea deontică (indiferent de tip) presupune din partea subiectului o anume renunțare la libertate, de vreme ce, recunoscând autoritatea purtătorului, el îl lasă pe acesta să hotărască în locul său. De aici și pericolul unei obediențe prelungite, care ar putea să mențină subiectul într-o stare de infantilism greu de contracarat ulterior. Se poate atunci renunța la autoritate în școală sau prezența acesteia este inerentă? Până și un personalist de talia lui Lucien Laberthonière crede că
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
puterea Regelui. Puterea, indiferent de forma sa de manifestare, celebrează ierarhia, cultivă dependența și neajutorarea, transformând educația într-un algoritm de deprindere a unor competențe strict tehnice. În acest sens, scopurile educaționale sunt întotdeauna predeterminate, fundamentate tocmai pe nevoia de obediență cultivată de putere, iar cel care învață este orientat strict către competențe tehnice, specifice specialistului, indiferent de domeniu. Dacă scopurile educaționale sunt exterioare situației de învățare, atunci acestea își pierd caracteristica lor esențială, aceea de a fi scopuri: A vorbi
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
suferit. Dimpotrivă, nu toți am suferit: a existat o delimitare destul de exactă între lumea călăilor și cea a victimelor. Chiar dacă România a fost „piteștizată” insidios până în 1989, chiar dacă populația a fost teleghidată aproape pavlovian, scontându-se pe reacțiile sale de obediență și conformism, chiar dacă a existat destul cenușiu, nu doar alb și negru, totuși barierele între bine și rău au funcționat. Pentru cine nu înțelege acest lucru, este de ajuns să facă o vizită la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și în postcomunismul românesc, fie pentru a fi acuzați oameni ai fostului regim (din diferite domenii) care s-au adaptat cameleonic la postcomunism, fie pentru a defini o tendință oarecum generalizată la români, aceea de a se complace într-o obediență slugarnică, dar sârguincioasă de a-l linge, a-l linguși pe cel aflat într-o poziție ierarhică avantajoasă de unde acesta (șeful, liderul) era proiectat ca dispunând de puteri aproape discreționare. Ciudat sau nu, dar verbul cel mai utilizat la noi
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
harta lumii. Și nu doar harta geo-politică. (S-a spus: rockul e o republică mondială!Ă Cinismul domina acei ani. Ipocrizia era sinonim benign pentru o (inăumanitate cabotină, inflexibilă, intolerantă. Proletcultism în lagărul socialist, maccarthysm dincolo, cursa înarmărilor, suspiciunea generalizată, obediența față de boss, dubla gândire, supraproducția (depășirea de plan!Ă ce-a secătuit resursele naturale, habotnicia monoteismelor de toate felurile, chiar și a celui fără Theos; ce ilustrează exact delirul unui deceniu ce instaurase răul ca fel de-a fi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
presiunile multe etaje mai jos pe scara ierarhică. Încă puțin și ajungea la subsol. Deputatul PSD Dan Mihalache, membru al comisiei de anchetă, susține acest punct de vedere: el nu-i găsește altă vină lui Nicolau, decât că a tolerat obediența unor subordonați și vorbește chiar de autocenzura acestora în elanul lor de a face pe plac puterii, fără ca aceasta să le ceară ceva. Doar că „obedienții“ nu prea sunt de acord. Tânărul reporter Adrian Costache a fost primul care a
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
în cazul dat. Atacurile sunt mai puțin intense, iar agresiunile mai puțin fatale dacă observatorii importanți pentru agresori intervin pentru a rezolva conflictul. Prezența apropiaților victimei și chiar intervenția acestora nu produce nici un efect. Rezultatele experimentului lui Milgram (1964) asupra obedienței față de autorități demonstraseră deja că provocarea ce vine din partea unui egal sau din partea unei persoane reprezentând autoritatea poate crește probabilitatea administrării de șocuri electrice unei victime inocente. Efecte similare au fost observate și atunci când observatorul rămânea pasiv. Alte cercetări au
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
personală a experimentatorului (experimentatorul aprobă agresivitatea). Dacă acest tip de raționament ar fi stat efectiv la originea agresivității comise de către subiecți, efectul constatat n-ar putea fi considerat rezultatul prelucrări lor ilogice și aleatorii, ci mai degrabă o tentativă de obediență față de presupusa cerere a autorității. În acest gen de experimente, dar și în altele, subiecții sunt întrebați ce cred ei despre experiment și dacă au bănuit ipoteza experimentatorului. Acest demers își propune să identifice și eventual să înlocuiască subiecții suspicioși
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
scena unor acte de agresiune cumplite și nejustificate. Aceste agresiuni au fost săvârșite în numele celor mai înălțătoare valori ale umanității și în contexte instituționalizate foarte bine organizate. Studiile lui Zimbardo asupra agresivității din închisori și cele ale lui Milgram asupra obedienței au clarificat puțin fenomenul agresivității instituționalizate. * Suntem cu toții călăi și victime în același timp? Zimbardo (1973) a studiat agresivitatea și brutalitatea gardienilor din închisori, încercând să determine factorii instituționali ai agresivității. O serie de subiecți au fost recrutați pentru a
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
vizând comportamentul gardienilor față de deținuți: ei trebuiau să mențină ordinea. Bineînțeles că acest lucru nu justifică brutalitățile manifestate. Dar ideea a fost cea care i-a forțat pe gardieni să decidă limitele propriilor acțiuni. Apoi, dezumanizarea deținuților și, în sfârșit, obediența față de autorități. Victimele sunt și/sau rămân ființe umane în ochii agresorului? Degradarea la care au fost supuși deținuții lui Zimbardo a provocat brutalitatea gardienilor, constituind chiar una dintre forme. Se pare că este mult mai ușor să tratezi pe
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
relațiilor familiale. Tulburările psihologice și patologice, alcoolismul și consumul de droguri pot duce la instaurarea unei relații traumatizante între copil și familie care să se transforme în violență. Factorii culturali precum educația socioculturală bazată pe dominația tatălui, absența echității și obediența forțată a copiilor pot duce de asemenea la declanșarea maltratării. Stereotipurile sexuale și normele culturale ale masculinității constituie alte cauze ce nu pot fi neglijate. În general, tații incestuoși stabilesc la nivelul familiei sisteme educative patriarhale în care dețin rolul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ține cont, că există o putere care le reglementează viața. Aceste ritualuri au și rolul de a-i impresiona pe vizitatori. În același timp, ele exprimă continuitatea autorității, în ciuda schimbărilor de personal. Ritualurile de legitimitate sînt însoțite de ritualuri de obediență. Apar însă, în replică, și ritualuri de rebeliune. Ele servesc la adîncirea inegalităților de putere. "Prin acest ritual, indivizii sînt capabili să-și ventileze resentimentele determinate de rolul inferior ocupat în societate, iar pentru că fac acest lucru îi permit sistemului
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
brutală sau cu subînțeles, tunderea obligatorie a podoabei capilare, urîțirea corpului în procesul de "despăduchiere" și "dezinfectare", îmbrăcarea într-o ținută standard, în culori ale murdăriei (gri cu maro) și în mărimi disproporționate, precum și obligația de a arăta supunere și obediență față de aceste tratamente de internare și față de personalul care le efectuează produc un șoc greu de suportat. Ruptura nu înseamnă doar separarea de familie, de prieteni, de colegi, ci și separarea de sine, de trecutul de om liber al fiecăruia
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
spațiu limitat și cu cît mai puține resurse cheltuite."91 Tot printr-un ritual de inițiere trec și cadrele care se angajează în sistemul penitenciar. Majoritatea sînt recrutate în funcție de dorința și rîvna de a face carieră. Ceea ce contează însă este obediența față de ordinele superiorilor. Privite din afară din această perspectivă, ele par niște aparate perfect ascultătoare și funcționînd mecanic. Există chiar un narcisism în această obediență oarbă, întrucît, reflectîndu-se în puterea care-i dă ordin, el își exaltă propria impunitate."92
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]