951 matches
-
atribuțiuni și câte adăugiri (cum pot fi demiși respectivii directori). Mult timp a fost comentat programul ”Vara pe val”, aproape toți colegii exprimându-și dezacordul cu felul în care a fost realizat acest program, aducându-se exemple de neprofesionalism, de obediență politică și de limbaj suburban, ca în cazul remarcat de dna Lucia Hossu Longin referitor la prestația lui Mădălin Voicu din emisiunea cu pricina. Majoritatea membrilor CA a fost de acord că programele estivale ale TVR au fost ”mai rele
Valentin Nicolau, fostul șef al TVR, șterge pe jos cu noua conducere by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77874_a_79199]
-
apus/ către ultimul patron, Uzina ne-aparține!/ Și s-au făcut stăpîni. Și-au stăpînit-o bine./ Tabloul mai păstrează amprentele culorii/ sfîrșitul plusvalorii". Acel "sfîrșit al plusvalorii" nu a oprit-o pe poetă a se stabili confortabil în SUA... Lașitate, obediență, cădere în nedemnitatea cea mai calificată, acestea sînt, incontestabil, mărcile primului Congres al Scriitorilor de după instaurarea puterii comuniste, care putere ar fi "creat acestui popor un soare nou al inimii, un soare nou al vieții", așa cum găsea de (ne)cuviință
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
spații. Cred că aici se putea da un bun exemplu în răsturnarea înțelesurilor legate de practici uitate, de pildă interpretarea modernă a unor mituri ca al Antigonei (la Cocteau sau Anouilh), când contemporanii lui Sofocle vedeau în tragedie tocmai triumful obedienței față de tradiție, nu revolta împotriva ei, și în eroină un alter-ego al lui Creon, nu o negație a lui. Interesant este că Terian găsește la Lovinescu un relativism apropiat de al lui Croce, care face imposibil comparatismul („operele nu sunt
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
favorabil domnului Crin Antonescu și nici PNL-ului. Eu nu contest faptul că domnul Băsescu are resurse nelimitate în a se ridica, în a povesti din nou. Dar totuși mai sunt 11 luni de mandat, suntem în România, loialitatea sau obediența nu sunt pe veci. Instituțiile acelea pe care le-a creat, acuma îi servesc atât de mult și o să vedeți ce se vor schimba în această perioadă. Motivul rupturii, astăzi, când vorbim, este favorabil PSD, nu PNL", a declarat Chirieac
PSD dă un ultimatum liberalilor. Chirieac: Ruperea USL nu este favorabilă lui Antonescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34069_a_35394]
-
atunci, îmi veni ideea să forțez ieșirea mea din partid. S-o provoc."), ca și de cele cu Uniunea Scriitorilor, sub trista legislatură a lui D. R. Popescu, cel neales, ci impus de dictatura pe care o slujea cu eminentă obediență (,Nu mai țin minte dacă lucrul s-a petrecut înainte de 1981 sau după, cînd am fost ales democratic secretar al U.S. devenind și vicepreședinte alături de D. R. Popescu"). Moralizarea apăsată deviind în automoralizare nu-l prinde pe C. Țoiu. E
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
În consecință [...], politica a devenit obligatoriu politicianism, trăirea - existență derizorie, ideologia - demagogie, democrația - falsă democrație, dragostea - amor (cu conotația depreciativă aferentă) (conotație care nu exista cînd scria Caragiale - NM), romantismul - romanțiozitate, psihologia - lipsa de psihologie ș...ț, devotamentul - slugărnicie, atașamentul - obediență...”. Și, aș adăuga, Caragiale, autorul de comedii, - „scriitor satiric” par excellence. Dracul, acela ascuns în detaliile textului, nu e așadar chiar atît de negru. Înfrîngîndu-ne rutina lecturii, vom observa ușor că Gelu Negrea are dreptate. Al. Paleologu spunea cîndva că
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
nivel macro, era o pseudosolidarizare, o grupare instinctuală, de turmă înfricoșată, bovarizând mirajul eliberării. Dar la nișă, în cluburile intelectuale, lumea constituia întradevă r un țesut etic compact. Erau case, anturaje, grupări spirituale cu caracter conspirativ, legi de catacombari și obediențe cvasimasonice. Bunul simț mă face să-mi cenzurez și astăzi, la un sfert de veac după, logoreea secretofobă. Tot ce pot să spun e că două, trei ore (ca să nu mai spun de noaptea întreagă) într-o oază de acest
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
asupra cărora insistă inspirat regizorul și care constituie o preocupare obsesivă pentru Hanna. Această ambiguitate a relației devine tulburătoare abia când aflăm despre identitatea secretă a Hannei, un gardian în care sentimentul ordinii a fost inoculat până la reflex și maximă obediență. De fapt, pentru Hanna lectura reprezintă veriga de umanitate care o desprinde de bolgiile lagărelor de exterminare, o sensibilitate care gravează posibilitatea nu numai a unei întoarceri la umanitate, dar și a unei redempțiuni. Schlink nu cere să cântărim punitiv
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
reoficializat, a cărui amabilitate, care s-a tradus într-o apreciere superlativă ce-l va fi entuziasmat pe prezumțiosul tînăr bard clujean, atîrna mai greu în cumpănă decît opinia ostracizatului Blaga. Nu uit nici asiduitățile pînă la un unghi al obedienței nu tocmai elegant pe care același Baconsky le îndrepta înspre un alt favorit de excepție al zilei, președintele temut al Uniunii Scriitorilor, Mihai Beniuc, care vizita periodic Clujul. Lucrurile se leagă oricum în sensul defavorizării din partea lui Baconsky a marii
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
politice, a contribuit la solidarizarea tânărului filolog și publicist cu grupul intelectualilor de stânga, care s-a conjugat cu interesul față de procesul profesorului Petre Constantinescu-Iași, moment ce i-a întărit convingerea că Justiția din România este aservită Puterii politice, iar obediența procurorilor față de partida legionară, fascistă și prohitleristă din Universitățile din Iași și Chișinău era mai mult decât evidentă. La acest proces s-a adăugat un altul, de asemenea comentat în unele țări europene, cel al lui Tudor Bugnariu, profesor în
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
un sens. Hannah Arendt, Raymond Aron sau François Furet au făcut și ei comparații între cele două sisteme, identificate ca forme de totalitarism ale căror trăsături comune au încercat să le evidențieze. Dintre acestea, am putea menționa opțiunea pentru înregimentare, obediența necondiționată și exterminare; pentru colectivism și antiindividualism; pentru naționalism furibund însoțit de un sălbatic antisemitism declarat și emblematic la naziști, vagamente voalat sub o frazeologie lozincardă și mincinoasă dar îndeajuns de criminal și el la comuniști; de asemenea, opoziția față de
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
același Sadoveanu nu i-a răspuns. Când a ajuns la Iași, l-a intrebat: ,,Bine, Bădie, se poate așa ceva ?". ,,Ce să-ți fac, dacă te-ai înhăitat cu haidamacii". -,,Haidamacii" erau comuniștii. - Pe care ulterior i-a slujit cu multă obediență. În ceea ce privește prezența operei istratiene în posteritate, vreau să subliniez activitatea lui Marcel Mermoz, care a fost unul din președintii ,,Asociației Prietenii lui Panait Istrati" din Franța. Acest autodidact a pus capăt campaniei lui Barbusse în țara de unde ea a pornit
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
Popescu, Burtică s-a despărțit de clica lui Ceaușescu încă din anii ’80, a fost mazilit asemeni unui Virgil Trofin. Comparat cu destinele unor Burtică și Trofin, chiar Janos Fazekas, cel al lui Popescu se definește prin indefectibil conformism, prin obediență completă și lașitate politică. Ceea ce și explică afinitățile cu „intelectualii” din Comitetul Executiv gen Paul Niculescu-Mizil, Manea Mănescu și Gogu Rădulescu. Cât privește dogma regimului care prezenta dictatura drept una a proletariatului, Popescu nu are suficiente cuvinte spre a-i
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
-ului. Ședințele Biroului CC al UTM sunt descrise cu ochi critic: Virgil Trofin, prim secretarul inflexibil, dezaxatul Petre Gheorghe, dar mai ales șeful studenților, etern zâmbitorul și versatilul Ion Iliescu, maestru al eschivei și al supraviețuirii prin simulacru abil și obediență mereu avantajoasă. Popescu îl descrie pe Iliescu drept „copilul de suflet” al lui Nicolae Ceaușescu. Fără protecția lui Ceaușescu, într-adevăr, Iliescu n-ar fi reușit să urce în ierarhia comunistă atât de rapid și spectaculos în perioada Dej și
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Traian Băsescu, varianta feminină Cozmin Gușă a declarat, potrivit Realitatea, că "Elena Udrea este omul care a învățat cel mai mult de la Traian Băsescu și care azi e depozitara jocului sofisticat din interiorul PDL-ului. Emil Boc e beneficiarul unei obediențe bine calculate în fața lui Traian Băsescu, care i-a creat o legendă în interiorul PDL și în fața lui Băsescu de om cinstit, corect în relația cu președintele, dar nu poate ajunge la nivelul sofisticat în care azi acționează Elena Udrea". Negociere
Gușă: Cine a învățat cel mai mult de la Traian Băsescu. Cine pierde by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34486_a_35811]
-
pădure, departe de urechile indiscrete, și-a permis - unica rezervă în mijlocul unui elogiu să facă despre unul dintre confrații de care tocmai se despărțise, această remarcă: " Singura trăsătură care mi place mai puțin la el este acest rabolepie pered uspehom" - obediență grăbită, atitudine subalternă față de succes, față de prestigiu. (Vorbeam ca întotdeauna românește, limbă în care însă nu și interzicea să folosească uneori expresii din rusă.) Îmi amintesc de felul în care se ținea deoparte. N-ar fi legat niciodată prietenie cu
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
unde adjectivul „blând” e catifeaua menită să indice slaba capacitate de rezistență, lipsa de caracter a intelighenției germane în perioada nazismului și a comunismului. Cine vrea să înțeleagă totalitarismul european nu poate decât să facă apel la istoria obscură a obedienței intelectualilor germani într-o țară tăiată, după 1945, în două de Aliați. Simpla studiere a economiei nu ajunge. Mai târziu, în apusul vieții, Benn va primi ordine de merit și „cruci”, acceptate cu distanța ironică, dar și cu amărăciune, pe
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
istoria secolului XX, martirii regimului comunist și cauza națională. Simplul fapt că astăzi o expresie precum "cauza națională" provoacă în rîndul intelectualilor tresăriri de reticență dovedește de ce, prin contrast, Dan Puric are atîta succes: fiindcă el nu a învățat lecția obedienței din motive de supraviețuire culturală. Iar oamenii simt asta și tocmai de aceea umplu sălile unde el vorbește. Și astfel ajung la cea de-a doua trăsătură a acestui nesuferit energumen: Dan Puric s-a vindecat de frică. Cauza libertății
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
să-l aleagă pe el: profet divulgînd misterul sub formula conceptuală pe care a primit-o. Nici măcar stilul dialectic, adică ceremonia pașilor, nu și-l poate aroga. Căci ritualul e în lucruri, pe cînd ceremonia e expresia verbală a ritualului, obediența lui Hegel fiind aceea de a se mișca după ritualul impus de univers. Impresia pe care o lasă e că nu inventează nimic, că doar se supune unui ritm al asociaților care redă fidel ritmul realității. Iată idealul suprem al
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
proiecție monumentală. în locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. De două decenii sistemul s-a ruinat, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
a ruinat, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment. ...și Piața Universității De nouăsprezece ani, Piața Universității este un loc privilegiat. Dintr-un banal spațiu public, la fel ca multe altele din București și din țară, ea a devenit peste noapte unul al jertfei și al speranței
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
a da un nou eșafodaj teoretic avangardei. Și de a o transforma, dintr-o superioară frondă, creatoare mai ales prin negație, în creație autentică. Dincolo de aceasta, noua ediție e importantă și pentru că anumite texte, apărute după 1944 în publicații de obediență partinică (gen „Orizont” și „Revista literară”), aduc noi probe într-un „proces” delicat, deschis de ceva vreme împotriva avangardei, în special prin cercetări documentare, cum a fost cartea lui Stelian Tănase Avangarda românească în arhivele Siguranței (2008). I se reproșează
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
doilea motiv este că, scriind despre Cioran, Dan C. Mihăilescu nu umblă cu mănuși: nu menajează și nu biciuiește, ci spune adevărul cu dezinvoltura celui care n-are de plătit servituți doctrinare. Pe scurt, dezbărat cum e de obligații și obediențe, Dan C. Mihăilescu e o conștiință, ba aproape îmi vine să spun că e o „conștiință de dreapta", dar asta ar însemna să săvîrșesc un inadmisibil pleonasm: riguros vorbind, stînga nu poate naște decît timorări și mediocrități. Și cum a
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
a zis că presa din România e liberă și nu prea? Că mass-media au fost hățuite și hărțuite economic de fosta Putere? Nici n-a apucat bine noul președinte al României să-și intre în atribuțiuni că presa acuzată de obediență față de PSD și de Adrian Năstase probează că ne-am înșelat. Posturile de televiziune se uită chiorîș la fostul partid de guvernămînt și îi dau pe întrecute bobîrnace lui Năstase. Iar Băsescu și Alianța DA nu fac destule declarații, la
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
în funcția de la Cotroceni. În 2006, Cătălin Avramescu se afla în echipa de propagandiști portocalii de la Cotidianul, fiind unul dintre așa numiții "intelectuali ai președintelui". Sponsorizarea primită nu are legătură cu funcția de la Cotroceni, ulterioară deciziei, dar această decizie confirmă obediența politică a ICR. Experții care evaluează lucrările în care bagă bani publici dl. Patapievici sunt la fel de "independenți" ca UNPR-iștii din Parlament. Iar cei mai mulți dintre aceia care primesc sponsorizările cu pricina fac parte dintre intelectualii care au contribuit la promovarea
Ce a greşit Olguţa Vasilescu când a cerut anchetarea lui Horia Roman Patapievici () [Corola-journal/Journalistic/27646_a_28971]