949 matches
-
asupra "celorlalți" și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta și reușita se obiectivează în efectele lor, și astfel se văd. Comunitățile bazate pe maladii de destin posedă bogăția invizibilă a non-actului, eșecului și ratării. Dar de vreme ce acestea nu lasă urme, ele nu se pot înscrie în memoria lumii și nu pot genera tradiția
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un capriciu sau risipirea unui moment de plictiseală. Puterea lui poate tot atât de bine să nu se manifeste. Deoarece ființa lui nu depinde de nimeni, el poate tot atât de bine să rămână impasibil, să ocrotească sau să nimicească. El poate să se obiectiveze în cel stăpânit sau poate, renunțând la acesta, să se întoarcă la sine. În schimb, atunci când, hotărând în privința a ceva, eu hotărăsc implicit în privința mea, puterea mea nu poate să se manifeste decât ca ocrotire. Puternic în mod absolut nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
treptată a acestuia (p. 153). Orbirea a pus stavilă între erou și lume, iar privarea de imaginile lumii din afară întoarce privirile spre alte zone ale vieții, ceea ce îl face să-și redepene amintirile fărădelegilor neturburat și astfel să se obiectiveze față de ele cu resemnare (p. 153). În bezna exterioară, a căpătat compensatoria înțelegere a lucrurilor dinăuntru și harul divinatoriu (p. 155). În pragul sfârșitului, se oprește la Colonos unde apar și membrii familiei lui care au aflat că locul morții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
germanice au favorizat întărirea și afirmarea libertății individuale, ca fundament al alcătuirii și funcționării societăților europene. În acest context, este important de amintit că marele filosof german Hegel a relevat specificitatea Europei prin conștiința libertății individuale apărută în interiorul ei și obiectivată prin voință și acțiune (Hegel, 1968, 409). Libertatea s-a promovat și s-a afirmat atât în conștiința europeană, cât și în structurile instituționale. Analizând caracteristicile Occidentului, filosoful german Karl Jaspers (Bagdasar, 1969, 91-92) aprecia că ideea de libertate politică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
este o stare de singurătate interioară, în care nimic din afară nu poate ajuta. Este un mare avantaj că poți suferi singur. Ce-ar fi dacă fața omului ar putea exprima adecvat toată suferința interioară, dacă în expresie s-ar obiectiva întreg chinul interior? Am mai putea sta de vorbă între noi? N-ar trebui să vorbim atunci cu mâinile pe față? Viața ar fi realmente imposibilă dacă tot ce avem noi ca infinit de simțire ar fi exprimabil în liniile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și paradoxală, când liniile și contururile feței deviază în forme de o stranie expresivitate, când orientarea privirii e furată de lumini și umbre îndepărtate, iar gândul urmează șerpuirile unei astfel de crispări? Adevărata disperare intensă și iremediabilă nu se poate obiectiva decât în expresii grotești. Căci grotescul este negația absolută a seninătății, această stare de puritate, transparență și luciditate atât de departe de disperare, din care nu pot răsări, în primul rând, decât haosul și neantul. Ați avut vreodată satisfacția bestială
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să poți să mori aruncîndu-te într-un gol infinit! Complexitatea grotescului răsărit din disperare rezidă în capacitatea lui de a indica un infinit lăuntric și un paroxism de cea mai extremă tensiune. Cum ar mai putea acest paroxism să se obiectiveze în ondulații plăcute de linii sau în puritate de contururi? Grotescul neagă în mod esențial clasicul, precum neagă orice idee de stil, de armonie sau de perfecție. Că el ascunde de cele mai multe ori tragedii intime care nu se exprimă direct
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
experiență a agoniei și nici o senzație a morții. Ei viețuiesc ca și cum viața ar avea un caracter de definitivat. Este în structura echilibrului superficial al oamenilor normali de a simți viața într-o autonomie absolută de moarte și de a o obiectiva pe aceasta într-o realitate transcendentă vieții. De aceea, ei consideră moartea ca venind din afară, nu dintr-o fatalitate lăuntrică a firii. A trăi fără sentimentul morții înseamnă a viețui dulcea inconștiență a omului comun, care se comportă ca și cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu expresia. Sentimentul agoniei, fenomenul complex al muririi, când se manifestă se și consumă. Este o suprapunere între act și realitate; căci actul nu mai este o manifestare a realității, ci realitatea însăși. Lirismul absolut - pornirea totală de a te obiectiva - este dincolo de poezie, sentimentalism etc.... El este mai aproape de un fel de metafizică a destinului, căci în el o actualitate totală a vieții și conținutul cel mai adânc al ființei se manifestă pentru a se rezolva într-un fel sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
omului nu duce la paroxismul individuației, ci la un sentiment armonic de împlinire naivă, în care ființa niciodată nu ajunge la un sentiment al singurătății și al izolării. Și formal grația refuză singurătatea, căci mișcările de ondulație prin care se obiectivează exprimă o receptivitate pentru viață, un elan deschis și primitor pentru seducțiile și pitorescul existenței. Grația reprezintă o stare de iluzie în care viața își neagă și își transcende antinomiile și dialectica ei demonică, în care contradicțiile, ireparabilul, fatalitatea și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întreaga structură particulară a frumosului derivă din faptul de a fi numai obiectiv un paradox, iar subiectiv, pentru cel ce trăiește frumosul, de a fi dincolo de orice paradox. Fenomenul estetic exprimă paradoxul de a reprezenta absolutul în formă, de a obiectiva în forme limitate un infinit. Căci ce înseamnă asietatea, împlinirea totală, fără posibilitatea de a concepe altă modalitate de realizare decât a prezenta un absolut simțirii noastre? Despre imposibilitatea reală a acestui absolut, despre contradicția esențială și organică, noi nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să te fi exasperat în așa măsură și complicația problemelor să te fi dezgustat atât de tare, încît să nu te mai intereseze decât tăcerea și strigătele ei, strigătele tăcerii care nu sânt decât cascade intime al căror zgomot îl obiectivezi în lumea din afară. Oboselile repetate te duc la aprecierea nelimitată a tăcerii, deoarece în oboseli toate cuvintele își pierd semnificația și bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se destramă în sonorități vide, în vibrații iritante și în sunete
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
alta, focul duduia plăcut, buștenii se prăbușeau în sobă, cafeaua era naturală, pe geam se strecura lumina sfioasă a amurgului... Minunate clipe! — Povestește-mi despre tine - șopti Cosette, privindu-l cu ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l împiedica să dea curs rugăminții ei. — înțeleg - răspunse cu blândețe Cosette. Ești mut din maștere sau...? - și-și mișcă arătătorul și mijlociul sugerând cu finețe o foarfecă. Broanteș imită și el mișcarea foarfecei. — Ticăloșii...! - șopti Cosette. Broanteș ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ce șanse avem noi, în domeniul științelor umaniste, să vorbim în mod pertinent de obiectivitate? În al doilea rând, cum putem decide în situații concrete de lectură a unui discurs jurnalistic, dacă este sau nu obiectiv? Altfel spus, cum se obiectivează obiectivitatea? Vom încerca să depășim astfel de inhibiții, încercând să operaționalizăm acest concept în trăsături clare și concrete, multe dintre ele prinse în codurile regulatorii ale jurnaliștilor. II.2.1.1. Obiectivitatea În epistemologie, obiectivitatea este o caracteristică a cunoașterii
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
jurnalistic nu este unul ficțional. El pornește de la un eveniment real pe care îl descrie și, eventual, îl interpretează, astfel încât informația să ajungă la public într-un mod accesibil. Cum se poate însă ca această prezentare să fie cât mai obiectivă posibil? Considerăm că un discurs jurnalistic este obiectiv dacă prezintă doar ceea ce s-a petrecut în realitate. Articolele nu pot să conțină informații false sau presupuse, întrucât s-ar deschide, astfel, calea manipulării receptorilor. Totuși, evenimentul jurnalistic nu este asemenea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
este măsura în care respondentul se simte relaxat sau tensionat); b) interacțiunea specifică pe care o aveți cu povestitorul pe parcursul interviului (a fost totul complet și clar? ); c) perspectiva teoretică pe care o alegeți pentru a interpreta povestirea sau poziția obiectivă abordată (care dintre numeroasele teorii ale interpretării se potrivește cel mai bine?); d) propriile dumneavoastră punctele de vedere subiective și structuri de referință experiențiale pe care le introduceți în povestire (care este impresia dumneavoastră subiectivă în ceea ce privește povestirea, există ceva în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
seculare balcanice. Citit pe forumul unui ziar următorul schimb de replici între „forumiști“, după eveniment, evident: „@Venera, NU originea slavă este motivul primitivismului bulgăresc. Dar oare în România nu întâlnești oameni primitivi? Originea fiind totuși latină! Hai, te rog, fii obiectivă!“ Amice, să fim deci obiectivi în fața evidenței: Caragiale nu e mort! Din cafeneau din gară s-a mutat in cafenelele virtuale de pe Internet! Mirel, mândru că sunt latin! - cel puțin până la proba contrarie 27 mai 2006 Înainte să plec la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
problema lor, desigur, dar e totodată și problema noastră. Cum am reacționat noi înșine la critici primite de la alții, care a fost comportamentul meu, privat și public, în acele inconfortabile cazuri? Sper că am fost la fel de elegant, de urban, de obiectivat precum s-au arătat, atunci când nu le-au convenit evaluările mele, Ion Simuț, Ștefan Agopian, Lucian Dan Teodorovici sau Marius Ianuș. Nume de autori realmente importanți, pe care mă bucur să le mai citez o dată. Spre rușinarea unor colegi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
să ajungi, printr-un soi de proiecție materială, reală, la tot ceea ce s-a sedimentat în spirit de-a lungul timpului, la tot ceea ce este tenebros, ascuns”. Teatrul Jarry va apela, în consecință, la „toate halucinațiile susceptibile de a fi obiectivate”. La acele halucinații care dau poate o formă, un trup fantomelor lăuntrice ca și imaginilor din vis. La acele „halucinații alese ca principal mijloc dramatic”, pentru concretizarea cărora Artaud se gândește la „o anumită putere de deflagrație pe care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și cu frică de Dumnezeu în inimă. Tot ceea ce a scris reprezintă testamentul său, prin care dă, nu numai unuia, și nu numai la cunoscuți, ci lasă moștenire tuturor și oricui, averea care nu se risipește niciodată. Concluzii Iată o obiectivă și o dreaptă apreciere a omului muncitor, cărturar, vlădică, care nu a știut altceva decât să slujească cu noblețe și cinstită năzuință idealul de mai bine în Biserica lui Hristos dar și în poporul care l-a născut. Așa cum spunea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
într-un anumit grad ca ceva dorit, prin folosibilitatea lui pentru o voință ce-și pune un scop.” Valorile sunt acele lucruri, relații, fenomene (aspecte sau manifestări, laturi, proprietăți ale acestora), create prin activitatea socială a oamenilor, în care se obiectivează forțele subiective ale esenței sociale a omului, care contribuie la progresul societății omenești, la afirmarea și dezvoltarea personalității umane, fiind ca atare apreciate, dorite și promovate de către forțele sociale progresiste. Obiectivarea esenței umane în valori se realizează în două forme
Valorile profesionale la elevii cu deficien?? de auz by Daniela Leahu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84069_a_85394]
-
context viziunea de ansamblu? Îmi place să cred că filosofia. Din păcate, o mare parte din această responsabilitate a fost asumată de politică. Ceasul ne-a distrus relația personală pe care o aveam cu lumea; el ne îndeamnă să ne obiectivăm, să ne vedem din afară. Când spun "mai stau 20 de minute" sau "merg timp de o oră" mă forțez să fiu conform unei temporalități inventate, să mă îndepărtez de maniera proprie de temporalizare. Nu pot găsi un corespondent interior
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
îl determină pe a sta, și nu raportarea la această formă de marcare a timpului. Asta și explică de ce întârziem atât de frecvent: trăim în mod propriu timpul. A fi punctual înseamnă a renunța la subiectivitatea ta și a te obiectiva. (E drept, nu-mi pot da întâlnire și să spun că "voi veni când am chef"; dar pot să iau în considerare raportările mele la natură și să spun "diseară" ori la miezul zilei.) Altfel spus, punctualitatea nemțească este obiectivare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
localnicii așteaptă Serbarea cu aceeași nerăbdare cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune. (CRONICĂ INFAMĂ, Eldoradoă FILOZOFUL. Cred că am început să pricep: materia conține timp; fiecare om și-l consumă pe al său. Ornicul nu obiectivează scurgerea lui, ci doar îl fărâmițează. Unii profită. Încadrarea celorlalți într-un orar - mereu mai rigid - e unicul lor scop, vor trage numai foloase. M-am sustras oricărui program. Sunt liber. Nici Ordonanțele Magistratului nu mă ating cu ceva. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
punctul de vedere al actualizării realului pe care literatura (fie și prin controversatul gen al ficțiunii autobiografice), deopotrivă creație genuină și document mărturisitor, o operează neîncetat. În majoritatea cazurilor, subiectul (ori factorul declanșator al acestuia) pare destul de simplu și este obiectivat printr-o reducție la esențial. Ne aflăm în fața unor instantanee ale intimității, cu toate anatemele ei, surprinse de un fotograf la fel de iscusit precum fusese în secolul XX Marguerite Yourcenar, cea din ampla trilogie dedicată Labirintului lumii. Așa, de pildă, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]