805 matches
-
tentat, în egală măsură, de proza poetică simbolică și de proza realistă, în maniera tradiției ardelene, apropiindu-se însă mai mult de Pavel Dan decât de Ion Agârbiceanu, Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu. Aceste predispoziții contrare, spre lirism și spre obiectivare, capătă, pe rând, pondere în scrierile sale. La început pregnantă apare tendința către prezentarea poematică, fără a fi ignorate câștigurile atitudinii narative detașate, finalizată în trei dintre textele epice mai ample (În plină zi, Nopți fără somn, Pământ amar), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
didactică desemnează procesul de comunicare didactică în calitate de practică semnificantă. Gestul este actor principal ori mediator, participând la reducerea distorsiunilor dintre reprezentare și formulare, la construirea modelelor de reprezentare și la învățarea acestora, deoarece semioza didactică implică atât capacitatea de reprezentare (obiectivare, valorizare), cât și pe aceea de formulare (alegere, articulare) din partea profesorului, ori de referențialitate și interpretare din partea elevului. Sensul și semnificația discursului didactic depind, în egală măsură, de înțelegerea întregului, dar și a părților alcătuitoare. Unitatea și integralitatea analizei semiotice
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
rol preponderent În existența persoanei, suprapunîndu-se celor „afectiv-reflexive”. Sporirea nivelului conștiinței individuale, dezvoltarea și complicarea treptată a activității psihice, organizarea progresivă a Eului, Înseamnă, de fapt, dobîndirea de către om a unor capacități psihice, dintre care deosebit de importante sînt cele ale „obiectivării” și ale „reversibilității” intelectuale și afectiv-morale. „Obiectivarea”, ca proces de „detașare a acțiunii și a trăirii ei din „unitatea cu subiectul”, se realizează În momente de maximă conștientizare și de participare subiectivă din partea persoanei deoarece presupune modificarea atitudinii subiective de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
afectiv-reflexive”. Sporirea nivelului conștiinței individuale, dezvoltarea și complicarea treptată a activității psihice, organizarea progresivă a Eului, Înseamnă, de fapt, dobîndirea de către om a unor capacități psihice, dintre care deosebit de importante sînt cele ale „obiectivării” și ale „reversibilității” intelectuale și afectiv-morale. „Obiectivarea”, ca proces de „detașare a acțiunii și a trăirii ei din „unitatea cu subiectul”, se realizează În momente de maximă conștientizare și de participare subiectivă din partea persoanei deoarece presupune modificarea atitudinii subiective de moment și reorientarea disponibilităților psihice proprii. „Reversibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prin următoarele aspecte: istoric, sociologic, biologic și psihologic (M. Thuilleaux). Să ne oprim un moment asupra acestora. Dimensiunea istorică a psihopatologiei este subliniată de M. Foucault și ea constă din ruptura creată între „nebun” și „societate” prin alienarea subiectului și obiectivarea faptului psihopatologic. Dimensiunea socială, asupra căreia insistă R. Bastide privește problema sociogenezei bolilor psihice. Dimensiunea biologică are la bază organicismul bolilor psihice (PGP, epilepsie, confuzia mintală, psihozele toxice și organice etc.) și, legat de acestea, biogeneza. Ea este susținută de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și exclusiv pragmatice, medicina oferă perspectiva unui model de înțelegere a omului bolnav, considerat ca „ființă umană în suferință”, precum și a „fenomenului morbid”. Această cunoaștere se obiectivează prin următoarele: a) cunoașterea discursivă și cea intuitivă a stării de boală prin obiectivare, explicare și experiment, în spiritul științelor naturii; b) înțelegerea existenței sufletești anormale sau patologice și a contextelor relațiilor și corelațiilor sufletești rezultate din evidențele înțelegerii; c) interpretarea fenomenologică a stării de boală prin evidențierea metodică a conținuturilor fenomenologice; d) Înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este trăit în tăcere”. H. Tellenbach face aceeași afirmație că trupul reprezintă o zonă mută în raporturilor sale cu sinele, această „tăcere” a corpului fiind tulburată numai de senzațiile de foame, sete, somn, oboseală, durere, infirmități etc. Toate acestea reprezintă „obiectivări ale trupului” prin care acesta își manifestă tendințele sale exterioare. Un aspect important îl reprezintă „durerea” care apare la frontiera dintre Eu și trup (G. Marcel). Durerea, în cazul bolilor somatice, ne relevează raportul „trup/suflet”, sentimentul conștient de „a-avea-un-corp
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este rezultatul evoluției gândirii și acumulării cunoștințelor în domeniul respectiv. Acest lucru este atât de important încât putem afirma că „orice progres al unei științe poate fi interpretat ca un efort constând în trecerea de la cuvântul-cheie la cuvântul-semn în scopul obiectivării obiectului său” (Y. Belaval). Domeniul unei științe se constituie concomitent cu formarea „limbajului” acesteia. Terminologia unei științe este etapa denominativă a obiectului sau a obiectelor cunoașterii din sfera științifică respectivă. A doua etapă este cea de formulare a relațiilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imaterial, interiorizat propriei persoane nu poate fi experimentat, ci el este numai gândit. Din acest motiv, în științele pozitive „obiectul” este cel la care se referă limbajul, pe când în cazul științelor umane „limbajul” este cel care construiește obiectul științei prin obiectivarea lingvistică a unei stări interioare a „subiectului uman”. În filozofie, psihologie, psihopatologie, „termenii limbajului” denumesc și definesc „stări interioare” ale persoanei umane: ființă, substanță, esență, transcendență, memorie, gândire, sentimente, voință, delir, halucinație, fobie, obsesie, angoasă, pulsiune etc. Constituirea domeniului de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ființe în lume”. La aceasta G.E. Morselli va adăuga faptul că „traversând biologicul, trebuie să descoperim umanul”. Elementul care intervine, în cazul trecerii de la vizibil la invizibil, este, pentru psiholog sau psihiatru, considerarea „prezenței celuilalt”, a bolnavului psihic, ca „obiectivitate”. Obiectivarea subiectului de către observator are semnificație numai în cazul în care celălalt, respectiv bolnavul psihic, se înfățișează ca „prezență prin persoană”. Numai această „prezență” poate stabili o „legătură fundamentală” între observator și bolnav, sau altfel spus de „a-fi-în-cuplu-cu-celălalt” (J.P. Sartre). În
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul unor maladii degenerative familiale, de factură genetică (sindromul Down, gargoilismul, maladia Klinefelter, idioția amaurotică Tay-Sachs); - Examenul psihodiagnostic este un prețios auxiliar în aprofundarea sau precizarea cunoașterii clinice a bolnavului prin faptul că ne oferă un caracter obiectiv sau de „obiectivare” al tulburărilor psihice observate la pacientul respectiv. Se vor efectua, în sensul acesta, probe de atenție, memorie, gândire etc. Se vor aplica teste proiective de personalitate, scale de evaluare, chestionare, teste de inteligență etc. V) Ancheta socială privind persoana bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin această comunicare să favorizeze „dialogul bolnav/anturaj” în scopul reintegrării acestuia în familie, școală/loc de muncă, societate. Explorarea psihologică Examenul clinico-psihiatric, ca modalitate particulară de „convorbire cu bolnavul” trebuie, dincolo de aspectul său subiectiv, să aibă și fundamentarea unei obiectivări a relatărilor bolnavului. Aceasta revine explorării psihodiagnostice care completează investigarea clinică a bolnavului, prin aplicarea unor probe sau teste psihologice. În cazul examenului psihologic se vor avea în vedere următoarele aspecte: nivelul de inteligență, starea de conștiință, percepția, memoria, gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
socialmente legitime, fundamentate pe practica de specialitate a „experienței bolii”, reprezentând cunoașterea obiectivă ca singura sursă de adevăr autentic. Din cele de mai sus rezultă faptul că „boala este sesizată ca un obiect de cunoaștere științifică, atât ca act de obiectivare pozitivă, cât și ca domeniul unei veritabile antropologii a sănătății”, după cum susține F. Laplantine. Se poate vedea, din cele deja amintite, că în centrul medicinei se află relația dintre „cel care îngrijește” și „cel care este îngrijit” sau dintre „medic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de scopul sau obiectivele urmărite de aceasta. Întrucât obiectul psihopatologiei este reprezentat prin „subiectul uman” - cu specificare: viața interioară a acestuia în condițiile oferite de alteralitatea psihică - metodologia va avea un caracter particular. Dincolo de simpla și exclusiva tentativă de „obiectivare” a fenomenelor psihice morbide, psihopatologia își propune să urmărească semnificația naturii persoanei umane aflate în stare de alienație mintală. Din acest motiv, ea va apela la metodele filozofiei, în special la metoda fenomenologică și la analiza existențială, pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
CRC, 1971, 13; Marcel Petrișor, Un roman cu întrebări, LCF, 1971, 13; Marian Popa, „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, SPM, 1971, 13; Mircea Iorgulescu, „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, RL, 1971, 14; Ion Vlad, Romanul între poezie și obiectivare, TR, 1971, 15; I. Negoițescu, Din nou realismul, F, 1971, 4; Dana Dumitriu, „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, ARG, 1971, 4-5; Titus Vâjeu, Cultul adevărului, AST, 1971, 5; Mircea Zaciu, O conștiință patetică, ST, 1971, 5; Ov. S. Crohmălniceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
situare a ei "înăuntrul ei înseși". De aceea, precizează Hegel, "noi gîndim în nume", înțelegînd prin aceasta imposibilitatea actelor de gîndire fără nume (= semne pentru obiecte), fiindcă inteligența transfor-mă cuvîntul din ceva exterior în ceva interior, producînd astfel conservarea și obiectivarea lui, transformîndu-l într-o entitate de sine stătătoare, distinctă de conștiință (și, prin aceasta, exterioară ei), dar aflată totuși în interiorul conștiin-ței56. Aceste observații ale gînditorului german aduc în atenție probleme pe care, în mod obișnuit, logicienii nu le au în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cuvîntului. Gînditorul german consideră că subiectivitatea din limbă este dominată analogic de subiectivitatea omogenă a tuturor vorbitorilor, este, prin urmare, o subiectivitate socială ("națională", după Humboldt), iar nu una individuală. S-ar putea deduce de aici o nouă etapă în obiectivarea cuvîntului (semnului lingvistic), prin apartenența lui la fondul social impus individului vorbitor ca atare, așa cum a stabilit mai tîrziu Ferdinand de S a u s s u r e. Cuvintele care desemnează obiecte sensibile sînt proporționate în principiu universului și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe ideea necesității aflării criteriilor de separare a limbajului și a artei, ambele caracterizate prin expresivitate, precum și de explicare a poziției limbii în raport cu alte activități sau facultăți umane. Limbajul nu poate fi deosebit de poezie, arată el, atîta timp cît este obiectivarea conținuturilor conștiinței, dar se depărtează de ea atunci cînd devine cunoaștere conceptuală, în știință, în filozofie etc.131 Ca atare, în literatură (în folosirea artistică a limbii) se creează o realitate, în vreme ce în cazul celorlalte folosiri ale limbii se vorbește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
același timp, integrată. Ca atare, limba susține subiectivitatea individuală, contribuie la consolidarea ei, dar o și deconspiră și o extinde dincolo de propriile limite, integrînd-o subiectivității sociale și, prin aceasta, obiectivității de tip social. În acest mod, limba (care este o obiectivare) realizează obiectivare, iar individul vorbitor, prin folosirea ei în comunicare, devine factor obiectivator, mai întîi în raport cu sine și, apoi, în raport cu ceilalți. Un alt aspect al raportului dintre obiectiv și subiectiv în limbă decurge din relația limbii cu realitatea (din nominație
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
integrată. Ca atare, limba susține subiectivitatea individuală, contribuie la consolidarea ei, dar o și deconspiră și o extinde dincolo de propriile limite, integrînd-o subiectivității sociale și, prin aceasta, obiectivității de tip social. În acest mod, limba (care este o obiectivare) realizează obiectivare, iar individul vorbitor, prin folosirea ei în comunicare, devine factor obiectivator, mai întîi în raport cu sine și, apoi, în raport cu ceilalți. Un alt aspect al raportului dintre obiectiv și subiectiv în limbă decurge din relația limbii cu realitatea (din nominație). În principiu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
-și depășească posibilitățile proprii de manifestare. În acest context, este necesară raportarea la conceptul de "alteritate" (Andersheit), adus în atenția lumii moderne de Hegel, care i-a atribuit semnificația de caracter distinct al naturii ca moment al devenirii și al obiectivării, caracter manifestat în cazul omului prin aptitudinea lui de a se atribui pe sine, prin muncă, în raport cu lucrurile, și prin limbă, în raport cu ceilalți oameni 362. Acest ultim aspect, trăsătura omului de a se vedea în celălalt, a fost orientat spre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însușiri sînt doar atribuite de individualitatea unei singure persoane, indiferent cît de puternică ar fi această individualitate. Dar, apreciind că limba creează lumea pentru om sau că limba realizează o mediere între om și realitate, acest gîndi-tor admite implicit o obiectivare a limbii în afara individului uman, și atunci nu se mai poate susține teza existenței limbii numai pentru individ. Prin urmare, ceea ce se construiește prin modul de interpretare a faptelor vine în contradicție cu axiomele și postulatele în perspectiva cărora sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
recurg uneori la diplomația ironiei piezișe), cercetătoarea își propune, când e cazul, să pună în relief câtimea de originalitate a unor autori, fie și mărunți, cărora le decupează - și printr-o complexă situare în context - profilul. În pofida strășniciei efortului de obiectivare, fizionomia cercetătoarei capătă, în filigran, un avantajos contur. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979. Repere bibliografice: Al. Duțu, „Dicționarul literaturii române”, RL, 1979, 49; Alex. Ștefănescu, O mare sinteză, CNT, 1979, 51; Dicționarele literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
pun aici în discuție, fără prejudecăți și fără iluzii, se referă la legitimitatea oamenilor politici locali de a mai vorbi despre cultură în condițiile în care oropsesc cultura, și, mai ales, evită să facă și cel mai mic efort de obiectivare printr-un exercițiu de privit "din afară", critic și nedemagogic, a realității culturale ieșene. Lor le propun această scurtă perspectivă din exterior. Am făcut, săptămâna trecută, parte dintr-o echipă care a gândit și organizat cea mai mare operațiune de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a alterității) e o moștenire În egală măsură plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor migra, ca sub un semn al predestinării, spre În afară, spre „forul extern” al confruntării nemiloase, al obiectivării și, poate, al (auto)negației. Textele jurnalelor intime relevă mai multe categorii ale intimității. Există, pe de o parte, o intimitate de tip mediteraneean. Strălucit reprezentată de un Cesare Pavese, ea cade În tentațiile lui maso, găsind o imensă plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]