9,947 matches
-
Îndrăgostit prima oară, de o colegă de liceu, o fată nu frumoasă, dar cu niște ochi mari negri, splendizi, avea șaptesprezece ani, câteva coșuri pe bărbie, și câteva tuleie răzleșțe pe obraji, care-i dădeau un aer puțin răvășit de oboseală. S-a Îndrăgostit pur și simplu fără clasicele pulsiuni romantice, dar și fără modernele și zgomotoasele gesturi adolescentine. S-a Îndrăgostit, am putea spune rațional și metodic, adăugând fiecărei zile un dram de pasiune, atâta cât să nu-i răpească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
las să alunece de-a lungul picioarelor până ce Încremenesc pe dușumea ca o nevertebrată moartă. În final mă aplec, Îi culeg de jos și-i arunc pe unicul scaun aflat În Încăpere. În final, mă Întind cu acea voluptate a oboselii, pe canapeaua Îngustă, pe care, Într-un moment de acută criză de deposedare frenetică mi-a făcut-o cadou C.I. Vine rândul unei pastile albe cu o linie fină pe mijloc, ce reglează bătăile inimii, să alunece pe gât Împinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nervii tăi și cerșea și ea ceva: conversație. Jucați amândoi pentru a nu știu câta oară un joc de societate. Dar astăzi, tu nu aveai chef, erai Într-o stare psihică jalnică. Vocea bătrânei doamne, se auzea monoton, și de oboseală nu-ți dădeai seama din ce parte a camerei: Islanda e un ghețar alb, plutitor, Parisul e un clinchet de pahare În care s-a turnat șampanie, Rusia e un mesteacăn, Polonia un vârtej de mazurci, Viena are coruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de așteptare sordidă, pândit de niște țigani care vroiau probabil să-l jefuiască.. Norocul lui a fost că nu a putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic să Încheie tranzacția cât mai repede. Ca și În gara sordidă, câțiva derbedei puseeră ochii pe el, instinctul de apărare a funcționat Însă ca un ceas și mâinile nu s-au descleștat de pe pictură. Era nevoit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asta n-am nici o obligație. — În legătură cu mobila, iubitule, am putea să ne ocupăm de asta mâine după-amiază? întrebă Antonia. Eu și Anderson plecăm imediat la Marlow. Ne-am gândit să stăm o noapte la Compleat Angler. Anderson e mort de oboseală, săracul de el, m-am gândit că o mică schimbare o să-i facă bine. Ne apucă nebunia când o vedem pe Honor cum dezmembrează casa. Îmi pare rău că nu pot să te invit la masă, dar o să mâncăm devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și-ar fi dorit ca eu să o îndepărtez, cu dragoste, cu înflăcărare. Pentru mine ele reprezentau un fel de moratoriu, o zonă neutră temporară în care mă puteam odihni - și, Doamne, câtă nevoie aveam de ea, în starea de oboseală în care mă aflam. Nu găseam în mine puterea de a rosti acele vorbe liniștitoare pe care ea și le dorea. Cuvintele ei fuseseră o provocare. Eu le acceptasem în tăcere, cu recunoștință, ca pe un loc de odihnă. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Făcând parcă un efort, îmi răspunse cu o privire. Chipul ei, în care identificam acum pentru o clipă o oarecare asemănare cu Palmer, purta o expresie somnolentă pe care n-o puteam descifra. Poate să fi fost pur și simplu oboseală sau poate resemnare. După o clipă spuse: — Vă mulțumesc, da, de ce nu, în fond... Mi-am dat seama, dar fără să înțeleg și fără să fiu curios, că se află in extremis. Am turnat coniacul. Un timp am stat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
părea să aibă un efect prea grozav asupra temperaturii din încăpere. Am dat drumul radiatorului electric montat în perete care, în lumina intensă, nu producea decât o licărire stinsă și tristă. Astmul diabolic pe care-l învinsesem prin băutură și oboseală înainte de a mă culca, nu dispăruse și simțeam cum îmi strivește pieptul ca un pansament înfășurat din ce în ce mai strâns în jurul corpului meu. Din plămânii mei ieșeau din când în când șuierături și bolboroseli. Am încercat să respir rar. Mi-am înnodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
voi duce într-acolo chiar de-ar fi să calc peste cadavre. Această succesiune de idei se văzu întreruptă brusc de îngrijorarea mea legată de Antonia; și abia a doua zi la prânz când aceasta slăbi puțin în intensitate din pricina oboselii extreme, gândurile mele s-au întors la Honor și la cuvintele despre capul retezat. Cu o zi înainte mă bucurasm că nu-i trimisesem scrisoarea inițială în care îmi explicam comportamentul în termeni atât de banali. Nu o iubeam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să nu trebuiască să ne întoarcem. N-ar fi faină viața la țară, alături de o persoană la care ții cu adevărat? N-ar fi fain să te scoli plin de energie la revărsatul zorilor și să te culci frânt de oboseală la căderea întunericului? N-ar fi fain să ai pe cap o sumedenie de treburi și să robotești toată ziua fără să-ți dai seama măcar că de fapt ai muncit? N-ar fi fain să uiți de tine zile-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
culoarele dintre baze: da, cu părul vâlvoi, cu zgură printre dinți, cu picioarele cuprinse de febră musculară, cu dureri de kișkes de-atâta râs, cu alte cuvinte, să mă simt grozav, să mă simt un evreu robust, matur, rupt de oboseală - da, întors acasă întru resuscitare... și la cine? La soția mea și la copiii mei, la familia mea, și asta chiar acolo, în cartierul Weequahic! Mă bărbieresc și fac un duș - de pe creștet mi se revarsă șuvoaie de apă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă uit la voi cum vă dați sufletul de oboseală În timp ce eu o să mănânc Înghețată de cactus sau altceva. —Vin eu, am spus, urmând-o pe Lauren În apă. Poate că o baie mă va ajuta să-mi risipesc dezamăgirea lipsită de orice speranță, mă gândeam, În timp ce mă avântam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmi vine mărimea zero. Întotdeauna purta mărimea zero, iar scolioză nu avusese niciodată, așa că, din partea asta, nu era nici o schimbare. —Ooo, Valerie, bună - spuse Marci, năpustindu-se asupra superbei mame și asupra copilului. Aaa, Baba? Baba... Din partea copilului epuizat de oboseală nu veni nici un răspuns, așa că Marci Își apropiase fața și mai mult de el. Își țuguie buzele roz aprins ca pentru a-l pupa. —Oaaaaaaaa! Oaaaaa! urlă Baba. —Baba, e doar Marci... Baba Începu să zbiere ca din gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În jumătatea de sus a paginii e un anunț lat de trei coloane și înalt de 15 centimetri. Titlul zice așa: În atenția celor care frecventează Treeline Dining Club Iar în text zice: „Ați contractat o formă de sindrom de oboseală cronică rezistent la tratamente după ce ați luat masa în acest local? Un astfel de virus care se transmite prin mâncare v-a răpit capacitatea de a munci și de a duce o viață normală? Dacă da, vă rugăm să apelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apoi se întinde leneșă de-a curmezișul patului, gemînd înfundat, de lene și de plăcere, ridicîndu-se în capul oaselor cînd îl simte pe Radu că intră în cameră. Mai stai? Ca să-mi scoți ochii? Credeam că sufletul. Dai semne de oboseală. Rîsul sonor al femeii, vulgar și insinuant, îl înfioră neplăcut pe Radu, așa că nu se poate abține: Puștiul ăla obraznic are forță dacă zici c-a fost la circ. Iar mi-l bagi pe gît? În pat ți-l bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușă să-l aștepte pe șofer, care ia lampa de control, trăgîndu-i cordonul afară din lăcașul de la bord. Coboară amîndoi în întuneric, cu lampa aprinsă și încep să cotrobăiască în burta mașinii, la portbagaj. Cînd furia viscolului dă semne de oboseală, de afară, din spate, se aud zgomote metalice. Întins lîngă roată, Lazăr îmbină lanțurile, după ce a îmbrăcat în armătura de zale una din cele două roți duble. A înțeles, după cum se căznea să dea de rostul lor, că șoferul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cursa, poate s-a întors din drum, că mi-i un somn!... Alo, cursa rapidă a venit? întreabă Paula. Poftiim!? Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i ? întrebă Radu, cu palmele căuș la gură, să-și înăbușe un alt semn de oboseală. Pasagerii cursei stau bine mersi la Sălcii. Abia mîine dacă vor porni la drum. *** De cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la viață, zău! Poate pentru că pămîntul însemna însăși viața; așa a gîndit țăranul întotdeauna. Săteanu își trece palma peste față, în sus, apăsîndu-și-o puternic pe frunte, lăsînd apoi degetele răsfirate prin părul bogat, semn că încearcă să mai alunge din oboseală. Se ridică încet, merge la bar și lovește furios cu degetul într-un buton al interfonului: Marie, mai vin cafelele? întreabă pe un ton neobișnuit de calm, față de nervozitatea gestului. Imediat se aude vocea menajerei. Săteanu trage de sub bar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul se mai uită prin revistă și trage din cînd în cînd cu coada ochiului spre vecină, care s-a chinuit un timp să moțăie cu bărbia în piept, dar, învinsă de oboseală, și-a pus brațele unul peste altul pe masă și și-a lăsat fruntea pe ele. Dorin a renunțat să se mai plimbe pe lîngă fereastră, de unde privea în afară și s-a așezat jos, lîngă sobă. Studenta se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
discordantă..." Gîndul ăsta nu-l mulțumește. Ca din treacăt, privește de cîteva ori spre bătrînă, observînd-o mai bine: la cei peste șaizeci de ani, păstrează încă foarte multe amintiri ale unui chip împodobit cîndva cu trăsături elegante. Nici cutele, nici oboseala din jurul ochilor, încă vii în calmul lor, frizînd blazarea, și poate nici hainele modeste, uzate în mare parte, dar cu semne vizibile de eleganță și gust în croială, nu acoperă, cum, la fel de bine, nu trădează din prima clipă femeia "de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Chiar mai înainte am dat ultima bucată de cașcaval arată chelnerul cu privirea spre mijlocul sălii. Dar pentru doi ochi așa frumoși... surîde el păcat că nu i-am remarcat aseară: puteați să mîncați și să dormiți foarte bine... Brusc, oboseala dispare de pe chipul femeii, umerii i se îndreaptă, pieptul se umflă, iar bărbia mică sparge aerul spre Ovidiu: Ascultă, tovarășe, drept cine mă iei?! Drept cine ești acum, tovarășă răspunde apăsat, batjocoritor, chelnerul. Am să... încearcă să-l amenințe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Oameni încărcați cu bagaje circulă dintr-o parte în alta iar Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul, simțindu-și agățat de colțul unui geamantan ciorapul stîng, frîntă din cauza oboselii și a romului, simte cum începe să tremure iarăși de furie și nu-și dorește decît să ajungă acasă, unde, fără să spună un cuvînt măcar, va scoate bani de pe cec, atît cît să-i ajungă pentru a depune taxa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simțindu-i palmele puternice sprijinindu-l. Veniți aici... Se lasă dus spre saltea, murmurînd: Mi-e teamă, Lazăre... Nu, nu ca aseară, cînd m-ai amenințat tu... Acum... mi-e teamă așa, în general; o frică stupidă, de om bolnav. Oboseala, dom' profesor; oboseala, foamea, surescitarea... Profesorul tace, răvășit de gînduri, în centrul cărora, ca un obelisc, scînteiază metafora celor cinci foi de viță, folosită de Lazăr într-un articol: "nud cu cinci foi de viță: două la ochi, două la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
puternice sprijinindu-l. Veniți aici... Se lasă dus spre saltea, murmurînd: Mi-e teamă, Lazăre... Nu, nu ca aseară, cînd m-ai amenințat tu... Acum... mi-e teamă așa, în general; o frică stupidă, de om bolnav. Oboseala, dom' profesor; oboseala, foamea, surescitarea... Profesorul tace, răvășit de gînduri, în centrul cărora, ca un obelisc, scînteiază metafora celor cinci foi de viță, folosită de Lazăr într-un articol: "nud cu cinci foi de viță: două la ochi, două la urechi, una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Bujoreanu, fosta dumneavoastră profesoară... N-a mai apucat să-i spună că vrea să-l vadă, să-i ceară un sfat. Săteanu a și exclamat: Dumnezeule, unde ești? Vreau să te văd! Le-a întîmpinat un bărbat matur, cu semnele oboselii vizibile pe față, corect îmbrăcat, sigur pe el, siguranță ce o transmitea și celor din jur, care nu avea comun cu tînărul venit în locuința ei, cu aproape trei ani în urmă, decît lucirea vie a ochilor și, uneori, zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]