1,702 matches
-
ingeniozitatea naratologica a Noului Român francez este folosită atât cât să potențeze aventură onirica a perspectivei epice. Scriitorul își descoperă, totodată, stilul și temele proprii, iar texte precum Apocalypse... sau, mai tarziu, Zoia (2003) reprezintă o variantă inedită a românului „obsedantului deceniu”, neimplicând nici analiza unui caz tragic (că în Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda), nici detectivistica parabolica (Dumitru Radu Popescu), nici analiza psihologică (Al. Ivasiuc) etc. Românul e deliberat construit sub forma labirintului muzical și imagistic. Reconstituirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
al destinelor după legile hazardului, în care și autorul, si eroii săi sunt „bile într-un joc de biliard”. Principiul de articulare încalcă cronologia verosimilității, frânturile de viață din epoci diferite fiind expuse fortuit (unul din anii ’70, altul din „obsedantul deceniu”, al treilea surprins în perioada interbelică etc.), după care urmează, la fel de amestecat, continuarea povestirilor biografice. Astfel, textul suporta o lectură atipica, putând porni de la oricare capitol, de la mijloc, început sau chiar de la sfârșit. Personajele acestui roman-frescă capătă și un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
pentru fiecare matelot. Cei îmbarcați (cu arme și bagaje) pe Crucișătorul Siguranței Traiano-Decebaliene fac jocul potențelor imaginii în funcție de "obiectivul misiunii" cea de avizo (cu toate versiunile acționale) fiind una de prestigiu (spre deosebire de cele ale "caravelelor"). Ea se centrează în jurul axei obsedante pentru vigilenta observatoare a navigatorului nostru imaginar: "excrescența scriiturii ca să îngăduie eflorescența corpului în text" (DAGI, 306). În perioada elaborării acestor imagini, în literatura franceză erau "recuperați"/ "valorificați" autori "cu tare morale celebre" iar Luca Pițu nu făcea altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
gesturile reflexe ale înotătorului, încărcarea acestora cu valoare semantică presupunea familiarizarea cu o serie de coduri. Viața și scrierile lui Caraman apar evocate în diverse (ad)notări ale lui Luca Pițu, personajul (intrat într-un con de umbră în vremea obsedantului deceniu și nerecuperat de epoca de aur) reapărea în orizontul cognoscibil al literelor datorită eforturilor colectivului de limbi slave 95, cu o operă încă nepublicată, ceea ce inevitabil permitea conexiuni în "raccourci (adică short cut sau scurtătură). Vrăjile și practicile deductibile
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
spunea "Bălălău de Scornicești". De cotele de muzică "națională" de la restaurante (pentru radio și televiziune putea fi invocat oricând exemplul din De Gaulle Country). De punerea batistei pe țambalul romancierilor care credeau că pot face bani și glorie scriind despre "obsedantul deceniu" (cum o făcuseră oportuniștii avizați în primii ani ai regimului "socialismului național"): editorii (aveam s-o aflu de la un prozator, îl voi numi Theobald von Schokaritsch, pentru că la ora asta-mi sună bine numele germanice) le susurau pretendenților că
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
printr-un subit decret de reconciliere, fără un prealabil recurs la memorie. Lipsită de convulsiile exorcizării, iertarea este grabnică, inutilă sau chiar redundantă. Drumul spre libertate cunoaște numai rigorile aspre ale confesiunii. Mărturisirea adevărului este pragul recunoașterii unui viitor. Atunci, „obsedantele decenii” ale socialismului vor apune în cronica unui secol greu și întunecat ca burta unui chit. Vom fi oare, precum Iona din cetatea Ninive, scoși la bine-temperata lumină a zilei? O lume dispărută este un volum magnetic, halucinant și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
extrăgând una dintre cele mai tari arome poetice din câte cunosc în simbolismul nostru; aș spune chiar că filtrează esența cea mai concentrată, amestec de fetid și mosc, de durere și plăcere, indistinct îngemănate. Eul bacovian răsucește un tragic, un obsedant scâncet, suferința se clatină într-o semisomnolență în care instinctul vital alterat posedă nu știu ce încordată luciditate; materia în dezagregare are un fel de conștiință de sine, vizibilă în însuși propriul ei proces de dezatomizare; ea umple toată conștiința reflexivă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
O combustie voltaică transsubstanțiază materia spre a o transporta în lumină - simbolul axial al volumului, ca și al celor ulterioare. Poetul plonjează într-un lung „vis ontic”, în care „obiectele sunt / O scară cu treptele ferme / o lume fără praf”. Obsedanta temă a Timpului revine, însă aureolată de noblețea traseului ezoteric, de al cărui instrument magic, cuvântul și Cuvântul, poetul, ca și eseistul, devine tot mai conștient. Odată cuvântul rostit, „Lumea poate începe”. El este prima și ultima treaptă a creației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
învață că se poate trăi liber fără a fi „mică la minte”. Numai că rezultatul întrezăririi libertății este destrămarea personalității într-o lume și ea agonică. Tema morală a existenței autentice din Îngereasa cu pălărie verde revine sub forma întrebării obsedante: „Câți oameni cumsecade ai văzut azi?” Rochia, o altă nuvelă, insistă pe monologul interior al unui profesor de engleză, Dragoș, care dă meditații unui copil de îmbogățiți ai comunismului, un adolescent în aparență semicretin. Numai că profesorul va trebui să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
și a propriei noastre existențe. Până acum oamenii de știință au fost prea preocupați cu elaborarea unor legi și teorii pentru a explica unele aspecte din viață sau din Univers și mai puțin cu răspunsul la întrebări existențiale. Răspunsul la obsedanta întrebare “De ce existăm noi și Universul “ ar fi după St. Hawking triumful final al rațiunii umane, pentru că, spune el, “atunci am cunoaște gândirea lui Dumnezeu“. IV.2. NOȚIUNI DE BIOMECANICĂ IV.2.1. Tipuri de mișcare. Costul energetic al mișcării
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cine știe dacă nu o ipostaziere a paratopiei lui D. Maingueneau): aparține și nu aparține autorului pe care prezentul studiu îl urmărește. Ideea confirmă o preocupare, chiar o formulare intratextuală, dar, în același timp, ea vine din opera altuia. Metafora obsedantă îl trădează pe Eminescu, însă descifrarea ei nu se poate face în absența hipotextului filosofic, identificat în afara sferei intratextuale. Franz Bopp Kritische Grammatik der Sanskrita-Sprache in kürzerer Fassung (Berlin, 1845). Despre cunoașterea temeinică a limbii sanscrite se vorbește numai ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
MARINO Adrian [1988] (1998) Comparatism și teoria literaturii, traducere de Mihai UNGUREAN, Iași: Polirom, Colecția "Collegium" (Comparatisme et théorie de la littérature, Paris : Presses Universitaires de France, Collection "Écriture"). * critica surselor vs intertext; * invarianții; * entropia. MAURON Charles [1962] (2001) De la metaforele obsedante la mitul personal, traducere de Ioana BOT, aparat critic, bibliografie și note: Ioana BOT și Raluca LUPU, Cluj-Napoca : Editura Dacia, Colecția "Mundus Imaginalis" (Des métaphores obsédantes au mythe personnel. Introduction à la psychocritique, Paris: Éditions José Corti). * mitul personal al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
redactor-șef - Nicolae Florescu. Revista se revendică de la „Jurnalul literar” călinescian și se consideră cea de-a treia serie a lui, afirmând că literatura română „nu trebuie să încapă pe mâna unor indivizi care, în anii de tristă amintire ai obsedantului deceniu, ca și în ai « epocii de aur», nu au făcut decât să o saboteze”. J. l. propune, prin Adrian Marino, rezistența intelectuală prin cultură și, ca atare, afirmă că se va ocupa în mod deosebit de scriitori-disidenți, de scriitorii-prigoniți sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287693_a_289022]
-
dintre noi. Partea de umbră care nu mai este denegată din punct de vedere moral, ci este, din contră, exacerbată și jucată "etic". O expresie care are succes în schimburile cotidiene și pe care o găsim repetată, într-un mod obsedant, în simplismul emisiunilor de "tele-realitate" este, din acest punct de vedere, foarte instructivă. "Clar", auzim la fiecare pas. Ce înseamnă asta, dacă nu o antifrază pentru a desemna, din contră, că totul este obscur în cadrul acestor relații umane unde afectul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
În 1983 Stancu Ilin publică un text inedit al lui Liviu Rebreanu (un discurs ținut în 1941 pe scena Teatrului Național din București, în care e omagiată personalitatea lui O. Goga) sau reproduce câteva dintre opiniile lui Marin Preda despre „obsedantul deceniu”. E de reținut tot aici și ancheta Există o generație Labiș? Marcel Pop-Corniș tălmăcește din romanul lui Ken Kessey, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Maria Ivănescu din Moarte pe credit a lui Céline, Modest Morariu din Cioran, Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285266_a_286595]
-
simplu: „Este vorba de tineretul din închisori, cel legionar, nu de cel de care vorbești Dumneata”. Ecoul acestui fapt, pe lângă altele similare erau de natură să-l înnebunească pe rege, apărându-i mereu Codreanu și legionarii lui, ca o fantomă obsedantă a vinovăției sale. Se simțea înconjurat spiritual de legionari și în exteriorul și în interiorul țării, de cei care ar fi stat gata de moarte în jurul tronului, dacă nu ar fi făcut greșeala de neiertat, să-i ucidă ca pe niște
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-i zdruncine veridicitatea și planul realității probabile, construit din informații sigure, puse cap la cap într-o succesiune și o interpretare logică a bunului simț, care conduce la ideea unei asasinări sadice de o cruzime diabolică, sub semnul unei precipitări obsedante. Vom începe prin a reda mărturisirile directe în legătură cu cele întâmplate, din care se vor putea deduce convingerile martorilor, care au trăit în preajma evenimentului. începem cu mărturia lui Dumitru Banea, cumnatul și prietenul de inimă al lui Nicolae Petrașcu din cartea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un combat perpetuel” - ”viața e o luptă neîncetată” cu fiii săi, cu membrii comunității, cu sine însuși, cu dorința de a menține pământul în familie. Louis reprezintă țăranul autoritar, violent care nu are vicii, sobru, econom, dominat de dragostea pătimașă, obsedantă pentru pământ. Bătrân, trebuie să se resemneze, ducând o viață, spera el, liniștită. Despărțirea de pământurile sale este un adevărat supliciu, un prim pas spre decădere: își pierde înfățișarea umană devenind un fugar, iar singurul lucru care îl liniștește este
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
și Dilthey atunci când se referă la dificultatea unei asemenea tipologizări în condițiile uriașei diversități a sistemelor filozofice 114. Putem observa cu ușurință că în toate exemplele citate lucrurile se organizează pe trei linii de forță, desfășurate întotdeauna în aceeași aproape obsedantă succesiune a planurilor: real, teoretic și practic. Ordinea lor pledează încă o dată pentru ceea ce am numit imanența vieții în cazul lui Dilthey (vezi II, 2Ba), spre a o diferenția de imanența hegeliană a gândirii, al cărei punct de plecare este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nici unuia; și, ca urmare, nici „diferența specifică” a fiecăruia nu poate fi lămurită în mod satisfăcător 6. Dar nu ne aflăm în fața unor fantome sau abstracțiuni; dimpotrivă, ceea ce desemnează ele ne inundă viața de zi cu zi, ni se fixează obsedant în conștiință, ba chiar ne invadează și somnul cu vise devorante și coșmaruri cvasirealizabile. De aceea, neinspiratele concepte sunt decriptate de analiști prin raportare la ceea ce ele caută să contrazică: realitatea obiectivă și gândirea modernă riguroasă a veacurilor care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ș.a. Exegeții postmodernismului, poststructuralismului și destructuralismului revendică operele lui Nietzsche și Heidegger ca rădăcini ale acestui nou mod de a filosofa; se pot găsi, într-adevăr, „semințe” ale gândirii curriculare postmoderne în aceste opere. Dar temele postmodernismului pedagogic se circumscriu obsedant problematicii educaționale de profunzime: construirea identității personale; deconstrucția unității în feminism, masculinism și homosexualism; dorința de „a fi” la educator și la elev; sinuciderea și omorul; terorismul și nihilismul; dorința de putere și autoritate; statutul enigmatic și statutul provocator în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cadrului și activităților în care ele pot fi acumulate. Cei care învață, sunt ei înșiși resurse cognitive atât în privința cunoștințelor de la care se poate pleca, cât și a procesualităților cogniției, sau a formelor învățării. „Capul bine umplut” Ă ca obiectiv obsedant și păgubos al modelului transmisiv-normativ Ă lasă loc „capului bine format”. Alături, și uneori în locul categoricului „a ști” Ă eventual, „tot” Ă își fac loc, ca obiective educative, nuanțările sau complementaritățile: „a ști să fii”, „a ști să devii”, „a
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
timp mîngîietoare ca o sărutare de mamă..." Și mai elocvent ni se pare tiparul mamei Fecioare, transparent în rîndurile de mai sus, chiar sub forma înșelătoare de "fecioară îndrăgostită." Restituit prin asemănarea izbitoare contextului anterior citat, cum și formulei auctoriale obsedante, tiparul este întărit ireversibil de comparația finală: "ca un copil lacom". Dinamica imaginii se sprijină pe un intens metaforism personificator. Asaltat de anterioare senzații iritante și dureroase ("Vîntul...îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgîlțîia inima"), torturat de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
obiect, personajul va fi destinat unei traiectorii metaforice consecvente, aceea care include și opusul, natura dematerializării treptate a corpului (în chiar viziunea lui Maxențiu). Pe acest versant al semnificării, imaginea personajului se construiește cu mijloace poetice, între care domină metafora obsedantă a îngerului (dematerializare, plutire, zbor asociate), trecută printr-un stadiu intermediar, cînd nu preliminar, de golire și evanescență. (Ambele, cum se știe, consecutive, în mintea lui Maxențiu, hemoptiziei). O metonimie de trecere spre glorioasa autoimagine a zborului se construiește fulgurant
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Argumentele apropierii în profunzime a operei de toposul Dama cu camelii (într-un fel de intertextualitate abisală, care o depășește pe aceea voită, exersată de scriitor) se organizează în mai multe nivele ale "coerenței". Dacă am putea vorbi de structura obsedantă, cum a făcut Charles Mauron vorbind despre "metaforele obsedante" și "mitul personal" al Autorului, aceasta ar fi, întîi, proiecția sinelui, narcisiacă, la nivelul onomastic (Camil, "camelii"). Mai departe, în componentele tematice ale pseudo-personajului din manuscris: o deficiență senzorială (indecizia face
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]