2,513 matches
-
judecător, care căuta un vinovat. Cei doi puști sunt plimbați pe străzi. Îi păzesc doi jandarmi care se umflă în pene. Oamenii ies ca să-i vadă. Doi copii, doi jandarmi. Doi zdrențăroși, hirsuți, cu uniforma în paragină, fețele nerase și ochi ce se învârt în toate părțile, cu stomacul gol și pasul nesigur, ținuți de către doi jandarmi adevărați, înalți, puternici și roșii în obraji, cu cizmele ceruite, pantalonul la dungă, cu un aer de învingători. Mulțimea se adună, nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vedea. Era într-o stare de prostrație, așezat într-un colț al camerei, cu genunchii la gură, și își legăna întruna capul, în timp ce cânta. Era prima dată când îl vedeam. Părea mai tânăr decât era. Avea un păr blond și ochi albaștri ațintiți în pământ. Nu știu dacă m-a auzit venind, dar când i-am vorbit, nu a părut surprins. — Tu ai ucis-o pe micuță? l-am întrebat. Se opri din cântat și, fără să ridice privirea, îngână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
teatru, că o să-i dau ore, fac meditații cu ea, să vedem dacă anul ăsta sau la anul, oricum, e foarte talentată și va intra sigur. Poate anul ăsta. Loredană, ce are fata asta cu ochii mei, zice că am ochi demonici, că atunci când mă supăr se fac negri din albaștri, ce vede ea oare? Parcă intrase în priză. Mai bine o aducea într-o noapte la noi, să fim trei, că n-am mai făcut asta de mult. Îl lăsam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
modul în care o primeam la noi, știți că am gătit pentru femeia aia?, știți că i-am pregătit patul la noi?, doar ați văzut. Dimineața, se trezea, ca nebuna, la șapte și cobora la bucătărie, zdrăngănea acolo de făceam ochi toți, eu m-am făcut artistă ca să mă pot trezi la zece, nu la șapte, ca insomniaca aia, parcă nu dormea niciodată, îmi plăcea doar când o lua bărbatul meu afară, în grădină, odată, într-o duminică, m-am suit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te cunosc destul de bine. Dar o să-mi spui... mai târziu?, a șoptit ea. El a asigurat-o că da, dând din cap. — O să sărim peste niște dansuri. Și Isabelle a dat din cap. — Ți s-a spus vreodată că ai ochi pătrunzători? l-a Întrebat ea. Amory s-a străduit să-i facă și mai pătrunzători. Avea impresia, fără să bage mâna În foc, că piciorul ei Îl atinsese pe al său sub masă. Poate că nu fusese decât piciorul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el concentrat. E tuns băiețește, nu? - Da, e tuns. Nu știu ce culoare are, a răspuns ea gânditoare. Atât de mulți bărbați mi-au pus această Întrebare! O culoare banală, presupun... Nimeni nu se uită vreodată lung la părul meu. Dar am ochi splendizi, nu-i așa? Nu mă interesează părerea ta - am ochi splendizi. - Răspunde la Întrebare, Madeleine. - Nu țin minte totul... și-apoi, numele meu nu e Madeleine, ci Eleanor. - Trebuia să-mi Închipui. Chiar arăți a Eleanor - ai Înfățișare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
are, a răspuns ea gânditoare. Atât de mulți bărbați mi-au pus această Întrebare! O culoare banală, presupun... Nimeni nu se uită vreodată lung la părul meu. Dar am ochi splendizi, nu-i așa? Nu mă interesează părerea ta - am ochi splendizi. - Răspunde la Întrebare, Madeleine. - Nu țin minte totul... și-apoi, numele meu nu e Madeleine, ci Eleanor. - Trebuia să-mi Închipui. Chiar arăți a Eleanor - ai Înfățișare de Eleanor. Pricepi ce vreau să spun. A urmat o pauză, În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
toți bărbații, i-a rimat ochii cu viața și cu moartea. „Prin timp Îmi voi salva dragostea“, a spus el, dar Frumoasa a dispărut o dată cu suflarea lui și a murit, cu iubiții ei cu tot... ...Mereu spiritul lui și nu ochii ei, mereu arta lui și nu părul ei. „Cine a Învățat un tertip rimat să fie Înțelept și să se oprească Înainte de sonetul de aici...“ Cântarea mea, oricât de-adevărată, să te cânte În luni de iunie o mie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să treacă, expunându-se puțin ploii. A apărut, fugind, un băiețaș care și-a tras nasul În aerul rece și și-a ridicat gulerul hainei; după el, trei sau patru perechi foarte zorite; după ele, câțiva oameni răzlețiți, ai căror ochi, de cum ieșeau, cercetau invariabil mai Întâi strada udă, apoi aerul impregnat de ploaie, iar la urmă cerul deprimant; la sfârșit, o masă deasă de lume, mergând agale, care l-a dezgustat cu miasma ei grea, compusă din mirosul de tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În faptul de a fi trăit. Toate coloanele frânte și mâinile strânse și porumbițele și Îngerii Însemnau tot atâtea povești romantice. Și-a spus că peste o sută de ani i-ar plăcea ca tinerii să speculeze dacă el avusese ochi căprui ori albaștri și a sperat cu pasiune că mormântul său va avea și el Înfățișarea a ceva făurit cu mulți, mulți ani În urmă. I se părea straniu că, dintr-un rând de morminte ale soldaților Uniunii, doar două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mutilat de război. Duminica viața de la oraș se liniștește și tihna devine stăpână. Tatăl și fiul mănâncă un șnițel gustos cu salată de castraveți și beau câte o bere. Se află într‑o cârciumă autentică de țară. Tata face deja ochi dulci unei brunete vânjoase de maximum două zeci și cinci de ani, de la masa alăturată - e așa de singurică, domnișoara - și‑i face cinste cu o prăjitură Sacher cu multă frișcă și un pahar de vin. Mai târziu o cafeluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deocamdată comenzilor. Anni slăbește din ce în ce mai mult și ochii îi strălucesc întunecat pe fețișoara ei vrăjită, cum a citit Hans într‑un roman bogat în învățăminte. Dar câteodată te apucă groaza când vezi deznădejdea acestei generații oglindită în ochii Annei, care ochi n‑au în spate nici un zid, așa că grozăviile din exterior pot trece direct în creier, unde produc pagube îngrozitoare. Anna cântă, împreună cu alții ca ea, un trio de Haydn, în care ea a preluat partea pentru pian. Spre deosebire de lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să mă duc acasă, pentru că sigur o să mă bată mami sau tati că vin așa târziu. Ajutați‑mă, vă rog, sunt o fetiță neajutorată și tocmai am dat de niște probleme pe care nu pot să le rezolv singură. Nenea ochește, verifică, măsoară și își spune, folosind niște expresii originale, ce noroc pe capul lui că poate să‑și însușească ceva așa de tânăr și relativ neconsumat, despre care o să aibă ocazia să povestească mai târziu. Mai știi, poate c‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ne cumpărăm multe lucruri frumoase cu ei, care să fie apoi ale noastre, așa șoptește Rainer pripit și neprevăzător. În fața flecărelii lui Rainer, Sophie aplică tactica ei originală de astupare a urechilor. Astăzi, Sophie se uită la Hans cu alți ochi pentru că el are o mână care lovește puternic, iar ochii ei caută mușchiul de sub acoperământul sărăcăcios al unei cămăși sport ieftine - o cămașă cu o croială ostentativ sportivă, cu multe buzunărele peste tot care o fac așa de țipătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să iasă din sine, fiindcă în sine se găsește în mod normal tot timpul. Și, zicând acestea, își întinde brațele îmbrăcate într‑un pulover de lână. Iar tu te mai găsești, în plus, și în inima mea, susură Rainer. Anna ochește un gândăcel harnic și‑l strivește. Nu mai omorî animale și ascultă mai bine ce am de zis, o dojenește Sophie. Vreau să inițiez un experiment record, prin care să‑mi ating cât mai repede limitele impuse, confecționând, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mers până la capătul străzii și apoi către Bismarkplatz, o intersecție liniștită de străzi suburbane, cu un mic petec de iarbă în mijloc. De-abia acum am realizat cât de aproape ne aflam de casa lui Frau Lange de pe Herbertstrasse. Am ochit mașina lui Korsch și am oprit în spatele ei. — Bernie, crezi că poliția o s-o găsească acolo? — Da, cred că o vor găsi. — Dar cum putea să se prefacă și să știe unde e? Cum putea să știe lucrurile alea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ale binelui și răului, ale viciului și virtuții, reproșuri promulgate de ordinea socială și reluate în cor de mulțime. Demonstrația a fost făcută într-o zi cu ajutorul unui pește. în portul Atenei, ori poate din Sinope sau Corint, Diogene a ochit, într-adevăr, un pește - un morun? un calcan? o pisică de mare? un barbun? - care, chinuit de dorință, se freca de o piatră; și s-a simțit de îndată mai bine, în stare să reia cursul normal activităților sale filosofice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plânse vocea. De când sunt așa, n-am pus geană pe geană. — Nu vă supărați - zise Getta 2, aprinzând o țigară -, când sunteți vizibil, cum arătați? — N-arăt rău, scumpă doamnă, răspunse vocea. Sunt înalt, brunet, puțin încărunțit la tâmple, am ochi albaștri și-am terminat A.S.E.-ul. Sunt căsătorit și am doi copii. Vinerea viitoare trebuia să ne cumpărăm boiler. — Fumați? întrebă Getta 2. — Numai în locuri special amenajate. Am fost toată viața un om corect, mi-am văzut de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Nici astăzi nu mă dau pe-o crâșmă-ntreagă/ Ca mine, când prin șnapsuri dau asalt/ Nu era altul la măsea să tragă ... Afară de Pucă, ce-i drept, nu prea era altul la fel de pitoresc ca Pâcă, un rebel pașnic, care ochea cu îndemânare poanta și găsea, tot cu îndemânare, locul cel mai potrivit pentru a o arunca. Vreme îndelungată, nu se cunoaște să fi avut vreun domiciliu, dormea pe unde apuca, în caz fericit, prin ateliere de pictori. Mai degrabă, sub
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
secol XXI ?! Mai mult decât atât, simt că și autorul cărții ,, Avocații Cerului,, ar avea aceiași întrebare care ar fi : Ce este oare în sufletele acestor copii a lui Hristos, născuți din bucurie și pace pe acest tărâm? ,, Cine are ochi de văzut observă cum prăpădul nivelează, încet dar definitiv, orgoliile conducătorilor și ale miliardarilor care deunăzi aveau mașini scumpe la scară, valori obținute pe baza unor picioare de muiere scoase pe estrade ori a drogurilor, chiar dacă acele droguri au fost
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
Nu deslușești nici o emoție...nici o undă de regret,nici o fărâma de bucurie sau durere. Nici măcar ură și dezamagire.Ochi fără culoare...fără sentiment... "Aș vrea să știu că gândești,încerc să te ghicesc dar nu te pot patrunde" Și sunt ochi care spun tot.Durere,bucurie,tristețe,plăcere... Mă uit în ochii tăi și știu exact prin ce treci.Nu trebuie să-mi spui nimic.Daca și rosti un cuvant numai ,ar fi deja prea multa informatie. Deci nu vorbi...priveste
UN ALTFEL DE INTIMITATE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364455_a_365784]
-
fost primită de o femeie slăbuță care cred că avea în jur de cinzeci de ani. Foarte drăguță și zâmbitoare, m-a invitat în casă să discutăm detaliile. În salon se mai afla o femeie foarte în vârstă ai cărei ochi blânzi de culoare albastră, mi-au amintit pentru o clipă de bunica mea Lina care nu mai era de doi ani pe lumea aceasta, dar a cărei amintire o purtam mereu cu mine, în inima mea. M-am înțeles foarte
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
greu. Ascultați iarba cum cântă Înnăuntru, în afară, Cel ce știe s-o asculte Niciodată n-o să moară. Ghiocel BRUMĂREL (Zaharia BONTE) ODĂ FEMEII 11 martie 2011, Bruxelles Ființă născută din dulci sărutări Spumă de mare din zbateri de stâncă Ochi strălucind printre-mbrățișări Rumenă pâine fierbinte, ce satură încă. Zilnic dăruiești iubirea nestinsă, Miresme de flori răspândești peste tot Ne-ncetat izvorăști hărnicia „pretinsă” Și pasu-ți zorește când eu nu mai pot. Iubire, mângăiere, iertare oferi, Sarcini pe umeri, smerită, tot
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
În brațe, Marin o ține; Părul negru i-l sărută, Gura-i fragă ne-ncepută. Mere dulci în mână ține... Îndeamnă calul, Marine! Ce văd, nu este prea bine!... La fântâna Roșului - Calul pădurarului!... * * * Pădurarul mi-i pândește, Pune pușca și ochește... Și cu ură îi vorbește: - Hoț de inimi, nu îmi scapi! Dă-mi fata, ce vrei să faci? Să-mi iei fata și moșia!?... Două gloanțe ți-s simbria! ...Și un tunet prelungit În ținut s-a auzit; Calu-n
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]