994 matches
-
-l îndemn pe Léandre să vadă despre ce e vorba. Ceea ce urmează după replica lui Octave reprezintă o amplă descriere dominată de imperfect și punctuală prin evaluările realizate de Scapin și de Octave. Se dă macro-propoziția Pn3' de factură clasică: Octave (14) Intrăm într-o săliță unde găsim o bătrînă ce trăgea să moară, vegheată de o slujnică ce jelea, și de o tînără fată numai lacrimi, cea mai frumoasă, cea mai înduioșătoare din lume. Scapin (15) Aha! Aha! Octave (15
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
clasică: Octave (14) Intrăm într-o săliță unde găsim o bătrînă ce trăgea să moară, vegheată de o slujnică ce jelea, și de o tînără fată numai lacrimi, cea mai frumoasă, cea mai înduioșătoare din lume. Scapin (15) Aha! Aha! Octave (15) O alta ar fi arătat înspăimântătoare în starea în care se afla ea, căci nu purta drept veșmînt decât o biată fustiță, cu un pieptar de noapte dintr-un simplu larhet, pe cap avea o basma galbenă, răsucită pe
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
basma galbenă, răsucită pe creștet, care lăsa să-i cadă părul răvășit pe umeri. Și totuși, așa cum ni se înfățișa, strălucea fermecătoare, și întreaga-i făptură nu era decât drăgălășenie și grație. Scapin (16) Acum bănui unde vreți să ajungeți. Octave (16) Dacă ai fi zărit-o, Scapin, chiar și așa cum am văzut-o eu, ai fi găsit-o minunată. Scapin (17) Nici nu mă îndoiesc. Chiar fără s-o fi văzut, îmi dau seama că era cu totul și cu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ai fi zărit-o, Scapin, chiar și așa cum am văzut-o eu, ai fi găsit-o minunată. Scapin (17) Nici nu mă îndoiesc. Chiar fără s-o fi văzut, îmi dau seama că era cu totul și cu totul fermecătoare. Octave (17) Lacrimile ei nu erau din acele neplăcute care sluțesc fața. Plîngînd, avea o grație adorabilă, iar durerea ei era cea mai frumoasă din lume. Scapin (18) Îmi închipui. Octave (18) Izbucneam toți în lacrimi, cînd o vedeam aruncîndu-se la
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dau seama că era cu totul și cu totul fermecătoare. Octave (17) Lacrimile ei nu erau din acele neplăcute care sluțesc fața. Plîngînd, avea o grație adorabilă, iar durerea ei era cea mai frumoasă din lume. Scapin (18) Îmi închipui. Octave (18) Izbucneam toți în lacrimi, cînd o vedeam aruncîndu-se la pieptul acestei muribunde, pe care o numea scumpa ei mamă. Și n-a fost om să nu-și fi simțit inima sfîșiată văzînd o fire atât de iubitoare. În baza
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lacrimi, cînd o vedeam aruncîndu-se la pieptul acestei muribunde, pe care o numea scumpa ei mamă. Și n-a fost om să nu-și fi simțit inima sfîșiată văzînd o fire atât de iubitoare. În baza multiplelor evaluări făcute de către Octave, Scapin anticipează Rezolvarea-Pn4' pentru a accelera cursul evenimentelor narate: Scapin (19) Adevărat, e înduioșător. Și-mi dau seama că firea asta atât de bună v-a făcut s-o îndrăgiți. Octave (19)Ah, Scapin, și-un păgîn ar fi îndrăgit
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
atât de iubitoare. În baza multiplelor evaluări făcute de către Octave, Scapin anticipează Rezolvarea-Pn4' pentru a accelera cursul evenimentelor narate: Scapin (19) Adevărat, e înduioșător. Și-mi dau seama că firea asta atât de bună v-a făcut s-o îndrăgiți. Octave (19)Ah, Scapin, și-un păgîn ar fi îndrăgit-o. Scapin (20) Fără îndoială. Om ești... Octave (20) După câteva cuvinte, prin care-am încercat să potolesc suferința acestei ființe încîntătoare atât de-ndurerate, am plecat de-acolo. Întrebându-l
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
evenimentelor narate: Scapin (19) Adevărat, e înduioșător. Și-mi dau seama că firea asta atât de bună v-a făcut s-o îndrăgiți. Octave (19)Ah, Scapin, și-un păgîn ar fi îndrăgit-o. Scapin (20) Fără îndoială. Om ești... Octave (20) După câteva cuvinte, prin care-am încercat să potolesc suferința acestei ființe încîntătoare atât de-ndurerate, am plecat de-acolo. Întrebându-l pe Léandre ce părere are despre fată, mi-a răspuns că o găsește destul de frumușică. M-a
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să-l întrerupă pentru a formula el însuși conținutul Situației de final-Pn5' a ceea ce nu constituie, de fapt, decât prima secvență a unei povestiri pe care, de acum înainte, o asumă pentru a conduce narațiunea către secvența următoare: Sylvestre (lui Octave) (1) Dacă nu scurtați povestea, stăm aici pînă mîine. Lăsați-mă s-o isprăvesc în două cuvinte. (lui Scapin) În aceeași clipă inima lui ia foc, simte că nu mai poate trăi dacă nu se duce s-o mîngîie... Situația
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
conform legii motivației) și eficiența lui Sylvestre care își vede narațiunea sancționată pozitiv printr-un "M-am lămurit" rostit de Scapin, ce reprezintă opusul fatidicului "Ei și?" despre care am discutat mai devreme. În acest punct al scenei, Sylvestre și Octave reiau narațiunea la nivel superior care ne aduc în situația prezentă a personajelor (Situație inițială Pn1) și anunțul prealabil al lui Octave, din Complicație-Pn2: "întoarcerea neprevăzută a tatălui, care nu era așteptat decât peste două luni". Putem înțelege astfel că
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
reprezintă opusul fatidicului "Ei și?" despre care am discutat mai devreme. În acest punct al scenei, Sylvestre și Octave reiau narațiunea la nivel superior care ne aduc în situația prezentă a personajelor (Situație inițială Pn1) și anunțul prealabil al lui Octave, din Complicație-Pn2: "întoarcerea neprevăzută a tatălui, care nu era așteptat decât peste două luni". Putem înțelege astfel că cele două secvențe narative din expoziție nu constituiau decât Situația inițială-Pn1 a povestirii piesei în curs de desfășurare. Se dă de această
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
decât peste două luni, descoperirea tainei căsătoriei de către unchi și cealaltă căsătorie pe care vor să o pună la cale cu fiica domnului Geronte de la nevasta lui de-a doua, cu care se spune că a fost însurat la Tarent. Octave: Unde pui sărăcia în care se zbate ființa iubită și neputința mea să-i vin în ajutor. Apare din partea lui Scapin o reacție de evaluare a situației (Evaluare-Pn3), care vine să închidă ceea ce putem considera o povestire din cadrul expozițiunii: Scapin
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Iată-vă dați peste cap pentru o nimic toată. Și pentru asta vă pierdeți firea? Scapin urmărește, printr-o anticipare a Rezolvării-Pn4 care reprezintă bineînțeles, întregul resort dramatic al piesei și care face trimitere la cererea semnalată mai sus lui Octave, de venire în ajutor: Scapin. (22 urmare) Nu ți-e rușine să-ți pierzi cumpătul pentru atâta lucru? Ce naiba, ești mare și burduhănos ca o namilă și nu ești în stare să ticluești ceva, să născocești un șiretlic dibaci, un
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dar înainte de a descinde, cred că ar fi de cuviință, chiar și în acest caz, să exprimăm în doar câteva cuvinte efectul produs". În Vicleniile lui Scapin, în scena analizată mai devreme, am recunoscut deja cele afirmate în replica lui Octave: "Se-ntoarce tata cu domnul Géronte și vor să mă-nsoare" Povestitorul poate avea și alte intervenții secundare (accesorii): * Exclamația de intrare care punctează sosirea în scenă a viitorului povestitor este în întregime legată de funcția emotivă: prin aceasta se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în întregime legată de funcția emotivă: prin aceasta se manifestă surpriza și se trezește interesul auditorului pentru cunoașterea faptelor care motivează această atitudine. În Vicleniile, primele două replici se referă în întregime la această unitate (întrebările lui Scapin, exclamațiile lui Octave). * Justificarea atunci cînd naratorul nu este legitimat să ia cuvîntul pentru a arăta faptul deja anunțat. J. Schérer vorbește, cu privire la aceasta, despre "un fel de răspuns la o obiecție prejudicială" (1966: 236) * Promisiunea de a spune o povestire scurtă promisiunea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
V.D. Păun, Maria Flechtenmacher, Virgil Onițiu. S-au preluat din „Convorbiri literare” versuri de V. Alecsandri și nuvele de N. Gane și Iacob Negruzzi. Printre scriitorii străini din care se traduce figurează Lamartine, Musset, Hugo, Gautier, Maupassant, Zola, Hector Malot, Octave Feuillet, Lermontov, Turgheniev, Wilhelm von Kotzebue. Într-un șir de numere se inserează o versiune în limba română a studiilor de estetică ale lui Arthur Schopenhauer, pe cât se pare prima lor traducere într-o limbă străină. S-au tălmăcit, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289317_a_290646]
-
pagini obținute prin împăturirea colii: * In plano (atlas), coala neîndoită * In folio (o singură îndoitură ale colii, 2 file/în 4 pag).....40 cm * In quatro 4 (2 îndoituri ale colii, 4 file/în 8 pag)............26 cm 81 * In octavo 8 (3 îndoituri ale colii, 8 file/în 16 pag)..........20 cm * In decimo sexton 16 (4 îndoituri ale colii, 16 file/în 32 pag)................................................. .......................... ...............13 cm * In trigesimo secondo 32 (5 îndoituri, 32 file /în 64 pag)................................................. .......................... ..............10 cm
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
1977. Perrin, M. (éd.), Lactance et son temps. Recherches actuelles, Paris, 1978. Pesce, M., (éd.), Isaia, il Diletto e la chiesa. Vizione ed esegesi profetica cristiano-primitiva nell’Ascensione di Isaia, Brescia, 1983. Pesthy, M., „Logismoi origéniens - logismoi évagriens”, în Origeniana octava, L. Perrone (éd.), Louvain, 2003. Philonenko, M,. „Le Martyre d’Esaïe et l’Histoire de la secte de Qoumrân”, în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de la Mer Morte, I, Paris, 1967, pp. 1-10. Pippidi, D.M., Recherches sur le culte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
La Bible. Écrits intertestamentaires, vol. I, Paris, 1989, pp. 5‑53. . Testaments des douze patriarches, text tradus, prezentat și adnotat de M. Philonenko, ibidem, Paris, pp. 857‑876. . În legătură cu aceasta, cf. M. Pesthy, „Logismoi origéniens - logismoi évagriens”, publicată în Origeniana octava, lucrare ce urmărește evoluția celor opt „gânduri rele” în perioada delimitată de Testamentele celor doisprezece patriarhi și primele sinteze creștine. . Écrits intertestamentaires, pp. 817‑826. . Ibidem, pp. 833‑857. . Ibidem, pp. 876‑883. . G.K. Beale a aprofundat acest subiect în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
explicit de magie ca de un „sistem coerent, ale cărui principii sunt cunoscute de puțini oameni”. Despre bivalența magiei (inclusiv a miracolelor) la Origen, vezi G. Sfameni Gasparro, „Origene e la magia: teoria e prassi”, în L. Perrone (ed.), Origeniana octava, Louvain, 2003. . D.E. Aune, „Magic in Early Christianity”, în ANRW 23, 2, 1980, pp. 1507‑1557. . Referitor la această problemă, vezi lucrarea lui M. Mosetto, I miracoli evangelici nel dibattito fra Celso ed Origene, Roma, 1986. . Sbaffoni reproduce fragmentele în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Case d'Audition Colorée. Revue Philosophique 35, pp. 554-558. Krohn, W.O. (1893), Pseudo-chromaesthesia, or The Association of Color with Words, Letters, and Sounds. American Journal of Psychology 5, pp. 20-41. Suarez de Mendoza, Ferdinand (1890), L'audition colorée. Paris: Octave Doin, Éditeur. Între 1901 și 1950 Anschütz, G. (1926), Untersuchungen über komplexe musikalische Synopsie. Archiv für die gesamte Psychologie 54, pp. 129-273;. Argelander, Annelies (1927), Das Farbenhören und der synästhetische Faktor der Wahrnehmung. Jena (Gustav Fischer Verlag). Bleuler, E. (1913
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
fantazii”, precum Moartea Narcisului, o capodoperă a lui A., Scrisoare și Ex-voto... Câteva poezii (Pastel, Fantazie), și ironice, și elegiace, prefigurează maniera lui A. Mirea sau lirica plictisului provincial. În Fantazii, versificația devine mai suplă, apar distihul, trioletul, cvintetul și octava și chiar o formă astrofică, iar lexicul cunoaște o infuzie de neologisme. Un capitol important al activității lui literare îl constituie colaborarea cu alți scriitori, ce reprezenta o soluție la inhibițiile proprii, provocate și de aspirația spre desăvârșire. În cele mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
intrat în fondul Batthyăneum; Die Propheten alte Deutsch. Doct. Mart. Luther, Wittenberg, 1546, cu un splendid ex libris al lui Cristophor Migazzi; Assertio septem sacramentorum adversus Martinum Lutheru, aedita ab invictissimo Angliae et Franciae Rege Do. Hyberniae Henrico eius nominis octavo, f. l., Anno MDXXIII, o carte polemică în raport cu tezele de la Wittenberg; pentru noi, convingătoare, întrucât reflectă un appetitus cognitioni din partea societății catolice vieneze (este o migazziană) și a Albei Iulii transilvane, adică o caracteristică europeană a timpului care își apropie
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a întreprins cercetări coerente de teoria muzicii, fundamentând conceptul de armonie 44 cu ajutorul teoriei numerelor 45, a raporturilor numerice 2:3, 3:2 și 4:3. Astfel au fost descoperite, cu ajutorul vestitului monocord 46, probabil tot o descoperire a sa, octava, cvinta și cvarta 47. Tot acum a descoperit formidabila „Teoremă a lui Pitagora”, dar a elaborat și tehnica alegorematică 48. Mai puțin cunoscută, aceasta din urmă constituie partea cea mai uimitoare a întregului pitagorism. Alegorematica este un procedeu aplicativ, o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
menționeze legenda după care descoperirea ar fi fost făcută de Pitagora însuși, pe când trecea pe lângă atelierul unui fierar crotonian și a sesizat deosebirile acustice provocate de diferitele lovituri de ciocan.) În teoria intervalelor, primul sunet care apare în rezonanță după octava fundamentalei este cvinta. Pitagoreicii nu au cunoscut direct principiul rezonanței, doar l-au intuit - totuși, au reușit să obțină seria naturală a armonicelor pe baza monocordului (vezi nota 46), făcând să vibreze porțiunea scurtă a coardei în cadrul succesiunii de raporturi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]