8,671 matches
-
volumului și nicidecum periferie și contur. Acum, la începutul primăverii, Ovidiu Maitec a evadat doar din suprafața existeneței acesteia, retrăgîndu-se definitiv în lumea esențelor, a formelor fundamentale, pe care a cercetat-o fără odihnă întreaga sa viață. Dumnezeu să-l odihnească!
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
ca să-l pregătească pentru muncile ce vor să vină, vopsesc copacii, gardurile, taie pomii care te salută aliniați, de pe marginea drumului. La sat, unii oameni se pregătesc, încă, de nou, de începuturi, de renașteri. Și o fac după ritual, ceremonios, odihnindu-ți gîndul. Alții, s-au contaminat de năravul orășenilor și desfid legile nescrise ale micilor comunități. Biserica săsească din Hoșman este o biserică romanică din secolul al doisprezecelea. Este impresionantă. O zărești de departe, apare și dispare odată cu nenumăratele curbe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
Este oare corect să somezi să se prezinte în emisiune, la ore târzii ale serii și fără o convenție prealabilă, o personaă despre care se poate presupune că în timpul zilei a muncit, iar la ora aceea are nevoie să se odihnească?
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
cei doi soți ai Hannei: Günther Stern și Heinrich Blücher. Firul epic al romanului are concizia unui proces-verbal și platitudinea unui scenariu de telenovelă: în pragul senectuții, Hannah Arendt face o vizită familiei Heidegger la Freiburg și, în vreme ce Martin se odihnește în camera alăturată, moțăind precum un bătrînel căruia nu i-a mai rămas din spiritul filozofic decît obișnuința maniacală de a repeta regulat expresii sibilinice ca "starea de deschidere", "adevărul" și "ființa" - expresii pe care, firește, le rostește cu aerul
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
cât oligarhia locală a dobândit știința manevării în cele mai ascune cotloane ale infracționalității. De la înălțimea mormanelor de bani adunați cu viteza fulgerului, eliminarea fizică a adversarilor nu constituie decât un detaliu rezolvat prin fluturarea neglijentă a mâinii în care odihnește leneș trabucul. După natura alianțelor șocante care se profilează pe scena politică românească, e limpede că am intrat într-o epocă trans-ideologică. Nu convingerile politice contează de-acum înainte, ci capacitatea de a oferi condiții pentru satisfacerea clientelismului rapace și-
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
meu. Al meu. D.P.: Ceea ce spui tu îmi amintește de un tablou al lui Gauguin, Spiritul morților veghează. Un tablou în care, exact așa, există un spirit care se sprijină de catul ușii și care contemplă o tânără frumoasă, goală, odihnindu-se pe burtă. El o veghează... Cam așa e și îngerul tău. M.P.: Eu cred că-s arhetipuri. Adică, eu nu fac nimic, eu nu forțez, nici măcar nu citesc poezie cu îngeri. Ceea ce-mi spui tu îmi dovedește asta
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
p. 308). Eugen Simion poartă - fără s-o spună - grija cititorului său. Pentru a-i asigura o lectură, confortabilă și substanțială în același timp, schimbă frecvent registrele stilistice. între două comentarii sau reflecții filozofice - estetice, în primul rând - el își odihnește lectorul cu o întâmplare, un portret, o situație neprevăzută, evocată cu ironie subțire - ceva între simpatie, persiflare și sarcasm -, după împrejurări (era să zic: "după facultăți), o cină la care întâlnește și stă de vorbă cu oameni interesanți, inteligenți, agreabili
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
presus de preocupări artistice sau documentare - țipă dorința compozitorului de a lăsa un semn pe care pasul morții să nu-l poată șterge. E ca o poliță de asigurare în raftul eternității. Autorul dovedește o enormă abnegație esterioară ce se odihnește pe o mare valoare intimă. Cu modestia-i binecunoscută, Pascal Bentoiu a sărbătorit în acest an opt decenii de existență. Fără tamtam ori zurgălăi. Fără infatuări și vanități. Doar cu sentimentul moderat al valorii proprii. Și ce este mai virtuos
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
bineînțeles că tu ești om civilizat și, în momentul cînd scoți o carte, le mulțumești gentiment. D.P.: Ai reușit vreodată să scrii ceva acolo? Presupun că nu ai chiar atunci, neapărat, dispoziție pentru scris. Poate simți doar nevoia să te odihnești sau ai alte tentații. D.F.: Eu însumi m-am forțat să scriu și acolo, mi-am disciplinat scrisul. Nu merge chiar automat, dar mi-am zis așa: e un lux care mi se oferă, dacă în restul anului mă strecor
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
cinci dimineața fac deja "Revista presei", care este un fel de compoziție eseistică din titlurile actualității, din temele actualității. Asta deja e o intrare în sinteză, un exercițiu intelectual de sinteză. Pot scrie la orice oră, cu condiția să fiu odihnit și cu condiția să fi intrat bine în subiect. Aici n-am timp. Trebuie să ai timp să intri bine în subiect, să fii în stare să asimilezi bine și să știi cam despre ce vrei să scrii. Asta și
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
stiluri. Mare, de patru ori mai mare cînd a fost ridicată decît se mai vede acum, refăcută în stilul roman, dar cu adăugiri gotice și baroce, cuprinde în ogivele ei istorii telescopate, care nu se agresează și nu agasează. Dimpotrivă, odihnesc ochiul - înlocuit tot mai des, din păcate, cu camera - cînd trece de la coloanele de granit la dantelăriile altarului, și la cămașa sfîntă expusă într-o raclă. Sînt, acestea două, locuri la care te oprești și ca turist pe cont propriu
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
israeliți în suferință. Cu cotul puteai răsturna călimara ce-și avea adâncitura ei în placa băncii. Atunci, pe palma, întinsă la un energic îndemn, primeai o lovitură de riglă, în dungă - de neuitat. O sticlă de cerneală de un litru odihnea pe catedră. Răsturnarea ei ar fi însemnat sfârșitul lumii. Spargerea unui geam ridica pentru prima oară în viață problema delațiunii.... Erau vremuri arhaice, fără computere în clase și camere video, jandarmi ajutați de bodyguarzi nu ne apărau de atacuri, noi
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
aspect cromatic (opoziția dură, șocantă dintre fundalul alb și desenul-colaj roșu, sângeriu, focalizator în exces de informație). Cât despre ceilalți nouă compozitori care nu au avut șansa să prindă un loc pe suprafața sonoră a albumului, ci doar să-și odihnească lucrările între copertele colecției pot să vă spun că sporesc diversitatea și, de ce nu, luxurianța unui proiect unic, după știința mea ca profil și dimensiuni. Roman Vlad (în Piccolo lambiccamento pianistico sul nome di Tristan Tzara pentru pian) ne introduce
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
care sicriul pe umeri. Transformat într-o vedetă a ceremoniei este instantaneu adoptat de familia îndoliată, care ajunge să evoce la modul absurd relația celui căzut din lună cu răposatul:" - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi..., pocnește din degete. - Ștefan, o ajută să nu-și mai frământe mintea îndurerată. - Da, Fănele, tare te mai iubea Costache-al meu". Firește, circul
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
cum a putut,Mihaela s-a întors obosită dar mulțumită pentru, ajutorul dat. Era ziua bunicului. Fetița nu uitase. L-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a dat un cadou, împreună cu toată dragostea ei. Au stat împreună să se odihnească după ziua de muncă: bunica torcea, bunicul fuma din pipă, iar Mihaela se juca cu pisica. Era atâta liniște și căldură încât fetița nu ar fi vrut să mai plece niciodată de acolo. Veni și ziua plecării. Mihaela era tristă
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Veniră și păsările călătoare. Pe cerul albastru care se oglindea în apele limpezi venea un stol uriaș de rândunele, care umbrea pământul și acoperea seninul cer. Stolul se opri într-o poieniță. În timp ce păsările obosite făcură un popas să se odihnească, un puișor zglobiu și obraznic cerceta locurile. Prin iarba umedă zări un ghiocel plăpând. Sări în jurul lui și îl întrebă mirat: Ce ești tu ? Ce cauți aici ? Ce vrei ? Eu sunt un ghiocel. Aici, în poieniță, m-a lasat cea
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
oamenii cosesc fânul, îl strâng cu greblele și îl adună în căpițe. Vara este anotimpul vacanței. Școlarii merg în excursii și tabere la munte sau la mare. Copiii au mai mult timp să se joace, să citească și să se odihnească. Îmi place acest anotimp pentru că este multă culoare în jurul meu, este cald și pot merge la mare. O VIAȚĂ NOUĂ Crăiasa Primăvara, cu penelul ei vrăjit a pictat copacii, florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
pot merge la mare. O VIAȚĂ NOUĂ Crăiasa Primăvara, cu penelul ei vrăjit a pictat copacii, florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici și vor scoate puișori. Iarba a prins colț fraged și nou. Livezile s-au împodobit cu flori albe. E o adevărată sărbătoare a lor. Toate vietățile, trezite dintr-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
schimbă? Dar oare Iisus, Cuvântul întrupat, i-a schimbat cu adevărat? Câți, din miliardele de oameni ce au trăit după întruparea Lui, au fost schimbați de El? O mie, o sută de mii, un milion? O sută de milioane? Câți, neodihnindu-se de sfințenie, au ajuns, prin har, la ea? Doamne, de ce-mi dai să întâlnesc doar oameni hăituiți de viață? Oameni rămași, undeva, într-o fundătură? Ce-mi dai a înțelege prin aceasta? Știu că nimic din ceea ce este
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva, de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate de oră de când plecaserăm la drum. Hamsterii s-au așezat pe iarbă să se odihnească, iar Ghidușa și-a scos rucsacul și l-a aruncat aiurea, apoi a alergat spre găleata de la cumpănă. Am vrut s-o opresc, era ceva ce îmi spunea că ar fi trebuit să fim prevăzători cu acea fântână, însă ea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
îmi scapi, ești locul din vis la care revin obstinat, tot sperând să iau totul de la capăt, să fac timpul să-și înghită tenia lungă ce ne-a devorat cu aceeași irepresibilă râvnă. undeva va fi un tărâm să ne odihnim împreună, să ne spunem ce mult ne-au sudat greșelile ce le-am împărțit amândoi, ca pe-o dulce amară hrană. semnul undeva îmi este scrisă soarta, într-un semn în timp pierdut. oare cum va arăta acuma, când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
icoana, Rafael a plâns din nou, de data aceasta doar ca un om, de bucurie. Istoria picturii este o istorie a vedeniilor, în care nu există pictori, ci pictați. * Pe mormântul lui Cromwell, uzurpatorul, se poate citi următorul epitaf: „Aici odihnește călăul puterii legitime, / Până în clipa din urmă de cer favorizat. / A lui virtuți mai multe ar fi meritat / Decât un sceptru dobândit prin crime. Ce straniu destin și ce bizară lege / Fac astfel că celor născuți coroana să poarte / Uzurpatorul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu scârbă. Dar brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe la fugă. Surprinși, ori mai degrabă consternați, angajații firmei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
două rânduri. În mijlocul camerei se află un birou simplu, lung de vreo trei metri, și el plin de cărți și CD-uri. În față, o canapea a cărei destinație a fost deturnată din prima clipă: n-am ajuns să mă odihnesc pe ea niciodată, pentru că din chiar ziua când am cumpărat-o a început să fie acoperită de cărți. În stânga și în dreapta mea, lucrurile stau ceva mai bine. Măcar în intenție. De-o parte, un teanc înalt cu cărți de la Polirom
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
Academiei Române, de la Oradea la Iași și de la Timișoara la Alba-Iulia; au prețuit-o și respectat-o importante personalități ale culturii noastre contemporane, au stimat-o studenții ei italieni și români și, cu toate acestea, s-a dus discret să se odihnească puțin... Să-i fie țărâna ușoară și amintirea neștearsă!
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]