1,335 matches
-
Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin. Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară. Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară. Purtăm pe umeri jocuri, mirare și-ncântare, Și râsetele noastre se conturau în zare.. Și nu știam ce-i dorul, de-oftat eram străini, Credeam că totu-i floare, că nu există spini. Ca viață-i numai cântec, ca ceru-i doar senin, Și dacă ai nectarul, de ce să gusti pelin..? Și poate-am vrea, o vreme, copii să mai fim iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin.Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară.Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară.Purtam pe umeri jocuri, mirare și-ncântare,Si râsetele noastre se conturau în zare.. Și nu știam ce-i dorul, de-oftat eram străini, Credeam că totu-i floare, că nu există spini.Că viață-i numai cântec, ca ceru-i doar senin,Și dacă ai nectarul, de ce să gusti pelin..? Și poate-am vrea, o vreme, copii să mai fim iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
ca altădată. - Alo,cine este ? - Sunt Mihai...băiatul tău .... - Cine ?! Eu n-am niciun băiat. La revedere ! Sunetul ascuțit al tonului îi străpunge sufletul și-i disecă inimă în mii de bucățele. „Probabil ,cândva, o să plătesc pentru toate astea .” Un oftat prelung îi scapă de undeva, de dinăuntru și îi țâșnește afară, aruncâdu-se voit în fața mașinii galbene,pline de hepatită. Îl strivește cu roțile ,chiar dacă îi aude țipătul ca un ecou care-i învăluie ființa ,dar e târziu să mai frâneze
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
pălăria din cap ori de câte ori ajungea în dreptul ei...și atât, își vedea de drum mai departe. Gherghina, mai rămânea câteodată privind lung căruța, dar el nu-ți întorcea privirea nicicând. De câteva ori, fără să vrea, din pieptul fetei ieșea un oftat lung, și mergea mai departe. Se mira și se mustra în gând: - Doamne, cred c-am bolunzit! .........sunt eu vrednică de a fi nora morarului? -Gherghino!...hai fata tatii cu mine azi la moară, să-mi ții dă saci, că
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
bătute de dor În tăcerea inimii albastre Tu mă atingi cu al nopții fior. Sunt vis acoperit de brumă Îți bat în zori, la a ta fereastră. Aducându-ți clipe de arama. În plânsul pomilor de toamnă Eu îți simt oftatul și durerea Îmi las inima în a ta palmă. Sunt vis făr'de început și de sfârșit Îți strivesc cu pașii, somnul dulce-amar Pe gene-ți stă plâns, amorul ursit. Pictez pe pânză amurgului, iubirea Un dans în doi, udat
SUNT VIS DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375132_a_376461]
-
măcar un taxi în jur când el dormea ca un tolomac...dar uite că pleașca a picat tocmai când dormea. Deși nu avusese nici un client până atunci, a plecat fericit acasă, având grijă să-și cumpere o votculiță, ca să continue oftatul că a pierdut naționala. A doua zi, la cinci fără un sfert, era în poarta patronului firmei „Freshzarzawat” s.r.l., cu teama să nu se răzgândească, doamne ferește și să piardă afacerea. Aștepta, privind cu ochii beliți prin grilajul
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
comportament, de educație. Acest alb obsesiv contrastează cu negrul melancolic al singurătății intrinseci. Fonetic vorbind, poetul are obsesia sunetului f: Frică, Frig, înFrigurare, mă aFund, aFară, reFuz, Fără etc. Și repetabilul un Fel de... toate acestea se aud ca un oFtat! Teama că ar putea rămâne fără amintirile sale, că ar putea fi părăsit chiar și de amintiri, se resimte în versurile poeziei Un fel de înfrigurare. Poetul are nevoie de amintiri ca de aer. Ele sunt pânza fin-țesută. De ea
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
Acasa > Versuri > Visare > AȘ VREA SĂ PLÂNG Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să plâng,dar din dureri nu pot măcar un geamăt sau oftat să scot, acum când mă destram și-n risipire alunec neștiind unde și cum se va sfârși frumosul nostru drum plin de-mplinire și de fericire. Aș vrea să plâng spre a putea s-alin ale tristeții ploi,ce din
AŞ VREA SĂ PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373084_a_374413]
-
Zdrențe de lumină oarbă lăptoasă Murdăresc întunericul care se scutură Dărâmă ziduri de fotoni amețiți Umbrele cu ghimpi de neliniști și pași de iele Dansează-n delir sărbătorind agonii Hohot de Lucifer explodează în Golgotă Implozia punctului înghite un ultim oftat Referință Bibliografică: În umbre mă topesc / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 225, Anul I, 13 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ÎN UMBRE MĂ TOPESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373117_a_374446]
-
ce pe rând au murit în bazalt și-n trupuri de păsări prefăcute-n țărână. În nopțile senine și târzii, când liniștea-i nemărginire și timpul parcă s-a oprit, pădurea freamătă-n tăcere. Din când în când sloboadă un oftat venit parcă din vremuri de demult, din plânset de izvoare adunat și tânguiri de bucium în amurg. Se aude foșnind pădurea de brazi, o lungă poveste parcă ne-ar spune; și nu știm cât dor și câtă chemare adună cu
POVESTEA PĂDURII DE BRAZI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373210_a_374539]
-
ani! Măcar o clipă să mă mai oglindesc în apă... să mă întind pe iarba câmpului, fără a mai simți vreo durere...; să mai pot respira aerul acestei lumi perfecte! Acestea au fost ultimile cuvinte rostite de bătrânel. Cu un oftat adânc, a îngenunchiat în fața mulțimii, precum în fața unei icoane și a închis ochii pentru totdeauna. O lacrimă stingheră, plină de amar se scurgea încet, pentru ultima dată, pe obrazul fără viață... Pentru cîteva clipe împietrise totul în jur...; chiar și
O LUME PERFECTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373267_a_374596]
-
Și ochi de cer ,lumina îi înmoaie, Visând vrăjiți la alți doi ochi de iarbă Ce-au rătăcit,temându-se de ploaie Coboară-nduioșat astrul de ziuă Incendiind un orizont de dor, Subtil se-nalță translucid pe boltă Regina nopții,în oftat ușor Și-n timpul scurt,cât aștrii se salută Predând ștafeta pentru-o nouă zi, Perpetuează-n veci sublima nuntă Ca să ne-nvețe verbul a iubi! Foșnește vântu-n sufletu-mi albastru Cuprins de nostalgii reverberate... Șoapte de-amor se-ntorc
ÎN AMURG de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372125_a_373454]
-
Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1343 din 04 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe covor de inimi roșii, Care mari, care mai mici, Au călcat spre seară Moșii, Poposind puțin pe-aici. Au lăsat câte-un suspin Și-un oftat plin de alean, O dorință-n vârf de spin, Lacrimi cât pentru un an. Un hotar de foc și apă Treceau Moșii, toți pe-un rând, Pe drumul spre Niciodată, Ieri aproape, azi în gând. Referință Bibliografică: Moșii / Daniela Dumitrescu
MOŞII de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376132_a_377461]
-
pregătească fundalul senin pe care se va proiecta extraordinara capacitate de a ierta a acestor năpăstuiți. Iar când cortina cade mai greu ca o tristețe peste această stranie “panoramă a deșertăciunilor”, iar tăcerea pare a fi mai mult ca un oftat, astupând gura aplauzelor de obște, îți țiuie în ureche doar șoapta meditativă a Arlechinului, părăsit și el, într-un colț al scenei întunecate: “- Cât de puțin îi trebuie unui om ca să fie fericit!” (pag. 130) Ritmul însuși al acestui “jurnal
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
ai uitat, că nu mai știi, și nu ții minte, cum e în brațe de bărbat... și mai uituc și eu ca tine să uit de ce te-am deranjat, în toamna asta, cât va ține, te-oi mulțumi cu un oftat... tu spuneai că ești de verde, eu acela cărui pică, și de-aceea nu ne-om pierde, că de iarnă doar ni-i frică... Referință Bibliografică: în toamna asta, că am prins-o... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN TOAMNA ASTA, CĂ AM PRINS-O... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374649_a_375978]
-
Au vândut brazde de ogor”, pe câtă vreme „Destinele nu sfârșesc singulare, / Căci au ecou în hău de frământări / Cât soarele pe ceruri mai răsare / Ne amăgim cu false dezmierdări.” (N-am să rechem). Gândurile sunt „cu blesteme” și „Greu vor străjui oftatul / Adunate-n anateme / Ne hrănesc apostolatul” (De-ai să-mi furi) - spune poetul silit să trăiască în această lume plină de contradicții, invadată de „străine hoarde”, în care „din adâncuri ne pândesc rechinii” și care produce în om, confuzie, teamă
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
-o. Imaginea din oglindă mi-a zâmbit fericită. Atât de bine îmi venea de parcă ar fi fost făcută special pentru mine! Mă vor adora toți bărbații iar femeile vor muri de ciudă. Când m-a privit vânzătoarea a scos un oftat, iar în colțul ochiului dinspre mine i-a strălucit o lacrimă (sau poate doar mi s-a părut). E invidioasă! M-am bucurat, așa cum numai o femeie știe să se bucure de necazul alteia. Victorioasă, fericită am plecat spre gazda
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
să se ducă? Nu știa. Se îndepărtă încet de gara impunătoare, târând după sine valiza greoaie, ca pe propriul destin. Merse astfel fără țintă, până descoperi o bancă ascunsă în umbra unui platan semeț, pe care se așeză cu un oftat adânc. Locul îi era străin, deși apropierea de gară îi dădea un sentiment de siguranță. Măcar nu risca să se rătăcească! ,,Să se rătăcească? În orașul natal? Acolo unde cunoștea fiecare stradă, fiecare clădire, fiecare copac ce umbrea parcurile și
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
de durere Patimi grele-n desfrunzire, Urlă gândul și le smulge Lacrimi de dezamăgire. Frunze roșii pribegite Azi în pom sau întâlnit Să jelească-n roșu bocet Simfonii fără sfârșit. Frunze verzi, dar vii născute Curg în lacrimi și-n oftat, Scuturând copacul vieți-mi Într-un bocet disperat. Frunze verzi și roșii frunze, Pomul vieți-mi minunat, Negru suflet mi-ai ascuns Și-n culori l-ai ambalat. Prin frunzișul viu de frunze Zace-un suflet negru tot Ce și-
SUNT UN POM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379174_a_380503]
-
pe marginea-nserarii Că cineva s-alerge să îmi aducă zorii. Cu fruntea-nseninata, mi-am pus pe umeri mantia-nnorarii Că cineva să simtă cum pot să mângâie cu picături albastre, norii. Cu intristare-n glas, am dăltuit în aer un oftat Că cineva s-auda și să-l preschimbe-n hohote zglobii. Cu intristare-n glas, mi-am săgetat auzul, demult însângerat Că cineva să-i fie, neîncetat, balsam de bucurii. Cu fericire-n genele umbrițe, cu doruri în priviri de
AM DARUIT, AM ASTEPTAT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379312_a_380641]
-
un bagaj în ea. Și i-am spus că graba-i mare, Făr' de ea n-am cum să plec, Nici să-mpachetez aparte Plinul ei sau golu-i sec. S-a supus din nou sărmana Cu un bocet și un oftat Și cu fruntea-i grea lăsată-n Ușa ființei mele-n prag. Și m-am întristat de mila-i Și-n bocet m-am întrebat " De ce mi-a fost dat să caut Liniștea pe-un alt drumeag?" Și-apucând așa
SUFLET UITAT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369177_a_370506]
-
Se sfîrșește vara, se sfîrșește vara, Vine toamna vremii, vine toamna iar, Din păduri de munte cade frunza-n gara Pe care-o străbate cîte-un tren hoinar. Se sfîrșește vara, suflă cu răcoare, Dinspre munte vîntul în amurgul blînd... Prin oftat de frunze, sufletul mai doare Că sîntem departe, că sîntem doar gînd. Se sfîrșește vara, greierii mai țipă Ca o răzbunare fără de cuvînt, Linia ferată fuge în risipă Către nicăierea vastului pămînt. Se sfîrșește vara, trenul nu mai vine, Între
SE SFÎRŞEŞTE VARA de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374147_a_375476]
-
-oi fi de boală refuzând să beau licori, Amintește-mi cum pe Cruce pentru noi ai fost să mori, C-ai purtat pe frunte spinii lumii care te-a trădat, Și-ai privit la cer spre Tatăl fără ca să scoți oftat... Când va fi să mă zgârcesc să împart cu cel sărac, Doamne-nchide a mea gură, pune-n mâna mea un sac Și în el mă pune Doamne să revars din pâinea mea, Și aminte să-mi aduc că am
RUGĂCIUNE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374208_a_375537]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > EU SPER ÎN OFTAT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Otrava o simt în laringe este frig și afară tot ninge, se joacă destinul, se joacă tăcerea norii au răscolit durerea. Hai soare, hai soare
EU SPER ÎN OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374275_a_375604]
-
undă din lumea ta bună în lumea ce eu... cu ochiul stâng, cu ochiul meu, o supun în suflet o floare adun. Lumea se pierde în dualitate, un înger și-un drac, dar peste ea, peste toate eu sper în oftat. Referință Bibliografică: Eu sper în oftat / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
EU SPER ÎN OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374275_a_375604]