2,453 matches
-
Ioane, îți aștepți cuminte rându’? Și mi-am luat inima-n dinți, zicându-mi că la război îi musai să omori, ca să nu fii tu omorât. Ș-acu’ să vă lamuresc că nu bat câmpii.” Și, la măsuța din mijlocul ogrăzii, la umbra bolții de vie, cu strugurii gata de prefăcut în vin, veteranul de la Soci deșira, cu limbajul întregului său corp, ghemul de amintiri născut din întâlnirea sa cu Istoria vie a Neamului: “Am fost soldat în Regimentul 4 Cernăuți
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează poezia Iar rimele sunt însămânțate de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Germinația de sub zăpadă / Al Florin Țene
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351409_a_352738]
-
aștepta să moară ședeam pe trepte cu ochii-n ochii icoanei așezată deasupra ușii sub ștergarul cusut de mână ascultam cum se făcea piatră tinerețea i se ridicase demult la cer când în ocol a intrat văduvia pentru tot restul ogrăzilor miruite îngânat pe nas în ziua când de la biserică se-ntorcea cu mine de mână și cu apă vie ce mai însemna o poartă a durerii știam că e ultima îi sfârtecase altcineva toate cele câteva inimi ea vindeca mâini
POEM ÎN ALB ŞI FIR CUSUT DE MÂNĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351422_a_352751]
-
Margareta Chiurlea Publicat în: Ediția nr. 867 din 16 mai 2013 Toate Articolele Autorului [10] MAI POATE UȘA Mai poate iarăși ușa In colt să mai aștepte?! Ca iarba-mbătrânită Stă să cadă peste tristețea unei rochii uitată lângă mărul din ogradă. Mai lasă-mă-n amurguri oglinzile să-ndrept spre macii ce se-nfruptă din umărul meu drept. Dar să trăim în visul cu palide dureri îndoaie-n salcii vremea genunchii mei de ieri. [10] CAN THE DOOR STILL Can the
POEME BILINGVE (II) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350779_a_352108]
-
se întâmpla să se zgârie undeva, puneau țărână, trăiau evident mai greu, părinții lor se zbăteau toată viața cu sărăcia, mămăligă, o ceapă, puțină brânză sau ceva lapte dacă găseau și toată ziua la muncă. Fie pe câmp, fie prin ogradă ajutându-i pe cei mari. Viața era mai grea, știința de carte mai puțină dar sigur, oamenii erau mult mai sănătoși ca astăzi. Evident că soluția nu ar consta la reîntoarcerea către economia patriarhală, dar nici să neglijăm sănătatea care
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
devine ușor hiperbolică, alimentată de o candoare al acestuia, dă o măsură destul de savuroasă despre tipologia protagoniștilor și, în genere, despre imaginea satului oltenesc anistoric. Obiceiurile și tradițiile, devin în ochii copilului, martor,( în povestirea “Paparudă “), un univers privit din ograda părintească sau de pe margine uliței satului. Dacă la Marin Sorescu satul este privit cu nostalgie din căruța ce-l duce spre oraș, la Florian Văideianu, satul este văzut din ogradă, sugerând statornicirea. Psihologică prin efectul produs, în povestirea “Mutu “, comparat
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]
-
ochii copilului, martor,( în povestirea “Paparudă “), un univers privit din ograda părintească sau de pe margine uliței satului. Dacă la Marin Sorescu satul este privit cu nostalgie din căruța ce-l duce spre oraș, la Florian Văideianu, satul este văzut din ogradă, sugerând statornicirea. Psihologică prin efectul produs, în povestirea “Mutu “, comparat cu un apostol, analiza are metodă și o percepție sistematică, organizată ca în povestirea “La Moara “ lui Crăciunescu. Pe care o presupune, de regulă, psihologismul. Fondul interior al personajelor, transparența
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]
-
viață și de moarte; Ca ea atâtea sunt prin sate, Exemple de... singurătate! Spatele i se-ncovoaie Și pașii-s grei prin bătătură. Obraji-s uzi, dar nu de ploaie Ci că sfântul nu se-ndură Să-i mai aducă în ogradă Feciorii rătăciți prin lume. Închide ochii că să-i vadă Cum se jucau și făceau tumbe... Și-i zboară gândul călător Când le cosea la toți cămașă... Mai știu ei de măicuța lor? Cum îi striga: „Veniți la masă!” Și
O MAMĂ, UNDEVA, DEPARTE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346592_a_347921]
-
pământul Ți-a fost dat să suferi, să te doară Viața lor, plângându-ți necuvântul... Mamă bună ce născut-ai prunci Să-ți slăvească munții și câmpia Să-ți slujească sfintele porunci, Maică dreaptă, maică România Ți-a fost dat ograda să îți fie Așezată între mărăcini Blândă și prea bună Românie Cruzi s-au dovedit ai tăi vecini.... Ți-au furat cât au putut și-acum, Cu de-a-ntregul vor să te răpească! Mamă bună cu norocu-n drum Mamă cu
MAICĂ BUNĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346725_a_348054]
-
lichidează. Se instalează statornic și - cerne. Domol sau vremuind avan. Există un respect reciproc între anotimp și om: e vremea cînd gospodarul are cămara plină, nutreț destul și lemne suficiente pînă-n primăvară. Îi e destul să facă o pîrtie prin ogradă pînă la acareturi. În rest, se odihnește pe cuptor. Femeia mai robotește la război și mai cîrpește lucrurile. Vremea vremuiește fără să-l încurce pe om și omului nu-i trece nicicum prin cap că ar trebui s-o aservească
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
mergi, să alergi contra curentului, în durere, în derizoriu cu necaz în mânecile suflecate și buzele paralizate zeul crud ți-a smuls copilul și l-a spânzurat de cer ca pe un înger cu cămașă de in natural jefuit în ogradă, în inventar... și n-ai murit unii te pun la încercare, alții te admiră o convalescență demnă de limita umană meriți, cum merită grădina, soarele, după sute de zile întunecate cum merită salata să nu moară de atâta apă sau
TRĂIEŞTI PRIN AMINTIREA FIICEI TALE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351236_a_352565]
-
ei! Am migălit și-am pigulit până-n zori pe toată lungimea și lărgimea uliciorii, făcând o curățenie ca-n farmacie. O dâră lucie de-ți lua ochii, cum făceam, vere Gheorghe, cu mușuroaiele și sobolii pe coastele cu fâneață, la ogrăzi, când se desprimăvăra sau spre toamnă târziu. Pietricică cât un bob de linte, pe cât de mică pe-atât de nepotrivită luptei de dezrădăcinare, a căzut victimă nevinovată, o luam de la capăt cu controlul, greblând, pieptânând și țesălând smocuri și fire
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
ideii-izvor / din care și ei / rătăcind / au pornit...” În speranța redobândirii fericirii pierdute, a producerii unui miracol, poetul încearcă o soluție de compromis: “Mireasa mea, uitarea”! De multă, multă vreme, eu mă împac cu soarta / Și larg deschid, în taină, ogrăzii mele poarta / Să-mi ducă dorul azi, cum valu-nghite marea / Să-l macine mărunt mireasa mea, uitarea...” Fără doar și poate, vama plătită la trecerea peste granițele dorului nu stă la îndemâna oricui: un conglomerat de sentimente, dorințe, nostalgii, toate adunate
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
fereastră: gugu-ștuc, gugu-ștuc... și eu îl îngân, ca într-o povestire a prozatorului D.R.Popescu, „ gugu-ștuc, gugu-ștuc/ pe aici vin/ pe aici mă duc/“. Cântecut lui Florin, ascultat în fiecare dimineață, îmi aduce aminte de orașul copilăriei mele, Drăgășani, de ograda părintească unde în nucul din curte cântau alți guguștiuci. Sub influența acestei atmosfere am scris volumul de versuiri “ Nucul dintre două veacuri “ ce a apărut în Belgia unde gugutiucul are un rol sentimental în unele poezii. Chiar în momentul când
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
și apostilă Ca să aibă greutate Și în țări civilizate. Și ca să nu mai fiu limbut Folosindu-se de ăst scut A reușit să persevereze Între artiști să se posteze, Iar acum în astă curte Dobitoacele să-l asculte Toată lumea din ogradă A venit aici să-l vadă. Și vă spun acum cinstit La spectacol am venit Și-am ales un loc aparte Ca să văd capetele toate. Și de-aceea vă pot spune C-am văzut mai multă lume Rafinată, de-naltă
MĂGARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352218_a_353547]
-
Chiar o carte ești. Mi-a șoptit firul de iarbă, ce imi ajunsese, deja, la buze. - Repede mai crești, fir de iarbă! - De-alaltăieri tot cresc, îmi foșnește iarbă ... și aud cântecul de creștere al acesteia. De când tot citesc în ograda părinteasca, urechile mele văd tot ce mișcă, ochii aud culorile, iar nasul simte orice mișcare a cuvintelor scrise pe paginile trupului meu. Simțeam că sunt o carte despre prietenul meu Mihai. - Dar de ce nu despre tine?! Doar carte ești tu
CĂRTICICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356402_a_357731]
-
Dar să am vârsta de atunci” (Nostalgie). Tonul elegiac este dominanta poemelor de față și el se transformă chiar în glas de doină ori de baladă. Care dintre poeți nu se gândesc cu nostalgie la ulița copilăriei, la livada ori ograda în care alergau desculți și fără griji în primii ani de viață? Se pare că, în mod paradoxal, cu cât înaintăm în vârstă, dorul devine mai aprig, mai patetic, flămând și însetat de întoarcere în acel Paradis, numit Hiperboreea, locul
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Să pască iarba de pe șanț Alături, cei mai mari, jucau barbut Fugeam după amiaza să mă scald Adeseori mă înțepam pe grund Și prelungeam distracția c-un rund Și cât puteam să fur din timpul cald Dereticam prin casă și ogradă Cu aerul de om adult Dar dintre toate, cel mai mult Îmi plăcea să țopăi prin livadă Băteam mingea, încingeam o țurcă Alergam cu zmeele de sfori, De-a v-ați ascunselea... De câte ori, Nu dădeam părinților de furcă! Un cicirâde
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355778_a_357107]
-
mărișori și nu mai sug. - Și dacă fată iar? - Te scap și de ăia. Îi împart pe la copii, pe la ciobani. Găsesc eu. - Nu vrei cu nici un preț să castrez cățeaua și pace bună. - Ăsta e rostul ei: să-ți păzească ograda și să facă pui. Câți copii are Mitu pocăitu'? - Păi, să fie vreo șaisprezece. - Vezi? Și primăria nu a trimis pe nimeni să-l castreze. Să nu mai facă și alții. - Aoleuuu, asta ar însemna mutilare, bre. - Adică la om
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 12 de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355802_a_357131]
-
a izbucnit ea până la urmă. - A, da! Chiar uitasem, cu meniul ăsta grozav, dragă... Ce să fie? Niște subordonați se pare că au făcut ceva prostii în timpul serviciului. Și cum la noi șeful răspunde de tot ce se întâmplă în ograda lui, mă cercetează și pe mine în paralel cu ei, a explicat Fănel fără să respire, grăbit, ca un copil la grădiniță. Ușurat, a turnat în pahar, evitând privirea atentă a femeii. - Mda! Prostii mari... Spionează, de le pun telefoanele
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
în ea decând s-a dus maica bună. Râul Beica clipocește, via s-a-necat în ruguri deși nimeni n-o muncește tot mai dă vreo doi-trei struguri. Părul, nucul și gutuiul sânt deja cam ofiliți, nu e nimeni prin ogradă să simtă că sânt iubiți. Lângă prispă-n grădiniță, Prea plăpândă, o zambilă a-nflorit și anu-acesta, îmi vine să-i plâng de milă. De-atâta singurătate a secat apa-n fântână, cumpăna a-nțepenit și se sprijină de lună. Parcă
AŞA-I E VIAŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355890_a_357219]
-
aspersorul - hora stacatto 41 găinat violet sub șforile de rufe - via în vecini 42 lacrimi secate - betonul din cimitir incinerează doina bogdan 43 ploaie de vară - peste râul revărsat pod curcubeul 44 știuleți de porumb - fetițele împletind părul păpușii 45 ograda mamei- doar ciorile și vântul bătând nucile Patricia Lidia 46. fulger în noapte- încheidu-și zborul ultimul cocor 47. peronul pustiu - pe-o bancă motanul nimănui toarce la soare 48 primul clopoțel - până și nucile se mută-n ghiozdane Valeria Tamâș
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356043_a_357372]
-
sacru. Așa cum sufletul nu se vede dar se simte, așa și iubirea. E greu să radiografiezi sentimentele altuia. Și să mai dai și sfaturi. Doar ca să ți le limpezești pe-ale tale. Nu degeaba se spune: privește mai întâi în ograda ta sufletească și apoi peste gard. Eu privesc acum peste gard, ca să-mi văd ograda sufletească. Și să mă recunosc drept stăpână în ea. În materie de iubire, nimeni nu e mai breaz decât celălalt. Pe acest palier se mișcă
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
radiografiezi sentimentele altuia. Și să mai dai și sfaturi. Doar ca să ți le limpezești pe-ale tale. Nu degeaba se spune: privește mai întâi în ograda ta sufletească și apoi peste gard. Eu privesc acum peste gard, ca să-mi văd ograda sufletească. Și să mă recunosc drept stăpână în ea. În materie de iubire, nimeni nu e mai breaz decât celălalt. Pe acest palier se mișcă autoarea destul de lejer, luându-și drept precauții și alte teme de monolog, de pildă, propria
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
o înghețată. Mama mi-a dat două ouă, Licăi, numai unul. Furioasă ea mi-a dat peste mână și am scăpat ouăle. Mama a adunat gălbenușurile și le-a pus în tigaie.., Mirosul a ieșit pe fereastră. Lica patrula prin ogradă, dar n-a avut curajul să intre. Apoi mama a scos din beteala fustei un cocoloș, era un leu împăturit în opt și mi l-a dat. Fantastic, și acum când scriu am gustul de înghețată cu gust de vișine
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]