762 matches
-
sugestive din activitatea de profil (pescuit, vânătoare ș.a.). restaurantul cu specific național sau local, construit din materiale cu prelucrare sumară (piatră, bolovan de râu, lemn brut), care oferă preparate culinare ce aparțin anumitor popoare (chinezesc, arăbesc, italian) sau anumitor regiuni (oltenești, bucovinene ș.a.), servirea făcându-se în clădiri tradiționale (han, cramă, colibă, șură). restaurantul cu program artistic unde, pe lângă activitatea de producție și de servire, este asigurat și divertismentul (muzică, balet, circ ș.a.). braseria, ce asigură pe timpul zilei un sortiment restrâns
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
se prepară foarte mult ciorbele cu carne de porc, de pui sau de legume acrite cu zeamă de oțet sau suc de roșii. La mare căutare sunt friptura de oaie, ciorbele de praz și ștevie, roșiile umplute cu orez, tochitura oltenească, saramura de pește și cârnăciorii oltenești, toate având în comun o condimentare consistentă, în care predomină ardeiul iute. Ca desert, se prepară variate dulcețuri și șerbeturi din nuci verzi, caise, vișine, prune, mere și corcodușe. 4.3. Infrastructura turistică pentru
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
carne de porc, de pui sau de legume acrite cu zeamă de oțet sau suc de roșii. La mare căutare sunt friptura de oaie, ciorbele de praz și ștevie, roșiile umplute cu orez, tochitura oltenească, saramura de pește și cârnăciorii oltenești, toate având în comun o condimentare consistentă, în care predomină ardeiul iute. Ca desert, se prepară variate dulcețuri și șerbeturi din nuci verzi, caise, vișine, prune, mere și corcodușe. 4.3. Infrastructura turistică pentru agrement Agrementul turistic se poate defini
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de funcționari conștiincioși în cultură, care scriau dimineață de dimineață și cu porția: Balzac, Thomas Mann, Julien Green, Sadoveanu, Eliade ― minimum șase-șapte pagini pe zi. Stilul meu e "heirupist", datorită succesiunii infinite de umori inegale. "Mă învîrt în jurul cozii" (expresie oltenească), pierd timpul, negociez cu mine, protestez amânând în fața iminenței, orice "termen" mă pune în stare de insurecție. Totul e de fapt o pregătire înfrigurată, un trac prelungit (care se poate întinde pe perioade de luni) în vederea așezării la masa de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iulie 2007, Editorial) * În vara lui 2009, de fapt în august, președintele Traian Băsescu, a participat la o întâlnire cu fermierii din județul Vaslui, organizată exemplar de cel mai important om de afaceri, Adrian Porumboiu. Ferma de vaci de la Târzii Oltenești era perfect pusă la punct, inclusiv cu muzica liniștitoare pentru mulgătoarele care să dea mai mult lapte. Ad-hoc s-a organizat o grădină de vară cu spațiu închis, cu scaune pentru aproximativ 300 de persoane. Câțiva fermieri, printre care și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
an o prins rădăcină, ș-o adus, di la Caracal, on frate; di la Vâlcea on văr cu nevastă cu tot; di la Severin o nepoată și trei mătuși - ’n doi ani s-o mutat la noi cu tăt neamu oltenesc - uite-i pe disculțâi de ieri, azi În șaretă: mâine În bihuncă, poimâne În otomobil - c-o’ pus mâna pe moara lui cutare, o’-ntrat În casăle lui cutare, o’ pus japca pe jiile de-acolo, pe dughenele de dincoaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Sidoniei, se strânse în ea de încordare, simți cum speteaza scaunului îi intră în spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei se vor încreți, vor crăpa ca bălțile secate de apă și, în cele din urmă, se vor prăbuși pe covorul oltenesc într-un nor de praf înecăcios, cenușiu, răspândind miros de șoarece. Dar, spre uimirea ei, ridurile arcuite de fruntea Sidoniei dispăruseră, la fel și cele din jurul ochilor, ea rămase pentru o clipă, momentul psihologic, senină, imperturbabilă, cu degetele împreunate, sprijinind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se afle altundeva, să facă altceva, poate, chiar, să doarmă. Gata, știrile s-au isprăvit. Același glas plictisit îi invită pe auditori să asculte muzică populară. “Mai întâi, o melodie de joc din Bihor”, “Vă oferim, acum, o sârbă oltenească”, “Ascultați, în continuare, o horă de concert”... După care urmează alte și alte melodii, pe care nu le mai anunță nimeni. Crainicul fumează, probabil, o țigară, își face o cafea sau, pur și simplu, doarme. ... “Gugulan cu car cu mere
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
el [Dracul] va ieși”, sună o credință bucovineană de la începutul secolului XX. „Dracii numai spre Crăciun și spre Anul Nou nu umblă și nici o altă necurățenie, căci se tem de băieți, că umblă atunci cu colinda” (44, pp. 56-57). Credințele oltenești culese la sfârșitul secolului al XIX-lea sunt formal diferite, dar esențial analoage. Actul ritual al colindatului mântuie Cosmosul într-un moment de criză : „Pământul este așezat pe un stâlp și [...] Iuda roade continuu la acel stâlp ca să doboare pământul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
menit să „închidă” demonul „în rădăcină, la nelumină” : „Cu grijă cum te tai,/ grijă să ai,/ să nu sai/ din coajă,/ din lemn,/ din rădăcină ;/ să stai chircit,/ înghesuit,/ turtit,/ în rădăcină,/ la nelumină...” (47, p. 173) ; sau un exorcism oltenesc menit să alunge dracul din lemnul copacului : „Bradule,/ frumosule,/ voinicule,/ cin’ te-a tăiat,/ te-a despicat,/ te-a desciotit,/ cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
planta pelin (Artemisia absinthium), pe care călușarii o administrează bolnavilor și o ingerează ei înșiși în mari cantități. Ei „toacă în gură fără încetare pelin”, spun informatorii populari (129). Consumul de pelin în exces a intrat și în poezia populară oltenească : Pelin beau, pelin mănânc, Seara pe pelin mă culc, Dimineața când mă scol Cu pelin pe ochi mă spăl. Mă spăl să mă răcoresc Și mai rău mă amărăsc. Or, așa cum au stabilit farmacologii, luat în doze mari, pelinul „este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și toarnă untdelemn peste foc. La Iași au vorbit: Nicu Ganea, membru din Comitetul statuii, Leon Negruți, primarul Iașilor, C.A. Rosetti, președintele Camerei, D. Sturdza, din partea Academiei, Nicolae Ionescu, care singur nu și citește discursul, B.P. Hasdeu, din partea tineretului oltenesc. Cuvântarea lui Leon Negruți a fost foarte apreciată; această cuvântare a început cu vorbele: „Mărirea de față salută mărirea trecută“. La banchet au vorbit mai mulți oratori, iar seria toasturilor a încheiat-o Petre Grădișteanu, care a spus că „bea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ruga nu e nici exclusiv etnică (așa cum era, de exemplu, kirchweich-ul șvabiloră, fiindcă rareori populația satului e integral românească. Sub masca ei de sărbătoare câmpenească modernă, e totuși o manifestare comunitară tradițională. E o sărbătoare vie - mai vie decât călușul oltenesc, de exemplu - și are o funcționalitate clară, fiindcă, așa cum am spus, satele fără rugă sunt sate pe moarte. Atâta timp cât există rugă, există și comunitatea, iar ruga reafirmă existența și coeziunea ei. Tot astfel, hora de început, prima horă, este o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
un semn și, În câteva clipe, fu adus un oștean În uniforma Țării Românești. Armata lui Mahomed avea deci translatori și călăuze trimise de Laiotă Basarab. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă translatorul, un român mic de statură, slab, cu accent oltenesc. - Suntem țărani de lângă Murgeni, răspunse Oană. Venim de la câmp. - Și caii? Întrebă românul, căruia spahiul Îi spunea, cu un glas răstit, Întrebările. - Nu știu, stăpâne... mormăi Oană, Încercând să nu-și arate dezgustul față de cuvintele pe care trebuia să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în urma unui rapt dictatorial, a unui război devastator și a două tratate impuse. Această realitate istorică mi-a pus și mie pecetea de bejenar refugiat de la frageda vârstă de 6 ani, alături de părinți și de sora Frevonia. După un periplu oltenesc de mai bine de 1 an, în toamna anului 1945, familia mea s-a stabilit în satul Călinești Cuparencu aparținând de comuna Șerbăuți, unde părinții mei au dobândit o moștenire de 3,5 ha teren arabil și 1,4 ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aflu peste 15 ani, când am venit în vacanța de vară studențească din 1966. Nepotul tatălui și verișorul meu drept, pe nume Constantin Obreja, după ce a fost dat afară din funcția de activist de partid și numit primar al comunei Oltenești, apoi destituit și din această funcție, deoarece devenise alcoolic. Fiind în stare avansată de ebrietate, a intrat în curtea casei noastre și când m-a văzut, s-a luat la ceartă cu mine. A început să mă înjure. Avea ochii
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
e departe de această impură industrie. Poezie tristă de însăși tristețea materiei, aruncată din orbitele stelelor comunicătoare, ocolește sori negri, degradați. Amănuntul e căutat, opulent și gros. Dar distribuția principalelor motive se face conform unei estetice mecanice. Estetica de covoare oltenești. Schema, ceea ce trebuie să numesc geometria calitativă a poeziilor domnului Arghezi, e cu totul oarecare. Amintesc una din poeziile domniei-sale, de intenție mistică: Între două nopți. Poetul sapă odaia. La fiecare adâncire a lopeții, vântul și ploaia de afară îi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cel de cinstită amintire, și a ulterioarelor renovări fanariote, de pe timpurile ciumei lui Caragea-Vodă, cârpite grosolan de mistria și de canciocul unor așa-ziși meșteri ai timpurilor noi, de reconversie socialistă. Eleganța veritabilă aparținea trecutului, fiind redusă la o culă oltenească (turnul acela rotund, care anticipa furnale și coșul de fum al fabricilor de tot felul) și la dependințele cu zid de piatră, care sub năvala de beton și de cărămidă aparentă se mistuiră cele din urmă pâlpâiri ale grandorii boierești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de omăt din apropiere de Sans-Souci. Fără să-și dea seama, Bibi Bleotu, însuși, dirijă totul în sensul acesta, dezlănțuind, ca și în ajun, scenariul chefului sardanapalic, făcând să curgă râuri de votcă, de whisky, de vinuri ardelenești, de zaibăre oltenești, de vârtoase și tari vinuri basarabene, aducându-le mereu în damigene purtate de băieți stilați în vestoane de catifea, ce se mișcau agil, sub strălucirea candelabrelor, în pocnete răsunătoare de șampanie franțuzească. Afară, în curtea de unde zăpada fusese înlăturată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oase. Asta ascund nenorociții ăia sub burqa? Niște femei pierite? Împuținate și ca oameni, și ca femei? Și nu exagerez cu nimic. Ele mănâncă ultimele, exact ce rămâne. Ce lasă stăpânul. Am colegi care mi-au spus că în satele oltenești nu e tocmai mare echitate culinară și că, din pui, de exemplu, femeile mănâncă mai ales spatele, aripile și târtița, iar bărbații, copanele și pieptul. Aferim! - La birou, îmi spune Walizada, bărbații nici nu mă bagă în seamă, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cum l‐ai pus. Noaptea‐ l coace și ea, luna, Caldă lui întotdeauna și pe câmp cu cer în față Câmpul pletele‐ și răsfață. În adâncul lui tresare Altă vatră de izvoare Ți‐ a făcut destinul semnul Untul negru, untdelemnul. OLTENEASCĂ Sâmbătă, pe la Nagaica, Îți răsfață pruncul maica, Pe când pruncul suge țâță Lângă mâță. Oțul mamii, cel frumos, Te dași din copaie jos . Oț în sus și oț în jos, I‐ a ieșit în creștet moț. Oț voinic și iscusit Fără
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Țoi, de-o țîne pe Gherghița lu’ Stan a lu’ Vadră, nepotul lu’ Stăncel a lu’ Căldare, de-i zice lumea Fluierici și-l cunună naș Pantelică a lu’ Marin Juvete”... (nu e ușor să transcrii, din memorie, asemenea enumerări ...oltenești!), delicata Liliana Țicău, cu care autorul practica „arta conversației”, histrionul Gicu, mereu nemulțumit că nu prea joacă („Gicule, am găsit Într-o piesă nouă un rol grozav pentru tine, dar am să-l joc eu!” -Îi spunea mereu, Radu Beligan
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ora la care închidea ghișeul de bilete pentru autobuze din stație și își lua „pauza de masă“. Mânca pe banca aceea, din borcănelele ei. Se ducea și el atunci și-și lua prânzul. O jumătate de franzelă cu doi cârnați oltenești înfipți în carnea pâinii, între straturi de ceapă și muștar. Își potrivea în așa fel traseul, încât la ora prânzului să golească toaletele din părculețul de la spitalul lui Wintris. Lucra până apărea Smărăndița. Glumea cu Smărăndița. Vorbeau de una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deja, taie mărunt niște ceapă, pune totul într-o cratiță mare, alături așază un pahar cu smântână, să-l pună peste mâncare, la sfârșit, după ce fierbe totul mai bine. Taie mărunt niște mărar din grădină, la difuzor e muzică populară oltenească, Unde-o fi Oltul mai mare, m-o trece mândra-n spinare, nene Marinică, au luat comuniștii tot, și pământuri, și vite, și case, nouă ne-au luat și cazanul de țuică, știi mata, luară averile oamenilor, nene, cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și tocmai de-aia trebuie să mai citești câte ceva, să ții minte asta, cărțile, fetițo!, știi tu că toți comuniștii ăia au ars cărți?, așa, ca în Fahrenheit 451, al lui Truffaut, o națiune care a dat Călușarii, dansul ăsta oltenesc protejat acuma de UNESCO, minunea cu Mutul și Vătaful, cu mișcarea, coregrafia, costumele, muzica, cu usturoiul și pelinul, cu jocul lor solar, ei bine, națiunea asta n-a reușit să tămăduiască Răul, au venit comuniștii și au stricat sufletul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]