1,798 matches
-
apăra în operele cu specific doctrinar; acolo, el propovăduia monofizismul și combătea iudaismul, maniheismul și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din Miercurea Sfântă, destinate celor care urmau să fie botezați de Paște: cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513), 42 (26 martie 514), 70 (15 aprilie 515), 90 (30 martie 516), 109 (22 martie 517), 123 (11 aprilie 518). Sever a întreținut o vastă corespondență care a fost adunată în 23 de cărți cu un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Taumaturgul, Atanasie, Basilius...), unor patriarhi, episcopi și împărați, ca și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure), sau conțin învățături (împotriva mâniei, împotriva teatrului și a dansului; aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii); altele au ca temă diversele ore ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriie sociale din comunitate (clerici, călugări, fecioare, văduve) și altele. În general, imnurile au ca punct de pornire o frază luată din Scripturi. În sfârșit, sub numele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nelegiuit: J. Lebon, CSCO 93-94; 101-102, 111-112, 19522. Scrieri polemice contra lui Iulian de Halicarnassus: R. Hespel, CSCO 244-245 (1964); 295-296 (1968); 301-302 (1969). Apologia tratatului Philalethes: R. Hespel, CSCO 318-319, 1971 (în CSCO sunt și textul sirian și trad.). Omilii: versiunea lui Iacob din Edessa este editată în mai multe fascicule din PO între 1906 și 1977; cf. pt. detalii CPG III, n. 7035; pt. edițiile celorlalte omilii ibidem, n. 7036-7038. Scrisori: E.W. Brooks, The Sixth Book of the
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Hespel, CSCO 318-319, 1971 (în CSCO sunt și textul sirian și trad.). Omilii: versiunea lui Iacob din Edessa este editată în mai multe fascicule din PO între 1906 și 1977; cf. pt. detalii CPG III, n. 7035; pt. edițiile celorlalte omilii ibidem, n. 7036-7038. Scrisori: E.W. Brooks, The Sixth Book of the Select Letters of Severus Patriarch of Antioch in the Syriac Version of Athanasius of Nisibis, 2 vol., Londra 1902-1904, retip. în 1969; pentru celelalte scrisori Idem, în PO
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atribuite lui Ioan 17 Capitole contra acefalilor și o scriere Contra aftartodocetiștilor, ca și două scurte extrase referitoare la Ioan 8, 44 și 10, 18, transmise printr-un manuscris catenar exegetic despre evanghelia lui Ioan și luate probabil dintr-o omilie sau dintr-un tratat contra iudeilor; toate aceste texte poartă în manuscrise numele lui Ioan Gramaticul. Într-un manuscris de la muntele Athos s-au păstrat două omilii ale lui Ioan contra maniheilor, unele extrase din acestea fiind reperabile în texte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un manuscris catenar exegetic despre evanghelia lui Ioan și luate probabil dintr-o omilie sau dintr-un tratat contra iudeilor; toate aceste texte poartă în manuscrise numele lui Ioan Gramaticul. Într-un manuscris de la muntele Athos s-au păstrat două omilii ale lui Ioan contra maniheilor, unele extrase din acestea fiind reperabile în texte antimaniheiste ulterioare. Același manuscris conține și un Dialog al unui ortodox cu un maniheu, transmis și printre operele lui Ioan Damaschinul sub titlul Dialog al lui Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestea fiind reperabile în texte antimaniheiste ulterioare. Același manuscris conține și un Dialog al unui ortodox cu un maniheu, transmis și printre operele lui Ioan Damaschinul sub titlul Dialog al lui Ioan ortodoxul cu un maniheu; pe baza confruntării cu omiliile, M. Richard a propus ca dialogul să-i fie atribuit lui Ioan din Cezareea, lucru ce pare să fie confirmat de studii recente. Efortul de a împăca doctrina lui Chiril din Alexandria cu formula de la Calcedon dovedește că Ioan este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Efrem care susținea aici necesitatea de a accepta ambele formule - „unire ipostatică în două naturi” și „o singură natură a Logosului întrupată” - din respect pentru hotărârile de la Calcedon. În codex, scrisorile erau urmate de șapte panegirice sub formă de omilie, însă Fotie ne spune doar când au fost rostite, nu și ce conțineau. Al doilea codex conținea patru tratate. Primul combătea interpretarea pe care adepții lui Sever o dădeau unui pasaj din a doua epistolă a lui Chiril din Alexandria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
referitoare la aceeași carte avem interpretări istorico-literare. În sfârșit, catena dedicată lui Luca al lui Niketas din Heracleea conține cinci fragmente din opera lui Hipațiu, dar e totuși greu de stabilit dacă provin dintr-un comentariu, sau mai degrabă din omilii (așa cum au propus unii), ori din Chestiunile diverse: așa ar putea sta foarte bine lucrurile cu fragmentul 4 care e o tentativă de explicare a faptului că ruga lui Isus pentru iertarea ucigașilor săi (Luca 23, 24) e posibil să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conform manuscriselor, opera „lui Leontie scolasticul bizantin, compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaânțelept filosof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu, iar scrierea e redactată după 560. În ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui „Leontie, presbiter de Constantinopol” și publicate în PG împreună cu operele lui Leontie din Bizanț, acestea trebuie trecute în seama altui autor (aici, pp. ???-???). Merită însă amintită și opinia celor care continuă să atribuie unui singur autor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iov; 5. Despre Iov; 6. Despre soția lui Iov și trădarea lui Iuda; 7. Pentru Sfânta Paraschiva (= Vinerea Sfântă); 8. Pentru Sfintele Paști; 9. Pentru Învierea Domnului; 10. Pentru a douăzeci și cincea zi după Paști; 11. Pentru Rusalii. Unele din aceste omilii (cele două versiuni ale nr. 3, a 9-a și a 10-a) s-au transmis și sub numele lui Ioan Hrisostomul. Când a publicat în 1972 cele două omilii pascale, M. Aubineau a arătat că autorul lor nu trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
douăzeci și cincea zi după Paști; 11. Pentru Rusalii. Unele din aceste omilii (cele două versiuni ale nr. 3, a 9-a și a 10-a) s-au transmis și sub numele lui Ioan Hrisostomul. Când a publicat în 1972 cele două omilii pascale, M. Aubineau a arătat că autorul lor nu trebuie confundat nici cu Leontie din Bizanț (sub al cărui nume sunt editate două dintre predici în PG 86/2) și nici cu Leontie din Ierusalim. În 1977, M. Sachot a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nici cu Leontie din Bizanț (sub al cărui nume sunt editate două dintre predici în PG 86/2) și nici cu Leontie din Ierusalim. În 1977, M. Sachot a propus, pe baza unor argumente lexicale și stilistice, ca alte 14 omilii, transmise în manuscrise sub diferite nume (Anfiloh din Iconium, Atanasie din Alexandria, Ioan Hrisostomul, Timotei din Ierusalim sau din Antiohia), să fie atribuite aceluiași autor. Ar fi vorba de un autor necunoscut care ar fi folosit el însuși aceste nume
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a încerca să asigure o cât mai lungă supraviețuire a unei părți măcar din omiletica sa. Autorii recentei ediții critice a acestui corpus, C. Datema și P. Allen, au respins însă această ipoteză și nu au acceptat decât alte trei omilii atribuite în manuscrise lui Ioan Hrisostomul: 12. Pentru nașterea lui Hristos; 13. Pentru Rusalii; 14. Pentru Schimbarea la față. Ultimii editori redimensionează și opinia cercetătorilor dinainte potrivit căreia Leontie e în mare măsură un plagiator; ei sunt de părere că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan Hrisostomul: 12. Pentru nașterea lui Hristos; 13. Pentru Rusalii; 14. Pentru Schimbarea la față. Ultimii editori redimensionează și opinia cercetătorilor dinainte potrivit căreia Leontie e în mare măsură un plagiator; ei sunt de părere că raporturile de dependență față de omilii pseudohrisostomice ce fuseseră semnalate în cazuri precise (omiliile 1 și 8) merg mai degrabă în sens invers. Admit totuși că Leontie s-a inspirat din alți autori și că în special în omilia 3 depinde de o predică a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pentru Rusalii; 14. Pentru Schimbarea la față. Ultimii editori redimensionează și opinia cercetătorilor dinainte potrivit căreia Leontie e în mare măsură un plagiator; ei sunt de părere că raporturile de dependență față de omilii pseudohrisostomice ce fuseseră semnalate în cazuri precise (omiliile 1 și 8) merg mai degrabă în sens invers. Admit totuși că Leontie s-a inspirat din alți autori și că în special în omilia 3 depinde de o predică a lui Proclus din Constantinopol (mort în 446). Acest fapt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de părere că raporturile de dependență față de omilii pseudohrisostomice ce fuseseră semnalate în cazuri precise (omiliile 1 și 8) merg mai degrabă în sens invers. Admit totuși că Leontie s-a inspirat din alți autori și că în special în omilia 3 depinde de o predică a lui Proclus din Constantinopol (mort în 446). Acest fapt stabilește un termen post quem pentru autorul nostru. O indicație mai precisă pare să provină din faptul că recentul cutremur de la Constantinopol menționat în prima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
3 depinde de o predică a lui Proclus din Constantinopol (mort în 446). Acest fapt stabilește un termen post quem pentru autorul nostru. O indicație mai precisă pare să provină din faptul că recentul cutremur de la Constantinopol menționat în prima omilie ar putea fi cel din decembrie 477 care a durat zece zile. În orice caz, situarea acestor scrieri în a doua jumătate a secolului al V-lea sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
zile. În orice caz, situarea acestor scrieri în a doua jumătate a secolului al V-lea sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor din cauza dezvoltării semnificative a anului liturgic, subînțelese în cazul ciclului de omilii 4-8 rostite în Săptămâna Sfântă, de marți până în Duminica Paștelui, sau în cazul omiliei 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Rusalii a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leontie îi place
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
V-lea sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor din cauza dezvoltării semnificative a anului liturgic, subînțelese în cazul ciclului de omilii 4-8 rostite în Săptămâna Sfântă, de marți până în Duminica Paștelui, sau în cazul omiliei 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Rusalii a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leontie îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai vii și să mențină trează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până în Duminica Paștelui, sau în cazul omiliei 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Rusalii a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leontie îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai vii și să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Rusalii a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leontie îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai vii și să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gabriel în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Rusalii, în omilia 10), în care sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gabriel în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Rusalii, în omilia 10), în care sunt ilustrate în manieră dramatică implicațiile teologice și morale ale textelor. Dintre figurile de stil, Leontie preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei cărora li se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gabriel în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Rusalii, în omilia 10), în care sunt ilustrate în manieră dramatică implicațiile teologice și morale ale textelor. Dintre figurile de stil, Leontie preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei cărora li se adaugă uneori rima. El utilizează totodată un mare număr de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anafora, paralelismul între părțile frazei cărora li se adaugă uneori rima. El utilizează totodată un mare număr de cuvinte care, până la el, nu se întâlnesc în altă parte, între care numeroase cuvinte compuse (de exemplu, perechea monoglôssos și poikiloglossos în omilia 11). În centrul predicilor sale este figura lui Cristos (ceea ce, în parte, se explică în mod cert prin faptul că, în general, acestea sunt comentarii ale unor pericope evanghelice), iar accentul cade în mod clar pe puterea sa divină. Dat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]