791 matches
-
rior că p.cKit joacă un rol important în oncogeneza HHV-8 și, implicit, în extinderea bolii Kaposi (fig. 3-55). Fig. 3-55. Efectele infecției cu hhV-8 asupra celulelor dermice DMVEC. În registrul superior, o privire schematică asupra transformării celulare, mediată de oncogena c KIT. În registrul inferior dreapta, imagine microimunofluorescentă în care se poate vedea inducția de c-KIT (roșu-portocaliu) pe suprafața unei celule DMVEC. În stânga, martorul: două celule dermice DMVEC neinfectate cu virus Kaposi, observate la microscopul cu contrast de fază
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
of Virol., 2002, 76 (16), pp. 8383-8399). l CAZuL VIRuSuLuI hEPATITIC C Este stabilit cu certitudine că virusul hepatitic C este oncogen (fiind trecut în lista virusurilor umane corelate etiopatogenic cu oncogeneza virală. Din păcate, mecanismul molecular al acestei potente oncogene nu este încă bine cunoscut. Investigațiile au folosit următoarea metodologie: reglarea și expresia telomerazei umane (TERT) au fost comparate în celulele HuH 7 transfectate stabil cu proteina „core“ a HCV, cu celulele care exprimă vectorul singur. Activitatea telomerazei a fost
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
notate cu E de la Early = timpuriu) și gene tardive (notate cu L de la Late = târziu). Spre deosebire de SV40, regiunile cu gene E și L nu sunt separate, ci imbricate (J. Cl. Kaplan et M. Delpech, op.cit., pp. 188-189). Cele mai importante oncogene adenovirale sunt E1A și E1B. S-a putut preciza că proteina oncogenă E1A este în principal imortalizantă, iar E1B are predominant o acțiune transformantă asupra celulelor deja imortalizate. Cartografierea genică a precizat poziția genelor timpurii E1A și E1B, anume marginal
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de la Late = târziu). Spre deosebire de SV40, regiunile cu gene E și L nu sunt separate, ci imbricate (J. Cl. Kaplan et M. Delpech, op.cit., pp. 188-189). Cele mai importante oncogene adenovirale sunt E1A și E1B. S-a putut preciza că proteina oncogenă E1A este în principal imortalizantă, iar E1B are predominant o acțiune transformantă asupra celulelor deja imortalizate. Cartografierea genică a precizat poziția genelor timpurii E1A și E1B, anume marginal la cca 11% de capătul genomului văzut linear. Proteina codificată de oncogena
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
oncogenă E1A este în principal imortalizantă, iar E1B are predominant o acțiune transformantă asupra celulelor deja imortalizate. Cartografierea genică a precizat poziția genelor timpurii E1A și E1B, anume marginal la cca 11% de capătul genomului văzut linear. Proteina codificată de oncogena E1A a adenovirusurilor este un produs format din 289 aminoacizi (aa). Între N terminus și C terminus ea posedă patru zone distincte: CR1, CR2, CR3 și CR4. Fiecare dintre aceste puncte zonale are structura și funcțiile sale. Reproducem după A
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
studii de citogenetică virală din care a reieșit cu claritate că unele virusuri atacă materialul ereditar al celulei parazitate, provocând leziuni cromozomiale. Cum era de așteptat, o parte însemnată dintre aceste lucrări s-a referit și la virusurile cu potență oncogenă, respectiv la herpes, virusurile de tip 1 și 2,62 virusul Epstein-Barr, adenovirusul tip 12, PAPOVA, citomegavirusul uman (HCMV) ș.a. Este de reținut că în Institutul de Virusologie Șt. S. Nicolau și în Institutul Cantacuzino din București au fost întreprinse
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
comparativ cu BER. Astfel, leziunile pe care NER le recunoaște și reușește adesea să le remedieze sunt date de agenți fizici (UV), carcinogeni chimici precum benzopirenul, aflatoxina B1, derivații cisplatinei ș.a. sau stresori biotici: toxine bacteriene, unele virusuri cu potență oncogenă etc. În materie de virusuri carcinogene, ne referim în special la acelea care „profită“ de atacul inițial al unui carcinogen chimic (deschizător de drum), care provoacă o leziune monocatenară pe care se grefează factorul oncogen al unui Papilloma virus, de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
inițiază apoptoza și receptorii lor specifici fac parte și ei dintre inițiatorii externi ai apoptozei. Au mai fost caracterizați ca factori inductori ai apoptozei retinoizii (derivații de vitamină A), unii dintre ei cu netă acțiune anticanceroasă, etanolul, toxinele bacteriene, unele oncogene (myc, REL), dieta prelungită, precum și matrixul extracelular. Matrixul extracelular este un factor de supraviețuire celulară de prim ordin. Celulele se atașează de matrix cu ajutorul integrinelor (molecule de adeziune prezente la suprafața celulară). Contactul intim dintre celule și matrix crește troficitatea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
X, anumite produse medicamentoase, privarea celulelor de factorii de creștere ș.a. Dintre stresorii infecțioși, bacteriile (Mycobacterium tuberculosis, Shigella flexneri ș.a.) precum și o serie de virusuri umane și animale se pot comporta fie proapoptotic, fie antiapoptotic (precum majoritatea virusurilor cu potență oncogenă). Ca exemplu de factor proapoptotic descoperit inițial la bacterii, cităm tnF (tumor necrosis Factor), o citokină pusă în evidență în supernatantul unor culturi de piogeni. În schimb, anumiți germeni infecțioși care au „interesul“ vital să prelungească viața celulelor pe care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
joacă în infecția cu adenovirusurile oncogene, a fost studiată, începând din anul 2000 de către e. White într-o teză postdoctorală (în laboratorul lui Bruce Stillman din Cold Spring Harbor. E White a pus în evidență nu numai faptul că activitatea oncogenă a virusului este codificată într-o regiune E1 aflată către partea stângă a genomului viral (a se vedea p. 218 și 219), dar și faptul că proteina E1B19K este capabilă să blocheze apoptoza). Autorul a dovedit că însușirea (caracteristica structurală
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
faptul că proteina E1B19K este capabilă să blocheze apoptoza). Autorul a dovedit că însușirea (caracteristica structurală) care-l face pe E1B19K să blocheze apoptoza este omologia sa cu proteina BCL-2, cunoscută ca fiind un important factor antiapoptotic (produs proteinic al oncogenei cu același nume, aflat în citosol în vecinătatea mitocondriilor). Este interesant de știut că în ciuda așa-zisei „omologii“ între oncoproteina adenovirală e1B19K și proteina BCL-2 celulară există totuși deosebiri de structură și funcție între ele. E1B19K are o moleculă mai
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Mc.Fadden un grupaj de virusuri capabile să codifice proteine antiapoptotice. Așa cum se observă, mecanismul de acțiune al acestora diferă, respectivele proteine intervenind în diversele faze ale procesului apoptotic. Examinând tabelul 4-1 observăm și existența unor virusuri cu netă potență oncogenă, respectiv v. Epstein-Barr, anumite tipuri de adenovirusuri, v. herpes 8, v. SV 40, v. papilomatozei umane ș.a. Există virusuri oncogene care codifică proteine ce folosesc mai multe tipuri de mecanisme în opera de inhibare a apoptozei. Un exemplu îl constituie
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
să fie folosit din ce în ce mai des în cadrul terapiilor genice. Astfel, s-a experimentat: a) inserarea în celulele tumorale a unor gene suicidare, sensibile la tratamentul chimioterapic; b) transferul în genomul individului afectat a unor gene supresoare tumorale, care să inhibe acțiunea oncogenelor oprind multiplicarea anarhică a celulelor neoplazice; c) inhibarea activității oncogenelor prin mecanisme antisens. În istoria acestei preocupări se pot reține și unele cercetări românești (a. Muțiu și Daniela Rojanski); d) transferul unor gene responsabile de producerea de citokine stimulatoare a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a experimentat: a) inserarea în celulele tumorale a unor gene suicidare, sensibile la tratamentul chimioterapic; b) transferul în genomul individului afectat a unor gene supresoare tumorale, care să inhibe acțiunea oncogenelor oprind multiplicarea anarhică a celulelor neoplazice; c) inhibarea activității oncogenelor prin mecanisme antisens. În istoria acestei preocupări se pot reține și unele cercetări românești (a. Muțiu și Daniela Rojanski); d) transferul unor gene responsabile de producerea de citokine stimulatoare a producției de celule imunorefectoare, care să apere organismul de acțiunea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pot reține și unele cercetări românești (a. Muțiu și Daniela Rojanski); d) transferul unor gene responsabile de producerea de citokine stimulatoare a producției de celule imunorefectoare, care să apere organismul de acțiunea nocivă a celulelor maligne; e)anularea expresiei unor oncogene la nivelul ribozomilor. Vom comenta în continuare aspectele și ponderea pe care le are fiecare dintre acești trei factori etiopatogenici în geneza cancerului. Precizăm ab initio că virusurile oncogene nu reprezintă decât o parte dintre agenții genici destabilizatori, o pondere
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
stabilirea unor neașteptate conexiuni, au fundamentat teorii cu largă aplicabilitate. Este cazul și al implicării oncovirusologiei, în special a domeniului retrovirusurilor, în constituirea concepției generale asupra carcinogenezei ca fenomen complex, plurifactorial și multistadial. Referindu-ne aici în special la descoperirea oncogenelor virale și celulare, ca și la evidențierea antioncogenelor, nu putem să trecem cu vederea acele câteva „jaloane inițiale“ pe care cercetătorii le-au pus pe drumul care a dus la concluziile acceptate azi. Vom trece astfel, sumar, în revistă, următoarele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
domenii ale biomedicinei că atunci când s-a trecut de la „citirea“ unor aspecte calitative la aprecierea cantitativă a diferitelor fenomene, s-a făcut realmente un mare pas înainte. Așa cum scrie textual G. Steven Martin - cel care a descoperit în 1969 prima oncogenă virală (v-Src), „inventarea metodelor cantitative (cuantificarea virulenței virusului Rous) a deschis poarta înțelegerii modului de interacțiune dintre acesta și celula gazdă“.5 Astfel, încă din 1911, P. Rous și J. B. Murphy au observat că o picătură din filtratul tumorii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
un ARN infecțios, care va intra în compunerea noilor virioni (d) și un ARNm ce va transporta și transla informația pentru sintetizarea proteinelor capsidei și a reverstranscriptazei (e). 5. Contribuția oncovirusologiei la descifrarea mecanismelor moleculare ale carcinogenezei în general. Descoperirea oncogenelor virale (v-onc) și a oncogenelor celulare (c-onc) 5.2.2.1. oncogenele virale Descoperirea, în perioada anilor ’70, a celor trei gene care asigură multiplicarea retrovirusurilor (Gag, Pol și Env), a apărut încă de pe atunci drept o realizare importantă, dar
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
intra în compunerea noilor virioni (d) și un ARNm ce va transporta și transla informația pentru sintetizarea proteinelor capsidei și a reverstranscriptazei (e). 5. Contribuția oncovirusologiei la descifrarea mecanismelor moleculare ale carcinogenezei în general. Descoperirea oncogenelor virale (v-onc) și a oncogenelor celulare (c-onc) 5.2.2.1. oncogenele virale Descoperirea, în perioada anilor ’70, a celor trei gene care asigură multiplicarea retrovirusurilor (Gag, Pol și Env), a apărut încă de pe atunci drept o realizare importantă, dar incompletă, deoarece nici una dintre aceste
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
un ARNm ce va transporta și transla informația pentru sintetizarea proteinelor capsidei și a reverstranscriptazei (e). 5. Contribuția oncovirusologiei la descifrarea mecanismelor moleculare ale carcinogenezei în general. Descoperirea oncogenelor virale (v-onc) și a oncogenelor celulare (c-onc) 5.2.2.1. oncogenele virale Descoperirea, în perioada anilor ’70, a celor trei gene care asigură multiplicarea retrovirusurilor (Gag, Pol și Env), a apărut încă de pe atunci drept o realizare importantă, dar incompletă, deoarece nici una dintre aceste gene nu era implicată în transformarea canceroasă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
efectiv procesul de multiplicare virală cu producerea de neovirioni, dar nu induce transformarea neoplazică a celulei gazdă, deoarece din genomul viral lipsește gena v-src. În terminologia lui Duesberg și Vogt, respectivele particule virale au fost numite subunități de tip b. Oncogena virală v-Src fusese doar semnalată ca existentă, de către G. Steven Martin în 1969, prin metode de genetică virală (studiul productivității unor mutanți ai VSR). A semnala prezența unei gene noi, nu înseamnă însă a o cunoaște fizic și chimic. Pentru
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Duesberg a stârnit nu numai adversitatea unor oameni de știință implicați în susținerea etiologiei HIV în SIDA, dar și a firmelor producătoare de medi ca mente antiretrovirale. Care ar pierde astfel milioane de dolari. 5.2.2.2. Protooncogenele și oncogenele celulare sau „inamicul e chiar aici, în noi“ Formidabilul impact mediatic al premiilor Nobel i-a adus, în toamna anului 1989, în luminile celebrității pe americanii Michael J. Bishop și Harold E. Varmus, despre ale căror realizări în oncologia virală
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cercetător francez Dominique Stehlin, cei doi americani comunicaseră un fapt uimitor: în genomul celulelor de embrion de găină cultivate in vitro, neinfectate cu virusul Rous, se găsește „o secvență unică“, echivalentă cu gena v-Src din genomul RSV. Ce căuta această oncogenă în aparatul genic al celulelor normale, neinfectate? „Cum“ și mai ales „de când“ stătea ea ascunsă acolo? De vreme ce această oncogenă avea o existență reală și ubicvitară, se punea, de asemenea, întrebarea: ce rol fiziologic ar putea avea o oncogenă echivalentă cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
in vitro, neinfectate cu virusul Rous, se găsește „o secvență unică“, echivalentă cu gena v-Src din genomul RSV. Ce căuta această oncogenă în aparatul genic al celulelor normale, neinfectate? „Cum“ și mai ales „de când“ stătea ea ascunsă acolo? De vreme ce această oncogenă avea o existență reală și ubicvitară, se punea, de asemenea, întrebarea: ce rol fiziologic ar putea avea o oncogenă echivalentă cu gena virală v-Src în economia celulelor de embrion de găină care nu avuseseră nici un fel de contact cu virusul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
căuta această oncogenă în aparatul genic al celulelor normale, neinfectate? „Cum“ și mai ales „de când“ stătea ea ascunsă acolo? De vreme ce această oncogenă avea o existență reală și ubicvitară, se punea, de asemenea, întrebarea: ce rol fiziologic ar putea avea o oncogenă echivalentă cu gena virală v-Src în economia celulelor de embrion de găină care nu avuseseră nici un fel de contact cu virusul Rous? Toate aceste tulburătoare întrebări își așteptau răspunsul care trebuia, desigur, să fie circumscris logicii biologice (a se vedea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]